Dincolo de porțile liceului, povești cu acțiune și lecții de viață de “Dincolo de porțile rușinii”
Veni, vidi, vinci! De ce nu l-ar reprezenta acest dicton pe Marian Tudor? Un fel de freelancer al bunelor intenții și lecții, un adevărat pedagog pentru elevi, un “speaker elite” ce ar avea corespondent în limba română ca stil excelent orator, un înotător printre disciplinele sociale.
Așa s-a întâmplat și la Oltenița unde Marian Tudor, polițist de elită, a venit pentru a le vorbi elevilor de la Liceul Tehnologic “Nicolae Bălcescu” despre violență, consumul de droguri, trafic de persoane și de arme, detenția în arest.
A fost aplaudat, a fost ascultat și admirat deopotrivă de elevi și profesori.
Inițiativa aceasta este una cu siguranță originală, dar mai ales generoasă și curajoasă așa cum îi este și cariera, poate undeva la nivelul polițiștilor pe care îi vedem subiect în seriale de succes de pe AXN sau în filme de acțiune.
Elevii au ascultat discursul cu mult interes, întâlnirea fiind una interactivă.
Sunt situații când poliția se confruntă cu fapte de o violență extremă comise de găști de adolescenți, din care puține ajung să fie discutate în spațiul public.
Elevilor le-au fost oferite exemple concrete din experiențele profesionale trăite de Marian Tudor, unele cu impact puternic asupra societății, dar fie că este vorba de consum de droguri, trafic de persoane sau de arme, violență ori infracțiuni cu consecințe grave asupra celorlalți, toate se sfârșesc în arest. Cale de mijloc nu există.
Tudor a povestit cu umor despre experiențele sale, exemplele fiind multe cu situații diferite și grele din detenție, pe care a fost nevoit să le rezolve.
Condițiile din arest sunt foarte dure, Tudor punând accent pe faptul că este complicat pentru oricine să treacă peste situație, o experiență de nedorit, indiferent de condiția socială a fiecăruia.
Marian Tudor a împărtășit o poveste parcă desprinsă din filme, despre cel mai periculos deținut pe care l-a avut sub protecție. Acesta a descris în detaliu comportamentul extrem de violent al individului, special antrenat pentru a rezista oricăror lovituri și pentru a lupta, soldat în Legiunea Străină, un personaj care a creat iadul în camerele de detenție.
Marian Tudor este din Oltenița. A absolvit Liceul Industrial, în prezent Liceul Tehnologic ”Nicolae Bălcescu”, apoi Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție din București. După absolvire, în anul 2000, a dorit sa lucreze în Secția 9 din cartierul Pantelimon. Voia să vadă ce se află dincolo de “blocurile gri” ale trupei BUG Mafia. Acolo a și ajuns. Voia să susțină examenul de admitere în Baroul București și să devină avocat. Dar s-a îndrăgostit de munca de cercetare penală și a rămas 14 ani polițist. A ajuns la Poliția Capitalei unde a lucrat 12 ani și unde a fost șeful arestului. Doi ani a lucrat în Inspectoratul General al Poliției din București. Între 2011 și 2013 a participat în calitate de lector la stagiul “Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”, în cadrul Institutului de Studii pentru Ordine Publică al MAI. În noiembrie 2014 a demisionat. A urmat cursuri de reconversie profesională.
În prezent este manager pe controlul calității la o companie privată.
Anul acesta fostul șef al arestului Poliției Capitalei vine pe piață cu un succes răsunător la ”Dincolo de porțile rușinii”, o carte complexă, editată de Curtea Veche Publishing, pe care a prezentat-o și la Oltenița.
”De la fereastra biroului său, Marian Tudor vede mulțimea de reporteri care așteaptă ore întregi să prindă cadre cu cei încătușați, filmați în direct din dreptul Porților Rușinii. Printre cei care au trecut dincolo de Porțile Rușinii s-au aflat persoane publice precum oamenii de afaceri Sorin Ovidiu Vintu, Dinel Staicu și Nicolae Popa, sau prezentatorul de televiziune Dan Diaconescu. Intrând zilnic în camerele Arestului Central, cunoaște din interior această microsocietate mereu în mișcare, știe problemele, frustrările și emoțiile intense cu care se confruntă atât cei închiși, cât și polițiștii care-i au în grijă. Fără menajamente, descrie viața deținuților, procedurile neclare și lacunele legislative care împiedică traiul decent, lipsa asistenței medicale pentru dependenții de droguri și nu numai, tentativele de evadare și informațiile pe care instituțiile statului le țin ascunse unele de celelalte. O incursiune unică într-o lume pe care nu mulți o văd.” comentează Cătălin Striblea.
La fiecare astfel de întâlnire Tudor vorbește despre criminali, evadări, sinucigași, consumatori de droguri, persoane publice arestate, despre polițiști și servicii secrete: “Poveștile mele descriu, printre altele, evenimente și trăiri ale celor închiși, tentative de suicid și de evadare, efecte ale traficului de droguri, relațiile cu serviciile secrete și, nu în ultimul rând, îndeamnă cititorul la reflecție”.