Dumnezeu nu o să te caute de medalii, grade sau diplome, ci de cicatrici.

Publicat 12 decembrie 2020

Dumnezeu nu o să te caute de medalii, grade sau diplome, ci de cicatrici.

Oamenii nu sunt pedepsiţi pentru păcatele lor, ci de către ele.

Aceasta nu va fi niciodată o ţară civilizată atâta timp cât cheltuim mai mulţi bani pe gumă de mestecat decât pe cărţi.

Oamenii se opun progresului nu fiindcă îl urăsc, ci fiindcă iubesc inerţia.

Cel care nu-ţi înţelege tăcerea, probabil nu-ţi va înţelege nici cuvintele.

Un conservator este un om care este prea laş ca să lupte şi prea gras ca să fugă.

Învăţătorul este acela care face să crească două idei acolo unde există doar una.

Orice om e prost cel puţin cinci minute pe zi; înţelepciunea constă în a nu depăşi această limită.

Reţeta pentru o ignoranţa perpetuă: Fii satisfăcut de opiniile tale şi mulţumit de cunoaşterea ta.

Dragostea care o dăruim mai departe este singura care o păstram pentru noi.

Genialitatea este capacitatea de a acţiona corect fără precedent – puterea de a face ceea ce trebuie pentru prima dată.

Cea mai mare greşeală pe care o poţi face în viaţă este să te temi tot timpul că vei greşi.

Lumea se mişcă atât de repede în aceste zile încât omul care spune că nu se poate, este întrerupt de un om care o face.

Un prieten este o persoană care ştie totul despre tine şi încă te place.

Totul se întâmplă prea târziu pentru cel care doar aşteaptă.

Caritatea: un lucru care începe acasă, şi de obicei rămâne acolo.

Nu lua viaţa în serios. Nu o să ieşi din ea viu!

Prefer să apreciez lucruri pe care nu le am decât să am lucruri pe care să nu le pot aprecia.

O maşină poate realiza munca a 50 de oameni obişnuiţi. Nicio maşină nu poate face munca unui om excepţional.

Poţi duce un băiat la şcoală, dar nu-l poţi obliga să înveţe.

Durerea o putem suporta şi singuri, dar pentru a fi fericiţi e nevoie de doi.

Căsătoria: o ceremonie religioasă sau legală în care două persoane de sex opus se angajează solemn să se hărţuiască şi să se spioneze reciproc timp de 99 de ani, sau până când moartea îi va despărţi.

Dacă nu poţi răspunde la argumentele unui om, nu este totuşi nimic pierdut, poţi încă să-l calomniezi şi să-l denigrezi.

Elbert Hubbard

Crescut în Hudson, Illinois , a avut timpuriu succes ca vânzător ambulant pentru Larkin Soap Company. În prezent, este cel mai bine cunoscut ca fiind fondatorul comunității artizanale Roycroft din East Aurora, New York , un exponent influent al Mișcării Arte și Meserii. Unele dintre clădirile Campusului Roycroft rămân; au fost restaurate și sunt deschise vizitatorilor. Complexul este un sit istoric național.
Elbert Green Hubbard și-a pus amprenta ca filozof, scriitor și lector american citat. El a fost, de asemenea om de afaceri, și este bine cunoscut pentru influența sa în mișcarea americană a meșteșugurilor. S-a născut la 19 iunie 1856, în statul Illinois, Bloomington. Mama lui a fost Frances Julian Reed și tatăl său Silas Elbert. A fost criitor, editor, filozof si artist american, foarte cunoscut pentru eseul sau Mesaj către Garcia. A fost unul dintre clasicii literaturii motivaţionale din America începutului de secol XX. A fost şi orator motivaţional, iar eseul său “Un mesaj pentru Garcia” a avut un spectaculos succes, în clasamentul celor mai tiparite şi traduse lucrări din lume, clasându-se pe locul al patrulea.
În toamna anului 1855, părinții săi s-au mutat la Bloomington din Buffalo, New York , unde tatăl său făcea practică medicală. Silas și-a mutat familia la Hudson, Illinois anul următor. Poreclit „Bertie” de către familia sa, Elbert avea doi frați mai mari: Charlie și Hannah Frances, poreclită „Frank” ca mama ei. Charlie a murit la vârsta de nouă ani, când Elbert avea trei ani și jumătate. Elbert avea, de asemenea, trei surori mai mici, Mary, Anna Miranda și Honor. Copiii Hubbard au frecventat școala publică locală, o clădire mică, cu două camere, cu vedere la un cimitir. Treizeci de ani mai târziu, Elbert și-a descris zilele de școală ca fiind „splendide” și „colorate fără urmă de albastru …. Nu aveam ambiții atunci – eram sigur că într-o zi aș putea să scriu în școală, să propun o problemă în fracțiuni care ar încurca profesorul într-un mod care ar face ca numele meu să fie cunoscut în întregul oraș.”

Prima afacere a lui Elbert a fost vânzarea produselor de săpun Larkin , o carieră care l-a adus în cele din urmă la Buffalo, New York .
La începutul primului război mondial , Hubbard a publicat o mulțime de comentarii conexe în filisteanul și a devenit nerăbdător să traverseze oceanul, să comenteze despre război și să-l intervieveze pe Kaiser însuși. Cu toate acestea, Hubbard a pledat vinovat la 11 ianuarie 1913, în fața instanței judecătorului John R. Hazel de la Curtea Districtuală a SUA pentru încălcarea secțiunii 211 din codul penal. Hubbard a fost condamnat pentru o singură acuzație încălcând legile poștale. Sentința a fost suspendată, dar Hazel l-a amendat pe Hubbard cu 100 de dolari, iar condamnarea federală a dus la revocarea drepturilor civile ale editorului.

Hubbard a cerut iertare prezidențială de la William Howard Taft , însă administrația a respins cererea ca fiind „prematură”. Când cererea sa de pașaport a fost respinsă în 1915, Hubbard a mers direct la Casa Albă și a pledat în fața secretarului personal al lui Woodrow Wilson , Joseph P. Tumulty . La acea vreme, președintele se afla în mijlocul unei ședințe de cabinet, dar Tumulty a întrerupt-o și, ca urmare, secretarul de stat (William Jennings Bryan) și procurorul general Thomas Gregory au putut, de asemenea, să audă care este cererea lui Hubbard. Iertarea s-a dovedit a fi adecvată, iar procesul de aplicare a clemenței lui Hubbard a durat exact o zi. Șaptezeci și cinci la sută dintre cei care au solicitat clemență în acel an fiscal nu au fost atât de norocoși; cererile lor au fost respinse sau raportate negativ sau nu au fost luate măsuri. La primirea iertării, Hubbard a obținut un pașaport și, la 1 mai 1915, a plecat cu soția într-o călătorie în Europa.
La puțin mai mult de trei ani după scufundarea Titanicului , Hubbards s-au îmbarcat pe RMS Lusitania din New York. La 7 mai 1915, în timp ce se afla pe mare, la 18 km de Old Head of Kinsale , Irlanda , nava a fost torpilată și scufundată de U-Boat U-20 german . Sfârșitul său pare să fi urmat tiparul pe care îl admira la doamna Straus. Într-o scrisoare către Elbert Hubbard II din 12 martie 1916, Ernest C. Cowper, un supraviețuitor al acestui eveniment, a scris: Nu pot spune în mod specific unde se aflau tatăl dumneavoastră și doamna Hubbard când au lovit torpilele, dar vă pot spune exact ce s-a întâmplat după aceea. Au ieșit din camera lor, care era în partea de port a navei, și au ajuns pe puntea bărcii. Niciunul dintre ei nu a părut deranjat. Tatăl tău și doamna Hubbard au legat brațele – modul în care au mers întotdeauna pe punte – și au rămas, aparent, întrebându-se ce să facă. Am trecut cu un bebeluș pe lângă el, pe care îl duceam la o barcă de salvare, când mi-a spus: „Ei bine, Jack, ne-au prins. Sunt o imagine al naibii mai rea decât am crezut vreodată că sunt”. Nu s-au îndepărtat foarte departe de locul în care stăteau inițial. Când m-am mutat pe cealaltă parte a navei, pregătindu-mă pentru un salt când a venit momentul potrivit, l-am chemat: „Ce vei face?” iar el a clătinat din cap, în timp ce doamna Hubbard a zâmbit și a spus: „Se pare că nu există nimic de făcut”. Expresia părea să producă acțiune din partea tatălui tău, pentru că atunci a făcut unul dintre cele mai dramatice lucruri pe care le-am văzut făcute vreodată. Se întoarse pur și simplu cu doamna Hubbard și intră într-o cameră de pe puntea superioară, a cărei ușă era deschisă și o închise în spatele lui. Era evident că ideea lui era că aceștia ar trebui să moară împreună și să nu se despartă înainte de a intra în apă.

Magazinele Roycroft, administrate de fiul lui Hubbard, Elbert Hubbard II, au funcționat până în 1938.

Un citat al lui Hubbard din biografia sa despre dezvoltatorul auto american John North Willys, „Nu faceți nimic, nu spuneți nimic și nu fiți nimic și nu veți fi niciodată criticat”. este deseori atribuită greșit lui Aristotel.

Lucrări selectate Forbes din Harvard (1894)

Niciun dușman în afară de el însuși (1894)
Micile călătorii la casele celor mari (1895–1910)
Moștenirea (1896)
Un mesaj către Garcia (1899)
Un mesaj către Garcia și alte treisprezece lucruri (1901)
Iubire, viață și muncă (1906)
Zambile albe (1907)
Sănătate și bogăție (1908)
Tirajul (1910)
Jesus Was An Anarchist (1910), publicat și sub numele de The Better Part An American Bible (1911) Alice Hubbard, editor
Cartea de fier a lui Elbert Hubbard (1923)
Caietul de note al lui Elbert Hubbard (1927)
Filosofia lui Elbert Hubbard (1930) Elbert Hubbard – https://ro.qaz.wiki/wiki/Elbert_Hubbard