Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Dacă viața îți joacă o farsă, te-ai ars și atunci m-am gândit să mă iau cu viața. M-am jucat eu cu viața.

Dacă viața îți joacă o farsă, te-ai ars și atunci m-am gândit să mă iau cu viața. M-am jucat eu cu viața.

Când mă uit la unul cu un picior mai scurt, unul cu un baston alb care caută trotuarul zic ”Doamne, înseamnă că sunt cineva în viață. Mulțumesc!”

Un lucru de valoare trece şi se duce.

Înainte de toate, trebuie să ai suflet şi omenie.

Aşa erau unii, şi mai sunt, bolnavi de comunism, legionarism, altele. Eu, slavă Domnului, nu am poftă nici de una, nici de alta. Am poftă de mine!

Eu am fost crescut în credinţă şi aşa merg mai departe, deşi nu e cazul să te lauzi cu asta…

Trebuie să ne pregătim, că nu se ştie când vine năbădăioasa cu coasa. I-am zis odată prietenului meu Gică Petrescu, care a făcut armata cu Napoleon, şi care tot strângea avere: ”Vezi că a apărut un nou model de sicrie, care au înăutru o ladă de fier. Acolo se pune tot ce ai adunat în viaţă şi se ţine cheia la purtător!” Asta e! Că tot strânge omul, se chinuie, se necăjeşte, vine doamna şi gata. Laşi totul şi pleci cu dânsa…

Când nu o să mai pot juca, eu mor…

Nu fericirea te călește…Nenorocirea.

La mine orice kilogram în plus este o crimă, că nu mai îmi încap hainele după aia. Eu sunt ca și un sportiv care trebuie să își mențină condiția. Și asta e o condiție a tinereții actoricești. Iar mutra, fire-ar ea să fie, nu am cum să o schimb, că mi-a dat-o mama.

De obicei în oglindă nu prea mă uit că nu vreau să-mi stric ziua.

Școala vieții – asta contează. Șapte ani de-acasă nu mai vorbesc…

Nu am fost cocoloșit. Am fost un om care a trecut prin niște site, niște greutăți…am vrut să mă fac și tinichigiu.

Mai mă întristează când vine…ăla cu apa cu lumina și văd cum costă astea sunt momente de tristețe.

Totul e să te strecori, să păcălești viața, să nu te păcălească ea.

N-am să uit am fost solicitat să fac spectacol la Spitalul 9 și țin minte i-am distrat. N-am să uit vă jur, a venit o femeie simplă la mine și a spus ”Domnu’ Puiu, îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru noi. Dacă dumneata vii la noi de două ori pe săptămână, nu mai luăm medicamente.” Asta a fost pentru mine…Ce premiu Oscar, ce artist al poporului…Exact ca un chirurg care face operație și salvează.

Aveam crize de rinichi. Când venea o criză nu mă programa ”Vezi că vin”…La una din crize am ieșit să-mi facă morfină. Am pus pantalonii peste ac și cu acul ăla în mine am dansat.

Mama s-a gândit să fiu de râsul lumii!

Eu nu am școli și diplome, ce am învățat am învățat din acele filme, de pe stradă și din Viață. Secretul este munca, munca neîntreruptă, cu idei noi, cu veșnice căutări!

Pentru mine râsul este o condiție a vieții.

Uite, am reparat televizorul și de atunci nu mai am imagine la el. Am reparat radioul și nu mai are sunet. Am reparat fierul de călcat și am ars lumina în tot cartierul. Nu pot să stau într-un loc țepenel, am în mine un demon care îmi spune mereu ‘Nu am stare și gata!’ De aia și sunt ca și scândura, că nu are timp grăsimea să se adune.

Totdeauna suntem unu’ la unu’ cu publicul. Îl iubesc și mă iubește.

Sunt unii care au banii în sânge. E o boală: a avea bani. Eu merg pe invers: vreau să am bani. Să-mi ajute Dumnezeu poporul să mă iubească cum îl iubesc eu și să n-am pantofii scâlciați și mai presus de orice să nu-mi chiorăie mațele.

Am ajuns la concluzia următoare: Ești băgat în seamă și apreciat ca actor după ce mori. Amin!

Puiu Călinescu

S-a născut în cartierul Grivița din București la 21 iunie 1920 și a fost fiul actorului Jean Tomescu. A fost crescut de Puiu-Calinescumama lui, care lucra la o fabrică de țigarete. La vârsta de 6 ani, după moartea mamei lui (23 de ani), a fost luat și crescut de bunica din partea mamei. Nu i-a prea plăcut școala, repetând un an de studiu. După această perioadă, în timpul adolescenței, se vede nevoit să se angajeze și să-și facă un rost în viață, întrucât unchiul său, în casa căruia locuia, i-a impus aceasta, spunându-i că nu îi va mai da de mâncare. Deși cu o copilărie nu tocmai fericită, fără mamă și fără tată, Puiu Călinescu nu și-a înăsprit sufletul, ci din contră, a dăruit celor din jur numai zâmbete.
Puiu Calinescu a fost unul dintre cei mai talentați oameni de comedie din România. Succesul său s-a datorat în special grimaselor sale din scenete, dar și datorită talentului de a interpreta personajele într-un mod original.
Puiu_CalinescuA jucat în scenete comice și a făcut numere de pantomimă în pauzele dintre două filme la cinematografele bucureştene, a lipit afişe și în 1948 era cooptat în trupa Teatrului de comedie Constantin Tănase. La începutul celui de-al doilea război mondial a dezertat, după ce se prezentase pentru înrolare la un regiment din Târgovişte. A sărit gardul când a aflat că trebuia să se tundă și după război a aflat că fusese condamnat la moarte pentru dezertare.
Pe scena Teatrului Constantin Tănase a jucat în spectacole comice și își scria singur partiturile. Printre spectacolele susținute de el se numără: Sonatul lunii, Trăsnitul meu drag… , Un băiat de zahăr… ars , Frumosul din pădurea… zăpăcită, Idolul femeilor, Eu vă fac să râdeţi!, E nemaipomenit!, Omul care aduce râsul, Bărbatul fatal, Superman, O seară la Boem. A jucat și în scenete sau spectacole de revistă ca: Azilul MacFerlan , Fără mănuşi, Şi Ilie face sport, Cer cuvântul!, Un băiat iubeşte o fată, Ca la Revistă, Nicuţă… la Tănase, Femei… Femei… Femei… Restaurant de lux, Uimitoarele aventuri ale lui Spirache, Magazin de Stat, Bimbirică, Nu servim în stare de ebrietate!, În gară, Inspecţie, Ora de gimnastică, Bujor al 12-lea, etc.

Pentru spectacolul ”Pagini alese” din Revista de altădată a fost și asistent de regie. A scris scenariul piesei ”Din cauza ta, geloaso”.
A debutat în cinematografie în 1954, cu filmul Ilie în luna de miere, urmat de zeci de alte filme ca: Șofer Puiu Calinescu in BrigadaMari actoride mare viteză (1955), Directorul nostru (1955), O poveste obișnuită… o poveste ca în basme (1959), O zi pierdută (1960), Celebrul 702 (1961), S-a furat o bombă (1961), Sub cupola albastră (1962), Vacanță la mare (1962), Un surâs în plină vară (1963), De-aș fi… Harap-Alb (1965), Corigența domnului profesor (1966), Faust XX (1966), Împușcături pe portativ (1967), Balul de sâmbătă seara (1967), B.D. intră în acțiune (1970), B.D. la munte și la mare (1971), B.D. în alertă (1971), Informații gară (1971), Frații Jderi (1974), Serenada pentru etajul XII (1976), Expresul de Buftea (1978), Nea Marin miliardar (1978), La un restaurant de lux (1994). A rămas celebru datorită rolului Trandafir din serialul Brigada Diverse (B.D.) unde a jucat alături de marii actori Dem Rădulescu, Jean Constantin, Toma Caragiu, Reka Nagy, Sebastian Papaiani, Ștefan Bănică.
Puiu Călinescu a fost căsătorit timp de mai mult de 40 de ani cu o funcţionară și a avut două fiice.
“Este foarte greu să povestesc cine a fost tatăl meu. Nu-mi ajung vorbele… A fost un om mare!”, astfel şi-a început povestea Carmen Călinescu, fata marelui actor.
Odată cu moartea fulgerătoare a fiicei sale mai mari, Silvia, artistul a avut un șoc. Nu și-a arătat însă durerea, deși era marcat. Asta însă i-a afectat sănătatea. Și-a presimțit moartea. În luna mai 1997 a ținut să își revadă familia unită. A fost ultima dată. Câteva zile mai târziu, s-a stins în spital la vârsta de 77 de ani.
Puiu Calinescu_Deși nu avea studii de actorie, umorul său inegalabil a cucerit publicul timp de 50 de ani. În Puiu Calinescuviața particulară era la fel de comic, a fost un familist convins.
“Puiu a fost un actor unic, a fost un Louis de Funes român. Singurul său “viciu” era berea: “Avea un singur rinichi, iar doctorul îi recomandase să-l «spele». Niciodată nu a venit mirosind a alcool. Teatrul reprezenta sanctuarul vieţii lui. Berea era slăbiciunea sa, dar şi cele două fete. Şi nepotul, pe care îl adora”, povestea Alexandru Arşinel.
Ce nu ştiaţi despre Puiu Călinescu:
* desena foarte bine;
* îi plăcea foarte mult să conducă; rareori depăşea viteza de 30km/h;
* deţinea automobilul Renault Gordini, cu numărul de înmatriculare 1B7067;
* în anul 1961 a scris o comedie cinematografică, cu titlul “Tată fără voie”; Sergiu Nicolaescu nu a fost de acord ca opera sa să fie ecranizată.

Surse:
biografii.famouswhy.ro
ro.wikipedia.org
Interviu cu Eugenia Vodă, alte interviuri
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nineteen − thirteen =

15 + = 18

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

24 octombrie 2020

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

Primăria Chirnogi și-a schimbat culoarea clădirii nu doar pe cea politică. Ion Ștefan (PSD) a cîștigat alegerile locale din acest an, iar Primăria Chirnogi a primit botezul roșu. Primarul Ion Ștefan din localitatea Chirnogi, județul Călărași, este atât de îndrăgostit de culoarea roșie încât a inaugurat începerea mandatului său cu schimbarea culorii clădirii primăriei.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Este corect “cel mai celebru”? Unele structuri lingvistice sunt atât …
Corespondenta la redactie