Cel mai puternic supravieţuieşte. Cel care stă la pândă dobândește. Cel care se ascunde înainte de a ataca reușește. Un bivol se bate pentru viaţa sa, o căprioară aleargă să scape de sub ghearele leopardului, un mamifer fuge de vulturul codalb, un aligator îşi arată forţa în faţa unui cerb, un elefant este inconjurat de o haită de lei….Asta este imaginea junglei. Dar legea junglei este poliglotă a fost așa de bine apreciată în a demonstra cine este parșiv sau care este dotat cu arme de cele mai multe ori necinstite de luptă să câștige, încât s-a extins și la ființele bipede.
”Când am păşit în secolul XXI, credeam că cei de la putere se vor debarasa de mijloacele de violenţă contra Adevărului, dar n-a fost să fie. În lume e la modă Legea Junglei.” scrie Mihai Cucearavii. Foarte adevărat, adevărat precum cerul, soarele, apa, muntele sau marea, florile din șes. Avem amintirile din timpul politicianismului României lui Caragiale sau memorii politice ale României interbelice, despre umilirea cu îngroparea valorilor din comunism nu vorbim déjà intram în alt subiect al junglei barbare. Niciodată fața monstruoasă a urii, răutății, trădării, hoției nu s-a văzut mai bine în imaginea țării noastre, în măruntaiele și destinul poporului său ca acum: de o parte politicienii mascați de cealaltă parte oamenii care au început să se urască între ei. În Oltenița există două tabere : cei pro democrație prin exprimarea dorințelor de a exista la cârma țării un partid de dreapta care să împace idealurile umane, de cealaltă parte cei contra democrației sau de fapt contra libertății ce se lasă târâți pe tărâmul minciniunilor, cei care simpatizează politica de stânga așa cum o văd ei. Deasupra tuturor pluteşte un nor gros de ură. Mai există vag și o a treia tabără aceea care dorește instaurarea monarhiei dar la Oltenița îi numeri pe degete. Despre aceasta a treia tabără putem vorbi în alte zone ale țării. Generaţia politică de astăzi nu se mai află în contact, nici măcar superficial, cu temele, simbolurile, idealurile şi valorile politice care au făcut posibile evenimentele istorice ale României începând cu războiul pentru independență și încheind cu marea unire. Politica practicată în România de după comunism a fost una care a adus doar ură pe chipurile nației noastre : ură în ochi, suflet, în viață și ura de zi cu zi. Cvasi-totala dependenţă a nației faţă de deţinătorii reali ai puterii a creat o coloană vertebrală strâmbă perseverent cultivată și răspîndită larg în compania maladiilor inconștienței, parșivității, superficialităţii şi șarlatanieii.

Oltenița și oamenii ei, România întreagă cu oamenii ei pot fi diagnosticate ușor pentru că starea națiunii s-a degradat. De la Ziua Mare a Unirii, starea națiunii s-a deformat treptat și tare mă tem că se va degrada mai mult. Dacă asupra generaţiei Unirii de la 1918 plana realitatea “Ce uniți sunt români !!”, în 2014 ne rămîne să spunem ”Împreună nu mai suntem uniți, împreună ne scoatem ochii, jignim, facem rău unul altuia, trădăm cât putem”. Oltenițenii trăiesc divizaţi pe “teritorii” separate de bariere sociale, economice, culturale, astfel încît nu mai comunică, iar dacă ajung să facă asta, iese un mic război din care câștigă cel mai ascuns sau tare în spate, bani, mafie sau putere politică, căci legea junglei se limitează în general la lucruri primitive. Un om evoluat gândește altfel. Războiul puterii, al celor care deţin temporar puterea crezându-se ei eterni, războiul politicienilor contra societăţii au atins faza aiurelii destructive. Nu se iese cu tancuri pe străzi, nu se folosesc gloanțe nici măcar din cele oarbe sau alice, nu se iese la luptă cu săbii sau buzdugane, dar se luptă prin ură. Este războiul rece în care nimeni nu mai ia prizonieri, nimeni nu mai torționează pe cineva cu arme letale, dar te trezești tu jurnalist constrâns de cel care se crede zmeul teritoriului, atacat mizerabil sau jignit, te trezești tu locuitor al orașului la mâna unui stăpân pe care tu nu l-ai vrut că-l cunoșteai dar valul nebuniei unirii a două partide și majoritatea nătângă l-a ales, te trezești că nu știi pe ce teritoriu te afli dacă nu cumva jungla e aici zi de zi, iar animalele mișună pe lângă tine cu colții scoși și botul rânjind a sfîșiere, cu bale scoase și miros de sânge…doar doar să le devii pradă. Victoria finală cere condiţia maximală: renunțarea la inteligență!

Statul care funcţionează astăzi în România nu vrea și nu formează cetăţeni, ci sclavi, ori alte specii de barbari, sălbatici, de ”ne-oameni”, războiul împotriva culturii şi al libertăţii de gândire, de exprimare a acaparat totul, inclusiv şcolile şi universităţile României, ceea ce este extrem de grav. Înainte de 1990 cui nu-i convenea regimul trebuia să găsească metode ascunse de a părăsi țara, fuga aceea periculoasă când puteai reuși sau nu, ori dacă îți lăsai familia aici și tu pășeai în lumea Occidentului, familia îndura cele mai mari terori de la fosta securitate pentru că un membru al său reușise să scape de opresiunea comunistă, pentru că dorise libertatea. Astăzi, cui nu-i convine regimul, poate pleca pentru că avem granițe deschise. Iată o diferență de evoluție, singurul drept câștigat cu adevărat de națiunea asta îndobitocită după 1989. Tinerii pleacă, medicii pleacă, din ce în ce tot mai mulți vor să plece din țară iar dacă micul echilibru existent acum între dreapta și stânga se va ”dezechilibra” total astfel încât stânga va pune piciorul pe țara asta din care să facă mușuroaie, va fi mult mai rău. România, Oltenița se descompun.

Regula junglei din Cartea lui Rudyard Kipling:

 ”Aceasta este legea junglei – statornică şi veche, ca cerul: Lupul ce se va ţine de ea va prospera, iar cel ce-i va sta împotrivă-i, să moară doar va putea; Asemeni lianei ce-mbrăţişează copacul, Legea merge-napoi şi nainte, Aduce aminte că tăria haitei e Lupul, iar puterea lupului e Haita…..Iată, acestea sunt Legile Junglei, atotputernică pravila ei, dar capul şi copita, cocoaşa şi pulpa sunt una: te pleacă, supune-te! (Obey!).”