Cetățeni versus primar sau invers?!…Cum se joacă un primar pe banii noștri
Redacția
Este binecunoscut faptul că lui Petrică Țone nu-i place opoziția, indiferent când vorbim despre contracandidații din politică, de partid sau alegeri, dar mai ales atunci când amintim de presa care nu-i face pe plac.
Deși, s-a cunoscut intervenția jurnaliștilor care l-au criticat, încercând pe ici pe colo să mai schimbe câte ceva, Petrică Țone este refractar în continuare opoziției. În unele situații a jignit crezând că asta este soluția de a ieși din vizorul presei, în câteva secvențe a aruncat cu noroi prin presa care-l susține către cei ce văd realitatea, în viziunea acestuia noroiul fiind o pată de culoare, în alte momente a căutat soluții specifice stilului său educațional și de comportament de a constrânge presa care a încercat de fapt să-l aducă pe drumul cel bun.
Cu toate acestea, spiritul său de revoltă a continuat cu alte contra-atitudini. De exemplu, nereușindu-i metoda de a interzice unor persoane să mai participe la ședințele de Consiliu Local, publice de altfel, a căutat alte variante. Astfel, de la găselnița cu ”persona non grata”, o bufonerie de fapt și absurditate în astfel de situații, mai ales cînd vorbim de un oraș într-un stat de drept, a căutat să abuzeze de funcție prin eliminarea unei jurnaliste din sala de ședințe, la ordinul său cu ajutorul consilierilor PSD și a poliției locale.
Timpul a trecut, după cum știm s-a intrat și în al doilea mandat. Acesta a găsit o metodă nouă de a sfida o parte a presei. Sau poate se adresează tuturor jurnaliștilor, deși cei care au avut și au contract cu Primăria Oltenița, au beneficiat de tratații aparte.
Așadar, nici mai mult nici mai puțin, a găsit altă metodă de a sfida: a înfipt cu ace în scaunele primăriei (firește cumpărate din bugetul local) niște hârtiuțe scoase la imprimantă pe care scria ”CETĂȚENI”.

Este cât de poate de adevărat că toți suntem cetățeni ai acestui oraș, ai acestei țări, dar primarul victorios cu 3900 de voturi uită că și acesta se găsește în aceeași tagmă a cetățenilor, ba mai mult decât atât, este plătit atât el cât și funcționarii față de care de 4 ani face eforturi majore să-i atragă de partea sa pentru ca aceștia să-l aduleze, sunt plătiți de noi, inclusiv de noi jurnaliștii, care dăm taxe și impozite pe firme.
Acesta este de fapt rezultatul politicii oltenițene, nu spunem românești, ci strict locale. Pe măsură ce cetățenii se îndepărtează de politică, scade numărul celor care votează, și atunci cei care pot fi determinați, printr-o legătură directă cu primarul, să voteze în felul binecunoscut cu metodele bine știute de toți, contează înainte de orice. Tipul a avut oamenii lui pe o listă, angajații noi din primărie, care, culmea, deși nu au voie să facă politică și campanie electorală, amestecând lucrurile adică angajarea lor în mandatul lui cu problema alegerilor, au făcut mare propagandă electorală (firește o gravă încălcare a legii funcționarului public).
Mai departe, îi avem pe cei cărora le-a dat una alta, știm și metodele abordate în ziua alegerilor, ce nu are rost să le reiterăm, din motive de dezgust și desconsiderare a acestor fapte ilegale. A mers tipul, a vorbit cu fiecare dintre ei, le-a amintit niște lucruri, de ajutoare și datorii morale, i-a îndemnat probabil să vorbească și cu membrii familiei, etc. Bașca personajele dubioase, de tristă imagine, cu cefe groase, negre, crețe și mustăți ce i-au sărit în ajutor și probabil nu pe gratis, cu atât mai mult cu cât aceste persoane cu mușchi de grăsime și gol în gândire, nu fac nimic gratuit.
Oamenii ăștia luați împreună au strâns cele 20-30 % din voturi, suficiente pentru a câștiga alegerile pentru acest tip de primar. De aceea, PSD-ul a ținut-o una și bună cu un singur tur de scrutin, pe motiv de control al zonei dominate de primarii lor și ai fostului USL.
Acesta este tipul de primar care, sigur, în turul II ar fi pierdut și chiar și cu un singur tur, dacă nu erau atâția contracandidați iar dreapta era unită și dacă existau mai multă conștiință civică, relaxare morală, discernământ sau onoare printre alegători, dacă nu erau alte lucruri și Berea, dar mai ales dacă orașul era dominat de oameni cu inteligență vie și agilitate persuasivă, de oameni dornici de informație și greu de mințit. În astfel de orașe unde un tip ce ajunge să conducă o comunitate este înfierat în dorința de a-și consolida puterea și a-i îndepărta pe toți ceilalți, inclusiv a doborî opoziția, haosul este la el acasă. Vom purta povara acestei erori încă un timp, mai ales când interesele predomină și nu alte chestiuni legate de cinste și demnitate. Până atunci, are timp suficient să distrugă ce a mai rămas de distrus din oraş sau să vândă ce mai e de vândut, până când se va alege doar cu electoratul său format din se știe cine, iar Marea Adunare Locală îl va încorona ca stăpânul orașului pierdut.
Formula sacră a sa este ”dezbină și stăpânește, atrage și recompensează”, politicile sale radicale fiind cele preferate. Astfel, Țone demonstrează cât iubește ”cetățenii”, prin împopoțonarea unor scaune din primărie cu anunțuri penibile.
Atunci să invităm cât mai mulți cetățeni să participe la ședințele publice și să-și caute locurile publice prin sala de ședințe.
Interactive Cities sau despre orașele unde primarul nu profită de putere și este un reprezentant real al cetățenilor
Din unele informații ale mass mediei naționale aflăm cum la Seul cetățenii pot deveni asistenții primarului pentru o zi, putând astfel vedea din interior cum funcționează primăria. Atunci când există o problemă majoră, primarul din Seul mută primaria în district și stă acolo până se rezolvă problema. Biroul mobil al primarului este folosit foarte des și este creditat cu rezolvarea unora dintre cele mai acute probleme ale orașului. Asta a propos de faptul că Țone la Oltenița nu ține cont de legi prea mult și ia numai decizii totalitare (vezi Hotărârile de Consiliu Local prin care Petrică Țone nu cheamă cetățenii la dezbateri privind schimburile de imobile și alte probleme importante de interes local)
Seul a fost declarat orașul digital lider la scară mondială. Există conexiune gratuită, dar lentă, la wifi oriunde în acest oraș, iar telefoanele inteligente sunt omniprezente, având mii de locații cu hot spot cu acces liber. Există o mulțime de website-uri dedicate orașului și nevoilor specifice, de la răspunsuri de urgență pentru furtuni sau cazuri de terorism, până la politici viitoare privind aprovizionarea masei.
Genova pe de altă parte lucrează la legăturile sale cu cetățenii pe rețelele sociale și coordonează o rețea URBACT pe același subiect numită Interactive Cities. Eindhoven, unul dintre orașele fruntașe în abordarea în spirală triplă și cvadruplă este implicat acum în cadrul rețelei Change!, alături de alți parteneri în URBACT, cu scopul de a studia participarea cetățenilor în organizarea serviciilor. Pentru toți aceștia presa este liantul dintre primari și cetățeni, dar mai ales o forță ce reușește să îndrepte lucrurile negative și să acopere anumite nevoi sociale.





Lasă un răspuns