Cine se încălzește cu lemne, va trebui să scoată bani grei din buzunare
Elisabeta Genoa
În Oltenița mai mult de un sfert dintre locuitori se încălzesc cu lemne. Prețul lemnului se dublează de la an la an, astfel că proprietarii de case nu mai au acces ca altădată la acest tip de combustibil. Romsilva a fost scoasă de la furnizarea acestui produs, iar pe piața din România operează, potrivit statisticilor naționale, 3.500 de firme private care comercializează lemnul la prețuri destul de mari.
Lemnul a ajuns în prezent la 450 de lei metrul cub la Chitila, 350 de lei metrul cub la Jilava, 310 lei la Iași și 400 de lei la Constanța. Aproape că s-a dublat față de iarna trecută și nu se știe dacă nu va continua să crească, ținând cont de faptul că se anunță scumpiri la energie electrică, dar și de faptul că legislația muncii nu sprijină mediul privat. Legislația este interpretabilă, astfel că lemnul este asimilat celui pentru biomasă. O altă motivație este că Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva i s-a interzis în iarna 2015-2016 de a vinde lemn de foc direct. Romsilva vinde numai prin intermediari, ceea ce a dus la înmulțirea samsarilor de lemn. Aceștia sunt și cei care au scumpit piața, dublând prețurile.
Anul trecut, un proprietar de casă din Oltenița a cheltuit 2.840 de lei pe lemne pentru a trece de sezonul rece, cu trei sobe, fără să încălzească toată casa și și cu un singur foc pe zi.
De cealaltă parte, un proprietar de apartament cu patru camere, cu centrală proprie pe gaz, a dat aproximativ 1.800 de lei pentru a trece cu bine de sezonul rece, din noiembrie până în martie, inclusiv.
Gazul metan este resursă energetică neregenerabilă, care la un moment dat se va termina. Lemnul este resursă regenerabilă, munții putând fi reîmpăduriți. În vara anului 2016, Guvernul, ca să scape de problemă, a trecut responsabilitatea furnizării lemnului de foc la primării. Iar primarii au făcut ce au putut, sau ce au știut: au încurajat și mai mult samsarii de lemne.
Silvicultorii spun că pe piața românească a lemnului există 3500 de firme dar nu toate au activitate forestieră. Din această cauză scade calitatea prestărilor de servicii și cresc prețurile. În alte țări, chiar în foste țări comuniste din blocul balcanic, operează de la 40 până la 80 de firme. Legislația românească definește lemnul din pădure ca produs finit, așa că o societate comercială face tranzacție cu o marfă ca oricare alta. În România, lemnul tăiat este mai întâi industrializat, fabricându-se cheresteaua. În plan secundar vorbim de lemnul de biomasă și apoi de cel pentru foc.
În Oltenița cei mai mulți proprietari de locuințe care se încălzesc cu lemn sunt pensionari. Nu toți au posibilitatea să apeleze la firmele de instalații gaze ori să-și cumpere o centrală termică.