Pamflet
de Gioconda

PERSONAJELE

Un Catindat de la ruletă
Gigel Lungescu, ce-i mai zice şi Crăcănel
Filimache, calfă la Catindat
Mancu Pampon
Aurache Ipistat
Didina Munzeanu
Balina Baston
Gelaspona Mulgara
Marțafoi Buzz Guzganu
Felixina Doamna și Domnișoara
Un chelner mustăcios votant
O mască de barbegiu
Alte măști, pironiți în drum, public, zapcii, conțopiste, slujbași

Crăcănel este un bărbat slab, fricos şi nehotărât. Apropiat de Catindatu’, nu este în stare să se opună fizic, ci gesticulează etern. Este patetic şi teatral în exprimarea propriilor slăbiciuni, izbucnind deseori în isterii, pentru că are „naturelul simţitor”.
Catindatul este exemplul de spoială pentru măști, pironiți în drum, public, zapcii, conțopiste, slujbași și comercianții de provincie care, veșnic la atac, își caută comorile altora negăsite pe care să le găsească el, să le însușească și apoi să le ascundă în sacii electronici venețieni sau galici.
Mancu Pampon, un bărbat molâu, ușor efeminat, vopsit ca gardul, scandalagiu tăcut dar foarte încrezut pe spezele de care se reazămă. El vrea cu orice preţ să facă valuri. Pe de altă parte, este la fel de îmbrobodit ca şi Crăcănel, fiind convins că slăbiciunea este a unui om rezervat.
Filimache calfa speră să vină în locul Catindatului dar dacă speră el speri și mata și sperând împreună că speranța moare ultima, sperați degeaba. Rămâne dovleacul pentru Haloween de găurit și fezandat.
Aurache Ipistat este speculant de marcă, ipistat de nivel micro, suflă mereu pe lângă, fără să nimerească, are tendința de a o lua într-o parte ratând partea corectă, este comis voalant, specific oamenilor neastâmpărați și amatori de senzații de dincolo de civilizație.
Didina Munzeanu este cea care regretă mereu că a devenit căsătorită, ar vrea o aventură măcar de formă așa dar nu prea îi surâde norocul. Locul și-l cunoaște, numai că trage de scaun cât să aibă loc sau cât se menține în greutate să nu cadă, este extrem de vocală chiar ar fi putut deveni soprană sau mezzo dacă insista. Dar nu a vrut decât o minimă carieră de formațiune, să aibă grijă de ce nu și-a dorit.
Balina Baston zice că e țapănă fiindcă pledează pentru nedreptate iar dacă soțietatea e fără prințipuri și morală, atunci pledoaria ei mincinoasă se pretează doar la a trimite bastoane. La figurat firește… Cum în provincie, mai acătări interesul poartă fesul, Balina s-a format stângaci în grupul de mai sus, deși putea mai mult. Este învățătoarea grupării dar, care, în ciuda aparențelor angelice, se bucură să producă disconfort pentru a-și apăra interesele de familie și de grup.
Gelaspona Mulgara se învârte ca un lucru într-o căldare în propria grădină cu mușcate fiindcă îi place să muște din cine conduce sau cine o conduce, ca să îi meargă bine. Fără personalitate, searbădă și fără demnitate, greu lovită în coloană, de-abia se mișcă cu valul, dar fără să dorească vreun progres, ci doar să stea aplecată durând-o mereu coloana. Stupul unde albinele lucrează trebuie musai să fie bogat cât timp Catindatu’ o recompensează pentru fidelitatea ei trădătoare.
Marțafoi Buzz Guzganu nu prea se clintește decât meșterește prin moșia catindatului, care de fapt nu le aparține dar ei sunt ca la mama lor acasă. Nu prea gândește, mai mult se guzgănește și îl servește pe cel venit proaspăt de la ruletă. Capul îi e cam mare, unii spun că ar fi de bulgar alții că așa e el: rotunjit de mare. Însă împreună cu gruparea de pe scenă dă lovituri în monezi și bancnote, mai mult bancnote că așa e Banca.

Felixina Doamna și Domnișoara este cam obraznică.Venită din altă parte, fără mască, stă ca un cui în tălpile grupării. Nu vrea ea și pace să lase gașca să prospere pe umerii publicului din sala de provincie. Indignată de lipsa de măsură a greșelilor și încălcării cutumelor de către personajele de mai sus, de incompetența cu care ele jonglează acțiunile, Felixina a devenit dușmanul celebru, gașca neștiind prea bine cu ce se hrănește, dacă se mardește, cum de nu se murdărește și dacă se oprește.
Chelnerul mustăcios este doar oaspete prin sală și obedient servitor, barbegiul ar fi un tip serios dacă nu l-ar omorî sistemul, celelalte măști se gudură sau comenteză vrute și nevrute, pironiții și-au vândut sufletul, conțopistele, slujbașii și zapcii își riscă meseriile alegând una și bună: lingușirea asezonată cu minciuna, încălcări de legi scrise, murdărie cu legi nescrise făcute de ei la ordin, și de ce nu, atacuri la Felixina Doamna și Domnișoara, cea care își permite să spună pe drept și ce-i drept dar strâmb, într-un cerc de vicii, slăbiciuni, pofte, secvențe masturbante de sotiză, de zevzecie.

Situaţia dă semne că se împute. Crăcănel și gașca se pun pe ras, tuns și frezat. La Frizeria lui Domn’ Padrone, cum i se mai spune catindatului, Didina și Balina se retrag degrabă să creeze. Pampon şi Crăcănel, Catindatul după ele. Toți şi-au făcut un plan de urgenţă. Dispar prin spate. E noapte și-i târziu. Catindatul și Crăcănel ar vrea să aprindă lampa la Felixina dar îi cam frige. Catindatul e meșter la muieri. Ce-or fi găsit la o maimuță nu se știe, dar el vrea capul Felixinei, dacă nu a putut să o aibă. Crăcănel, aparent meditativ și serios se apropie nervos de catindat iar vocea-i sacadată se așterne în noaptea secretelor și conspirației : ”E domnișoară doar, că doamnă n-are cum. Doamne sunt doar femeile măritate, ea e jună da’ io cred jupâne că nu e fată mare. N-am căutat eu prea mult dar dacă vrei, pun serviciile pe urmele ei sau pe vreunul s-o gâdile să vedem de unde vine, ce face, cum se învârte, cu cine se…” și-ncepe apoi să râdă ”Ba știm noi cu cine că doar noi facem legea aici și dacă mâncăm niște rahat turcesc (bun ăla că mi-a zis mie șefu’ nostru ăl mare Zombi…Goofi…Puffy…ah Zonga, ba nu, gata mi-am amintit, fir-ar a dracului de memorie, Monta! așa că să mâncăm rahat turcesc) și s-o aranjăm noi, ete-a dracului de pan(o)ramă, de fufă, de pițipoancă și nenorocită. Io cred că n-a fost măritată și a venit de undeva din vreo țară unde oamenii normali nu fac scandal și nu i-au arătat ei să-i meargă fulgii. Auzi, să se lege ea de Montă, pardon de Monta adică…Stai să beau niște tequila, un shot. De-aș avea un shot gun acum, ar vedea ea” zice Crăcănel bâlbâindu-se. În mintea lui știe că e meșter la înjurături și mahalale, că doar de acolo s-a ridicat și el odată. Știe că și pe Catindat l-a înjurat la fel. Dar măcar la Catindat se mai potrivea, pe când Doamna și Domnișoara a devenit fără să știe și fără să vrea ibovnică. Că doar Crăcănel cu Catindatu’, Pampon, Didina și Balina, Marțafoi și Mulgara, Aurache, Mancu, Filimache sunt curioși, conțopistele cu slujbașele se tot omoară s-o murdărească, dacă ea nu vrea. Catindatu’ zice ”Îi vreau capul, dar pe mine nu mă băga. Io și-așa am recidive în viață, am aventuri prea multe, femei am avut hohoooo câtă frunză și iarbă și o aveam și p-asta da’ n-avea ea nas de mine, a dreacu pan(o)ramă, o pârlită care ne zgârie ca mâța. Să vezi când ne-om supăra noi tigrii bengalezi, ce-o s-o mai punem pe fugă.” scăpără silabele din gâtlejul gros și vocea jugulară Catindatul, ușor perfid.

Balina se oferă să-i ajute că doar interesele ei strigă ”Dă-o-n gura mă-sii!” iar ea, Baston cum este, se conformează. Didina abia aștepta, căci într-o sală de provincie sau provincie de sală ce să facă gașca, decât să despoaie pe cineva ca să cânte ca gașca, ori va fi marcată ca în evul mediu cu un C pe frunte. De la Catindat, cum de la ce? Și de la Crăcănel cu pasul mișel, că G de la Gigel sau L de la Lungescu nu prea merge.
Începe carnavalul. Gruparea își aranjează măștile de carnaval și se înjură, pardon se jură că nu o fură…adică se jură că vor sfîşia prada. Crăcănel promite în gând că-i va rupe el dinţii. Catindatul nu vrea decât s-o dezbrace să vadă și el dacă mai știe ceva. Și vrea să îi sfâșie costumele, să îi ia hainele, ca la scăldat, că n-a fost cuminte, să nu mai vină la niciun carnaval.
Apare și Ipistatul micro, adus de Buzz Guzganu apoi restul din grupare. Catindatul apucă să se pitească. Crăcănel o ţine pe-a lui, căutând pe Bibicul ca răzbunare. După ce se asiguripseşte că zamparagii sunt pe locuri, start, Crăcănel vinde gogoși în sala de provincie ca un preludiu la carnavalul ce se repetă în fiecare semestru. Crăcănel se înfierbântă, scuipă, transpiră, se bâlbâie, că e greu să vinzi gogoși. Uită să le pună și zahăr. ”A dreacu de ibovnică m-a zăpăcit că m-a făcut să uit zăhărelul cu care să duc publicul spre măștile noastre de carnaval. N-am auzit de ea nimic de rău că ar fi cu vreun Bibic, da’ îl inventăm nu-i bai, mai ales că mai avem noi niște boli și molime pe unii. Ia să vedem de ne iese rahatul turcesc.” le spune Crăcănel Balinei și Didinei. Toți așteaptă să reguleze la interogatoriu și osândă pe Doamna și Domnișoara care-i inervează, pardon enervează.
Catindatul se iveşte sfios, cu faţa pătată rău. O conțopistă îl întreabă dacă-l mai doare, de la vitrion. ”Nu-i vitrion, e cerneală violetă, ca aia de la canţilerie”, o dumireşte Catindatul, care a recunoscut lichidul după gust. Și așa a devenit vinețiu.

Şi urmează marele final. Pampon şi Crăcănel au cumpărat mezel şi vin să se revanşeze faţă de Catindat care i-a scos de la secţie. Marțafoi, Aurache, Filimache și restul sunt epitropi. Epitropii sunt Mangafale. S-a tras lotul câştigător. Felixina va fi votată Aah, dar nu ca deputată ci externată și exterminată, adică să iasă afară din scena de provincie.
Cineva din public spune ”Stop! Cu ce-a greșit Doamna și Domnișoara? Nu e la fel ca ăla de la ruletă, catindat sau candidat, antrenor sau jucător… Ce-a făcut așa rău să fie externată că doar nu e bolnavă? Ori așa vreți voi? Ce e rău să vezi nedreptatea? Ea o vede. Ia să vedeți și voi ce trebuie…” strigă cineva din public.
”Tu să taci nătărângule. Nu te uiți la tine, pezevenghiule, că dacă-mi sar mie dracii te fac arșice, să vedem cât ai umblat tu pe aici prin arhiva noastră din provincie cu oarece minuni. Te sap eu pe tine să vedem cu ce tupeu îmi spui tu mie ”antrenor sau jucător”…Du-te la frizer să te tunzi, băi ăsta” se schimonosește Catindatul, gândind că oricum cel din public îi va plăti lui în continuare dările și de ce nu, poate într-o zi, atât el cât și ceilalți din public, să vină cu jalba în proțap peste el, în fotoliul pus de public. Dacă nu, sergenții pe el și pe ei, pe toți, mama lor de obraznici.
Forfotă, aglomerare, voci pierdute, Felixina neînțelegînd de ce vor să o externeze că nu e bolnavă, scâncete, vorbe, discuții colorate, apoi se golește scena. Culmea, nici măștile nu mai sunt. Le-au luat cu ei neicusorule, ca să vezi…Și vitrionul, adică cerneala violetă??!!
Dar oare s-o mai curăța de pe fața Catindatului? Poate s-o epila…Dar nu, fiindcă de mascaradă a fost, de mascaradă va fi și de mascaradă va rămâne !! Că nu poate mai mult…