De când Liviu Dragnea și-a însușit robinet personal de alimentare și împroșcare cu angajări peste angajări pe spinarea altora, de când acest condamnat și-a ascuțit sculele de formare a mecanismului pentru mașinăria PSD, posturile pentru funcționarii publici curg ”râu”. Că nu-și permite economia unei țări al cărei bilanț a fost dezastruos de câte ori a condus PSD (adică aproape toată perioada de după revoluția din 1990) asta nu face parte din calculul egoist al strategiei partidului de stânga. Nu contează nici măcar faptul că dintr-o țară extrem de bogată, cu toate formele de relief, România a ajuns una dintre cele mai neajutorate și sărace țări din Europa sau din lume, diferențele dintre bogați și săraci fiind aproximativ ca cele din India.
Petre Țone profită astfel de încrengătura vătămătoare formată și cere ceea ce i se cuvine după uns, ce-i convine pentru angajări în Primăria Oltenița, el găsind că varianta PSD de teleormanizare a țării și Olteniței inclusiv este nu doar una feroce, dar una care va ține bocancii lor umezi permanent iar hainele le vor fi mereu curățate de scame fără să mai folosească curățătorii mecanice.
Așa cică se rezolvă situațiile în țară. Situațiile se rezolvă doar pentru a-și acumula capital electoral prin intermediul celor angajați care sunt plătiți firește din buzunarele noastre, se rezolvă pentru a-i transforma în soldați universali, în urma experimentelor făcute pe pielea românului, oltenițeanului, majoritar lipsit de inițiativă, de fler, de verticalitate sau ambiție pentru o viață onestă și normală.Altădată Primăria Oltenița se descurca cu aproximativ 140 de oameni, s-a descurcat destul de onorabil și cu 75 de angajați. O politică mai puțin îmbâcsită cu sloganuri, lăudăroșenii, șantaje sau amenințări, nu ar fi creat un astfel de joc periculos prin piramida inversă creată de aceste elucubrații de minți dintre cele mai bolnave sau mai bine spus avide de putere, de dominație, exploatare dar sub o aură socialistă, o politică de bocanc feudalo-socialist sau burghezo-socialist (o nouă formă de guvernare).

Primăria Oltenița s-ar descurca și cu 60 de oameni, dacă România prin politica PSD nu ar fi sufocată de birocrație, de demagogie, dacă meritocrația ar constitui lege, temei, regulă de bază la angajări și postament de construire și susținere a unui oraș, implicit al unei țări care să dorească prosperitate și dezvoltare. Primăria Oltenița s-ar descurca și cu 40 de oameni dacă s-ar pune bază pe investiții de amploare și nu pe funcționariat public inutil, dacă în instituția bugetară ar exista programe de IT sustenabile economic și public, social și administrativ. Primăria Oltenița ca de altfel toate primăriile unde s-au făcut angajări pentru a aduce voturi și a crea capcane de stagnare a dezvoltării și pentru a mări rândurile susținătorilor PSD prin promovarea lenei și a lipsei de profesionalism, ar putea fi un exemplu de imagine perfectă a unei societăți în plină ascensiune pe toate planurile, dacă ar renunța la provincialisme, la metode de lucru anarhice și fără rezultate de viitor, de durată.
Dacă intri acum în această instituție, nu te poți mișca de funcționari publici, de 4 sau 5 ori mai mulți angajați pe ochi frumoși sau sprâncene vopsite pe recompense de campanie, nepotism, spre o dinastie feudală de sorginte socialistă. Vor fi și de 6 sau 7 ori mai mulți căci se lucrează intens la asta.
De fiecare dată când a fost PSD la putere, democrația în România a fost la furat, democrația în România s-a umplut de bube și pojar până s-a prăbușit. României i s-a distrus sistemul imunitar astfel, i s-au creat goluri de concentrare pentru normalitate.
Pe posturi.gov.ro în luna decembrie 2016, a apărut la liber un post de arhivar (vezi aici posturi.gov.ro). Ce presupune de fapt acest post? O pregătire în domeniu, dar mai mult decât asta presupune niște avize, acreditări de la Autoritatea Națională a Calificărilor (A.N.C.), aviz de la Ministerul Muncii și Ministerul Educației. Avizele nu sunt greu de obținut, în România oricine termină astăzi un curs sau o facultate. Profesionalismul nu prea se știe dacă și când va exista. Apoi, un arhivar musai trebuie să aibă un certificat ANC (CNFPA) și un certificat de absolvire a ocupației de ”Arhivar”, cu suplimente descriptive de competențe etc.
Cât timp Primăria Oltenița rămâne SRL al lui Petre Țone, nici nu-i greu să bănuiești ce urmează, mai greu e să intuim cine va ocupa acest post, fiindcă marea famiglie este deja formată și pentru că s-au adunat ceva persoane, ori se va trage la sorți, ori se va alege omul după alte criterii secrete sau cunoscute doar de Țone și ai lui. Posibil se va face totul fără ceartă, căci firimiturile se creează pentru fiecare. Iar gusturile niciodată nu se discută și nici pilele.
După ce trecem de persoană și calificare, vin celelalte întrebări-cheie și lacăt ale noastre:

• Ce documente vor fi arhivate în acest birou?
• Cine-și pune pielea în saramură cu tot cu un salariu sigur lunar (asta datorită firmelor private care din zi în zi sunt mai strangulate economic și financiar prin metode banditești) pentru a înțelege cum stă treaba cu ”Arhiva lui Țone”?
• În ce se va transforma Primăria Oltenița după SRL?
• Cine va avea acces la Arhivă?
• Ce s-a întâmplat cu arhivarul anterior?
• Când Primăria Oltenița își va schimba oficial cu firmă luminoasă cu tot, denumirea în ”Primăria Țone Petre SRL” sau ”Întreprinderea Individuală Țe.Pe”?

Dacă totul a ajuns să se măsluiască și aranjeze în țara asta prin diverse conjuncturi și aleși locali ori centrali, asta nu s-a putut realiza decât cu ajutorul celor ce au susținut aceste metode de angrenaj politic. „Românilor, nu vă mai alegeţi conducatori care nu-şi iubesc ţara!” spunea Petre Țuțea. Majoritatea însă asta face. România s-a pierdut. Oltenița a amorțit. Iar valul angajărilor la stat nu se oprește aici. Chiar dacă în față e Potopul pe care această majoritate nu vrea să-l vadă. Ea, această majoritate speră până și în Arca lui Noe.