Una dintre cele mai îndrăgite jucării din lume a fost creată în onoarea președintelui Theodore Roosevelt, după ce acesta refuză să împuște un urs în timpul unei  sesiuni de vânătoare în Mississippi în noiembrie 1902.
În timpul sesiunii de vânătoare, ghizii  au prins un pui de urs și l-au legat de un copac, apoi l-au invitat pe președinte să-l împuște. Roosevelt refuză această ofertă, considerând uciderea unui animal care nu se poate apăra  un act total nepotrivit. Acest incident captează atenția întregii țări, iar Clifford Berryman crează un desen care surprinde întreaga poveste.  Inspirați de acest desen, Morris Michtom și soția sa Rose confectionează un urs de pluș în onoarea președintelui Roosevelt și il numesc “€œTeddy’€™s bear”. Aceștia  expun ursulețul în vitrina magazinului lor din Brooklyn, New York, iar clienții arată un mare interes.  După ce  primesc acordul președintelui de a-i folosi numele, soții Michtoms pun bazele unei  companii de succes care să producă în masă ursuleții de plus “€œTeddy’€™s bear” și alte jucării asemănătoare.

În 1791 a avut loc un concurs public pentru a alege proiectul cel mai potrivit pentru o reşedinţă prezidenţială în nou-desemnata capitală Washington. Arhitectul american de origine irlandeză James Hoban din Philadelphia a câştigat concursul cu planul pentru o vilă georgiană în stil clasic italian, sub influenţa lui Palladio. În 1809 primise deja denumirea de Casa Albă, deoarece gresia sa alb-gri contrasta puternic cu roşul cărămizilor folosite pentru clădirile din apropiere. În 1902, preşedintele Theodore Roosevelt a adoptat termenul de Casa Albă ca nume oficial al clădirii.
Până la începutul secolului XX, în politica externă americană a dominat principiul izolaţionist. Două au fost cauzele care au dus la abandonarea acestui principiu: puterea în rapidă expansiune a Americii şi colapsul treptat al sistemului internaţional cu centrul în Europa, scrie athenian-legacy.com.
Această evoluţie a fost marcată de momentul de cotitură reprezentat de mandatele a doi preşedinţi: Theodore Roosevelt şi Woodrow Wilson. Cu toate că amândoi au recunoscut că America avea de jucat un rol crucial în politica internaţională, fiecare i-a justificat ieşirea de pe linia tradiţională potrivit unor sisteme de gândire total opuse.
Roosevelt a fost un subtil analist al echilibrului puterii şi insista asupra rolului internaţional al Americii, deoarece interesul naţional al acesteia o cerea şi, pentru el, echilibrul politic internaţional era de neconceput fără o participare americană.

Pe lângă implicarea în politică, Theodore Roosevelt a avut și numeroase alte preocupări, fiind militar, istoric, naturalist, explorator și aventurier. În calitate de secretar adjunct al Marinei SUA a pregătit exemplar războiul cu Spania din 1898, iar victoria în acest conflict i se datorează, în mare parte. Spre finalul carierei s-a dedicat literaturii, cele 35 de cărți pe care le-a scris acoperind o largă plajă de subiecte, de la istorie politică la științele naturii și chiar o autobiografie deosebit de apreciată de contemporani.
Preşedintele Theodore Roosevelt (1858-1919) a fost primul preăedinte american care a primit un premiu Nobel, primul care a mers cu automobilul, primul care a zburat cu avionul, primul care s-a scufundat cu submarinul și primul care a călătorit în afara Statelor Unite cât timp era în exerciţiul funcţiunii.
Roosevelt a fost un presedinte nonconformist, purtând, cu ocazia aparițiilor publice, o armă (“Să am o șansă de a împușca asasinul înainte ca el să mă împuște pe mine.“). În plus, în ceea ce privește politica externă, el își exprima atitudinea prin aforismul: “Vorbind cu blândeţe şi ţinând în mână un ciomag, veţi ajunge departe.“.
Dintre toți conducătorii pe care i-a avut America, Roosevelt a fost cel mai dur – atât fizic, cât și spiritual. La început, însă, nu a fost deloc asa. Președintele cowboy al Americii s-a născut în Manhattan și se trage dintr-o familie foarte bogată. În copilărie, era plăpând și bolnăvicios. Suferea de astm, avea probleme cu vederea și era îngrozitor de slab. Părinții lui nu credeau că o să supraviețuiască.
El nu a devenit peste noapte un lider de excepție. Drumul său a fost lent și a presupus un proces necontenit de dezvoltare. A deținut diverse funcții – de la comisar al poliției din New York până la președinte al Statelor Unite, poziții care i-au oferit șansa să învețe și să se dezvolte încontinuu. Și-a perfecționat cunoștințele, devenind cu timpul un lider puternic.
În timpul mandatului său, America a devenit stăpâna lumii. Mulți au contestat calitățile lui de lider (devenind președinte după asasinarea lui McKinley), dar alegerile au dovedit – prin numărul imens de voturi – valoarea sa incontestabilă.
Pe 6 ianuarie 1919, în casa lui din New York, Theodore Roosevelt a murit în somn. “Moartea a trebuit să ni-l fure în timp ce dormea – spunea vice-președintele Marshal căci, dacă ar fi fost treaz, ar fi trebuit să se bată cu el.”

Când l-au ridicat din pat, au descoperit sub perna sa o carte. Până în ultima clipă, Roosevelt s-a străduit să învețe și să se perfecționeze. Surprinzător era că el citea, în medie, o carte pe zi, chiar și atunci când era președinte.

Surse : historia.ro
              revistamagazin.ro