Dacă ai destulă răbdare, poți muta munții din loc, dar dacă ai destulă inteligență zbori peste ei.
Dacă ai destulă răbdare, poți muta munții din loc, dar dacă ai destulă inteligență zbori peste ei.
Eu consider că o chestie atât de inutilă cum e suferința nu poate să dea nimănui nici un drept asupra vreunui lucru sau a vreunei ființe.
Nu poți să zici că un om are ochii închiși numai pentru că își ține pleoapele coborâte peste ei. Ochii sunt deschiși sub pleoape. Dacă rostogolești o stâncă în fața unei uși deschise, nu înseamnă că ușa e închisă; și nici o fereastră, de altfel, fiindcă pentru a vedea departe nu de ochi te folosești.
Nu rămâi într-un loc pentru că îți plac unii oameni, ci mai degrabă pleci pentru că pe alții îi detești. Doar urâtul te scoate din inerție. Oamenii sunt lași.
Ni se pare frumos ceea ce ne este destul de indiferent pentru a ne permite să vedem ceea ce voiam să vedem în loc de ceea ce este.
Te iubesc cu grămada şi pe bucăţele.
La 5 ani, Boris știe să scrie și să citească, la 8 ani i-a citit deja pe Corneille, Racine și Molière. La vârsta de 12 ani a contactat o febră reumatică urmată de tifos, boli care-i vor marca sănătatea pentru întreaga viață. La vârsta de 17 ani a învățat să cânte la trompetă. A studiat la Liceul Versailles și și-a luat diploma în inginerie civilă în 1942.
A debutat în 1943 cu „Verocquin et le Plancton„. În timpul războiului a scris cronici muzicale în ziarul „Le jazz hot” și a compus el însuși cântece. Între acestea, cel mai bine vândut a fost „Le Déserteur” (1955), un cântec despre războiul din Algeria, pe care autoritățile franceze l-au interzis. De asemenea, a scris scenarii și a fost actor de film. A tradus în franceză scriitori americani: Raymond Chandler, William Tenn, Henry Kuttner, Ray Bradbury. Deși nu a fost luat în serios ca scriitor în timpul vieții, s-a remarcat în cercurile existențialiste și postsuprarealiste. În 1952 a fost ales membru în Colegiul de Patafizică ( știința soluțiilor imaginare -unde îl are alături, între alții, pe Eugen Ionescu), inițiat de Alfred Jarry. Literatura pe care o scrie nu-l prea ajută să-și câștige pâinea de zi cu zi și e silit să practice alte meserii. În 1956, „rezultat al unui surmenaj neîntrerupt, grefat pe o inimă destul de anemică”, după cum marturisește chiar Vian, face un edem pulmonar. Boala de inimă i se agravează, pieptul îi vibrează vizibil. Pe 23 iunie 1959, cel ce spusese odată „voi muri înainte de 40 de ani”, se duce să asiste la avanpremiera unui film făcut după „Voi scuipa pe mormintele voastre„, cartea sa „scandaloasă”. E împotriva acestei ecranizări și ar vrea ca numele să nu-i apară pe generic. Dimineața a uitat să-și ia medicamentele. La zece minute după începerea filmului, inima încetează să-i bată.
Romane
- J’irai cracher sur vos tombes (Voi scuipa pe mormintele voastre) (1946, sub pseudonimul Vernon Sullivan)
- L’Écume des jours (Spuma zilelor) (1947)
- L’Automne à Pékin (Toamna la Pekin) (1947)
- L’Herbe rouge (Iarba roșie) (1950)
- L’Arrache-cœur (Smulgătorul de inimi) (1953)
- Femeile nu-și dau seama
- Moarte pocitaniilor
Nuvele
- Les Fourmis (Blues pentru o pisică neagră ) (1949)
- Conte de fées à l’usage des moyennes personnes (Poveste de adormit oamenii obișnuiți)
- Amintirea
- Licantropul
- Omul de zăpadă
Poezie
- Je voudrais pas crever (1962) – N-aș prea vrea ca s-o mierlesc / Je voudrais pas crever, poeme, ediție bilingvă, traducere de Linda Maria Baros și Georgiana Banu, Editura Paralela 45, 2002, reeditare 2004, 2006
Teatru
- L’Équarissage pour tous (1946) (piesă, jucată în 1950)
- Les Bâtisseurs d’empire (1959)
Traduceri
- The Big Sleep de Raymond Chandler ca Le grand sommeil (1948)
- The Lady in the Lake de Raymond Chandler ca La dame du lac (1948)
- The World of Null-A de A. E. van Vogt, ca Le Monde des Å (1958)
Sursa : wikipedia.org
Lasă un răspuns