de Laura Suzeanu

Lupta inegală cu verdele în Oltenița continuă. Am putea să-i spunem ”Marea defrișare de la Oltenița” acestui tratament anti ecologist urban urmat de Petre Țone. Dar mai bine ”Defrișare până la capăt” – un slogan ce se potrivește celor care taie din rădăcină tot ce e verde și frumos în municipiul nostru. Am scris despre spații verzi (uscate faptic) asfaltate și despre defrișarea de pe Republicii sau chelirea cimitirului ”Eternitatea”. Acum, tot ce era verde din lateralul Primăriei Oltenița a intrat în jocul celui căruia îi place să se joace. Chiar de ziua lui, de ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Petrică Țone le-a oferit tuturor o amintire.

În jocul celui ce hotărăște singur nedrept sfidând orice, care profită de obediența și tăcerea, de căciuleala și lipsa de atitudine a cetățenilor din oraș, dar mai ales de lipsa de atitudine a consilierilor locali, și-a făcut loc cruzimea.
Cea mai simplă metodă pentru a scăpa de întreținerea arborilor ce ne ajută la oxigenare este în mentalitatea lui Țone defrișarea.
La nivel național, echilibrul ecosistemelor prezente în păduri este unul fragil, iar numărul tot mai redus al unor specii nu face decât să accentueze efectul devastator al defrişărilor masive.
Actualul primar trebuie să se conformeze defrișărilor. Copaci doborâți pentru a face lor parcărilor, trunchiuri lemnoase ramificate înlăturate de pe domeniul public al municipiului, pentru a face loc unui foișor sau unor aranjamente florale, designul fiind diferit față de al aranjamentelor florale din trecut ale locuitorilor de la blocuri, așezate lângă feluri diferite de verdeață. La Oltenița tot ce e verde se substituie cu beton sau cu jocuri de diverse aranjamente, nu cu alți arbori naturali.
Ce a fost verde rămâne o poveste. Probabil că adolescenții de acum, copiii de astăzi, vor povesti copiilor lor cum Oltenița, un oraș plin de verdeață și oxigen, s-a transformat, sub ștampila ”VOTAT” pusă cu câteva voturi peste alte ștampile, într-un orășel de margine de lume, stafidit, ars de soare, îngălbenit de arșiță, neapărat de nimeni. Oamenii stau amețiți și privesc la distrugerea orașului lor ca injectați. Dar acești copii de astăzi vor fi altfel când vor fi maturi: cu simț de dreptate și responsabilitate, cu simț civic și coloană vertebrală dreaptă. Și ei vor începe cu ”A fost odată…”

A fost odată un oraș verde transformat de Petre Țone într-o vale secată. Adio copaci, adio flori, adio iarbă, adio suflete verzi. Marea defrișare s-a produs. Potopul uscăciunii și betonului s-a așternut. Nimic nu i-a stat în cale cotropitorului ecologic. Constrâns și veșnic invidios pe iubitorul de verde și de copaci, de flori și de viață, cotropitorul ecologic se răzbună și calcă totul în picioare.
Ireparabilul s-a produs. De dincolo de noi, copacii, florile, viața din verdele orașului strigă a disperare și moarte : cotropitorul ecologic urăște și disprețuiește !! Ce nu știe el este că tot ce crește are o viață. Într-o zi de mare sărbătoare, niște vieți au fost curmate. Arborii și florile sunt vii. Ei au o viață iar cine le curmă viața este vinovat de crimă, este un nelegiuit. O viață schingiuită, cel viu căruia i se face o nedreptate și care suferă fără apărare lasă un blestem în urmă : blestemul suferinței și al morții…