Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Controverse: Cum este opoziția de la Oltenița și unde?

Pe fondul unui climat extrem de încordat care nu scutește România de repercusiuni neplăcute,eu-editorial îndreptând-o către un colț, la Oltenița opoziția se face că există. Conducerea PSD înstaurează la Oltenița același model central. Totul a început cu unda verde dată angajărilor la stat fără acoperire economică, când Liviu Dragnea și-a demarat planul organizatoric ce făcea parte dintr-un conglomerat de planuri. Dar toate urmau să fie făcute pas cu pas, pe neștiute sau nesimțite, sub masca unui așternut mirabolant de viață fără seamăn. Foarte puțini jurnaliști au înțeles de atunci ce urmărește PSD. Au urmat celelalte obiective : laude fără acoperire pentru un viitor de viață de lux pe care numai PSD o poate oferi dar la fel fără o bază economică, măriri de pensii și salarii punct ochit punct lovit exact în electoratul lor de care aveau nevoie, acela static, electoratul care se mulțumește cu orizontul bugetar și care crede în acest sistem. Angajările deveniseră piese dintr-un angrenaj suficient de pregătit în opinia socialistă a PSD de a acapara total puterea. Cine să țină atâția angajați la stat? De unde bani de salarii și pensii dacă mediul privat se sugrumă sistematic până la moarte? Cum stăm cu fiscalitatea? Tactica asta a fost declanșată aproape ca un atac la democrație în mai toate orașele țării. Atunci, unde este opoziția? Unde este și opoziția de la Oltenița?
Dacă ne întrebăm ce rol joacă opoziţia în statul democratic, răspunsul potrivit, studiat de altfel în practicile politice, este acela că ea are sarcina de a controla guvernanţii în ale căror mâini se află puterea. Uneori este chiar constructiv să te afli în opoziție, ceea ce șubreda sau inexistenta opoziție de la Oltenița nu prea a înțeles. Opoziţia trebuie să critice programul puterii şi vine cu explicații, dacă este cazul, să aplice un program diferit, mai bun decât al puterii. Opoziţia este o alternativă și propune conducerii o altă viziune de lucru, în speranţa că aceasta va plăcea mai mult majorităţii electoratului, majorității cetățeanului.
Firește că este foarte importantă alternanța la guvernare, la cârma primăriilor ori consiliilor județene, prefecturilor, căci așa putem spune că democrația rezistă. Pentru asta însă politicienii trebuie să fie pregătiți. Ori ei nu sunt. Lor nu le place să fie pe locul doi, nu le place multora dintre ei să lipsească de la împărțeli. Câinele nu pleacă din fața măcelăriei. Atunci caută chichițe și portițe de a păstra cât se poate din ce țin cu dinții. Ultimele încercări de a deturna oamenii de la realitate, începând prin a-i ameți cu promisiuni de viață ca-n povești, a făcut ca PSD să stârnească un val imens de nemulțumiri în țară. De aici mai apoi și oprobriul față de celelalte partide. Statul de drept s-a aflat și încă se află într-un mare pericol-acela al confiscării lui și odată cu el existând pericolul confiscării unor drepturi fundamentale ale cetățenilor, libertatea de exprimare sau alte libertăți cetățenești, apropierea de totalitarism făcându-se fără scrupule. Asta a fost și este intenția PSD de când a câștigat alegerile parlamentare recente. Ce face opoziția? Exact ce face de când babilonia domină România. Jocurile lor politice, putere și opoziție, au devenit acum coșmarul nostru, viclenia lor a devenit disperarea noastră, șantajul și amenințările celor de la putere îndreptate asupra electoratului, cu care vor să se mențină la putere, au devenit ”modul lor de viață”, aroganța și sfidarea fiind esența politicii de la putere în România. Opoziția face pe opoziția, iar țara se sufocă de relele lor intenții. Vedem aceiași parlamentari de atâția ani, vedem aceiași politicieni de 27 de ani și ne-am săturat. Ne-am săturat de aceeași joacă de-a democrația pe care niște creaturi ce au primit responsabilități majore din partea noastră, o practică de ani de zile. Este joaca unor maimuțe care se leagănă pe liane și se aleargă prin copaci. Practica ultimilor ani ne-a oferit imaginea unui lucru ce nu poate fi consolidat și dus la capăt în simbolistica sa, în scopul real urmărit: dincolo de majorități lacome de putere și adunate conjunctural, avem o opoziție șubredă, minoritară de-a dreptul, care nu știe să facă opoziție. De aceea de 27 de ani ne mișcăm într-un cerc închis.
Formarea USL a însemnat intrarea României în colaps. Iar greșeala amestecării unui partid de dreapta cu unul de stânga pentru același scop al acaparării puterii, a însemnat începutul sfârșitului, care acum a ajuns la apogeu. Brambureala asta de uniune le-a adus câștigătorilor avantaje pe perioadă scurtă, căci, divergențele de poziții și opinii i-au despărțit apoi, dar de fapt a rămas valabilă sintagma ”Adio, dar rămân cu tine!” Iar România este victima lor. În plus, nesancționarea celor care se plimbă de la un partid la altul nestingheriți, în funcție de interese, nu a adus nimic bun, dimpotrivă, a amestecat bobul cu neghina, ciobul cu cristalul, astfel că, la un moment dat, politicienii și-au amestecat convingerile, stânga cu dreapta pe burta cașcavalului, iar românii s-au trezit că habar nu au ce votează sau pe cine mai vor. Așa a fost și în 11 decembrie anul trecut, fatidicul simbol cu trandafirii fiind preferat ca ”gaură de casă” pentru ștampilă.
Opoziția de la Oltenița nu are vigoare, este extrem de plăpândă. Fiecare dintre consilieri are câte o slăbiciune găsită de primar pentru a fi înghesuit, iar dacă nu are slăbiciune, are dorința de a parveni alături de cine conduce, atunci, într-o armonie perfectă de constituire, guvernează. Iar orașul se șubrezește. La laude nu ne întrece nimeni. Orașul s-a înecat anul acesta în zăpadă, șoferii au avut zile de vise rele cu împotmoliri, înțepeniri în drum, iar pe străzi s-au putut vedea toate formele de relief cu ghețari cu tot. În schimb, ziarul de casă al primarului felicita acțiunile acestuia de deszăpezire. Care acțiuni nu știm, că doar toți am trecut prin chinul acestei ierni. Dar stilul Antena 3 al acestui ziar de Călărași, care nu-și pierde politica editorială necinstită de ani de zile, în schimb agresivă la adresa altora, lucrează alimentată, căci altfel cum?  Noroc că a mai topit soarele din zăpada căzută. Dar ne lăudăm. Opoziția de la Oltenița ce face? Ar trebui ca la fiecare ședință publică de Consiliu Local să vină un grup de cetățeni lună de lună să ceară realizările, cele care se văd nu poveștile imaginare din acest oraș, apoi să fie trași toți la răspundere dacă nu au îndeplinit ce au căzut de acord, de la primar la consilieri.
Cu excepția a 1, 2, rareori 3 consilieri de opoziție, ceilalți 15, 16, 17 vin la șuetă sau acceptă fluierând să treacă câte o Hotărâre de Consiliu controversată. Fie se fac că nu înțeleg punctele care nu avantajează cetățenii sau ce se ascund în spatele unor decizii la nivel local cu iz de dictatură, fie nu citesc și ridică mâna în necunoștință de cauză. Unul dintre consilierii locali din mandatul trecut ne-a declarat într-o discuție că la anumite proiecte ce trebuiau să treacă, fie erau sunați insistent și li se spunea cum să facă, fie erau obligați să vină la ședință pentru a depăși pragul de voturi în aprobarea proiectului, fie se profita de ei prin șantaj.
La Oltenița nu există o opoziție puternică, nici măcar în presă. Cu o singură excepție, orașul duce o acută lipsă de ziariști care să amendeze situațiile ce reprezintă un pericol pentru funcționarea pârghiilor locale din orice domeniu, pentru funcționarea unei brume de democrație.
Odată cu constituirea iniţiativelor civile şi a noilor mişcări sociale, activitatea opoziţională din democraţiile occidentale s-a intensificat apreciabil. Aceste mişcări au apărut ca forme de protest la adresa guvernului şi a opoziţiei de orice fel, a opoziției parlamentare în special, pentru că interesele lor nu şi-au găsit ascultare în sistemul de partide. La Oltenița nu există. Dar mai este un pericol pentru acest oraș: la cum s-au așezat lucrurile și cum merge situația economică ori de investiții există perspectiva lui de a deveni  un oraș-comună. Unul dintre motive este și procentul într-un număr impresionant de simpatizanți PSD, fie urmași și iubitori fideli ai mult iubitului Ion Iliescu, fie pensionari (nu toți) care au viziune roșie și care sunt setați pe Antena 3 și RTV, fie oameni pasivi care preferă lamentările și lâncezeala, care refuză să gândească dincolo de realitate și aparențe. Un alt pericol este acela că de la Călărași bate vântul. În 2012, Răducu Filipescu, cunoscut ca baronul de Călărași (PNL), a jucat orașul la o carte: aceea de a deveni aici centrul PSD, pentru ca primul municipiu să primească ștampila PNL, ambele într-un singur stindard, un cuget și-o simțire: USL. Așa s-au amestecat lucrurile în toate instituțiile, iar găurile s-au adâncit. Atunci nu ne miră lipsa opoziției. Cine să facă opoziția în Consiliul Local Oltenița, căci cei care erau cu adevărat opozanți politici, oamenii cu greutate ai administrației locale oltenițene și ai politicii locale, s-au retras din viața politică.
Porivit DEX, OPOZÍȚIE, opoziții, s. f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ◊ Loc. adv. În opoziție cu… = în contrast cu…, spre deosebire de… 2. Împotrivire, opunere, rezistență. ◊ Loc. vb. A face opoziție = a se opune, a se împotrivi.

Într-o țară sătulă de dezamăgiri la acest nivel și de promisiuni în van sau asocieri de acest fel de uniuni de compromis nedurabile, într-o țară unde faultul este sportul preferat, nici nu aveam cum să nu ajungem la haos. Beția puterii este uriașă, iar puterea banului are lipici și corupe 88% din populație. Aglomerarea de dosare penale, disputa pentru ca ele să stea prin sertare, de unde și călușul ce se vrea pe gura justiției, fragmentarea la nivelul mobilizării grupărilor politice, nu contează că vorbim de putere sau de cei de lângă ei ce ar trebui să facă opoziție, ieşirile comice în public, au obosit oamenii și i-au făcut să piardă încrederea în intențiile politicienilor, în acțiunile lor care ar trebui să fie în primul rând îndreptate spre cetățeni. Aici este handicapul, iar această așa zisă opoziție de la Oltenița ar trebui să ia aminte. Totul este acumulat în timp, dar greu de ignorat. Și nu urmează decât un blocaj generalizat, iar haosul de zilele acestea de la nivel central lovește și în Oltenița. Acest haos și aceste stagnări pentru că nu există concesii și nici experiențe suficient de adânci în mersul ferm al democrației, ci doar interese personale și de grup sau răzbunări, au degenerat, și, generalizându-se, au pus în dificultate toată țara. Vom avea toți de suferit. Însăși ideea de dezvoltare este atacată, ideea de înnoire este blocată, iar posibilitatea înlocuirii dorită de mulți români în plan politic pare ceva utopic. Oamenii nu mai vor șubrezeală, putreziciune, ipocrizie, interese personale prin funcții publice plătite de ei, legalizarea hoției, dezincriminarea unor fapte penale grave pentru a scăpa unii de pușcării sau de înapoiat banii furați ilegal de la stat, dispute politice uluitor de jenante pentru a domina, care nu fac decât să prăbușească încrederea în primul rând, dar mai ales democrația la care visăm de după 1990 încoace. Unii nu vor libertate, nu vor în politică ceva proaspăt, consistent și activ. Sunt cei care debitează doar prostii. Sunt aceia care au acceptat spășiți comunismul și papucul jignitor al politicii lui Iliescu, când drepturile și libertățile cetățenești erau aproape nule. Ăștia vor obediență, minciună, însămânțează ură și dezbinare. Toată această situație va da foc țării, iar Oltenița va fi și ea implicată. Ar putea fi una dintre cele mai dure și greu de depășit perioade. Anul acesta este anul decisiv în drumul nostru: ori la bal, ori la spital.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five + seven =

− 1 = 6

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Primarul vrea, consilierii ridică mâna: Pentru echipa de fotbal șase miliarde pe an, pentru elevii oltenițeni burse de câțiva lei

2 octombrie 2019

Primarul vrea, consilierii ridică mâna: Pentru echipa de fotbal șase miliarde pe an, pentru elevii oltenițeni burse de câțiva lei

Laura Suzeanu Primarul Petrică Țone este în continuare generos cu echipa de fotbal din spatele Asociației Club Sportiv Municipal Oltenița. Este generos, dar pe banii oltenițenilor, în timp ce profesorii care se mai încumetă să organizeze activități școlare, caută surse externe pentru premii și diplome. Deși jucătorii provin din alte zone, altele decât Oltenița, din bugetul local vor pleca din nou 150.

Corespondenta la redactie