Laura Suzeanu

Câtă vreme Oltenița nu are reguli și legi, nu avem ce să cerem și nici pretenții de la cei care administrează posturi cheie sub directa stăpânire a primarului Petrică Țone…acestuia nici atât!

Orașul lui Țone arată ”shukar” când se caută prin gunoaie la orele dimineții, chiar în centrul orașului, sau ”mișto”… ”Socares Țone? Mai trăiești? Motomanga…Talian bahtali, Țone…că tot aia e”
De fapt ce se vede în oraș acum este rezultatul nepăsării generale pe un fond de infatuare.
Oamenii străzii, unii dintre ei chiar au case unde stau, apar seara și dimineața la scărmănat prin gunoaie, caută, fie câte ceva ce ar mai putea fi comestibil, fie PET-uri sau doze de bere, pentru a le valorifica.

În unele orașe din Europa, cei care caută în gunoi primesc pedepse drastice, în România nu. Nivelul sărăciei a atins cote inimaginabile și cât timp la Oltenița același nivel al sărăciei este impresionant, nivelul culturii s-a evaporat, dacă mai lipsesc educație sau morala, deja Oltenița se îndreaptă spre zona zero sau lumea a VI-a de trai, cu indulgență.
Nivelul scăzut de existență se vede la tot pasul, iar în afara angajaților numeroși de la stat, foarte puține firme mai reușesc să facă față vremurilor actuale, plătind impozite și taxe în numele politicii social-democrate ce se vrea.
Ăsta este orașul lui Țone ca să nu vorbim de sticle de bere din plastic ce zăceau ieri în rondul fostei fântâni, astupată cu pământ din centrul orașului. Mormane de PET-uri de bere vegetau aseară pe pământ înconjurate de vecinii de la bloc…de la blocurile cu 10 etaje.
Poliția locală nu lucrează duminica, iar în alte zile sarcinile îi sunt limitate prin comanda de partid, a cărui politică se vede cât de ”constructivă” este.

Țara noastră este obligată de Comisia Europeană să recicleze peste 30% din gunoiul menajer până la sfârșitul acestui an. În prezent se reciclează aproximativ 3%. La Oltenița probabil că nici 2% după ce Țone și ai lui au călcat în picioare un proiect european.
Potrivit Ministerului Mediului, statele UE, inclusiv România, trebuie să atingă o rată de 50% la reciclarea deșeurilor municipale până în anul 2020. Ca o informare de ”diverse”, în India, oamenii, care adună deşeuri pentru a supravieţui, sunt ajutaţi să devină antreprenori în exact acelaşi domeniu de către proprietarul unui centru de colectare de deşeuri dintr-un oraş, care doreşte să transforme colectarea informală a deşeurilor într-o “profesie” bine organizată. Cei care scormonesc prin gunoaie primesc acum cărţi de identitate, uniforme curate şi au venituri bune (Ecoteca, am citat site-ul I Got Garbage).

Nimic nu mai poate fi controlat în acest oraș, numit impropriu ”municipiu”. Mizeria este la ea acasă, locuri de muncă nu există, s-au înmulțit anumite tipuri de personaje, s-au lăsat multe în paragină, în schimb se vând terenuri după terenuri și se înstrăinează tot ce însemna odată acest oraș, devenind pe zi ce trece o ghiulea atârnată de picioarele celor puțini din oraș, care încă mai doresc, chiar de este degeaba, ca el să se dezvolte, în realitate un fost municipiu și oraș ce se va îndreapta, dacă va continua astfel, spre o mediocră comună de sud de țară.