Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Fericirea este arareori găsită acolo unde o cauţi. Visurile noastre cele mai adânci sunt înflăcărate de neaşteptate scântei.

Fericirea este arareori găsită acolo unde o cauţi. Visurile noastre cele mai adânci sunt înflăcărate de neaşteptate scântei.

Speranţa este ea însăşi un soi de fericire şi, poate, principala fericire pe care această lume o oferă.

Lanţurile cu care ne leagă obişnuinţa sunt prea uşoare pentru a fi simţite la început, dar prea grele pentru a scăpa de ele după ce ne-au legat.

Cu siguranţă sănătatea este mult mai valoroasă decât banul, deoarece când eşti sănătos faci banul.

Manuscrisul tău este şi bun şi original, însă partea bună nu este originală, iar partea originală nu este bună.

Iadul e pavat cu intenţii bune.

Cel ce laudă pe toată lumea nu laudă pe nimeni.

Între falsitate şi adevărul inutil există o diferenţă mică. Tot aşa cum aurul pe care nu-l poţi cheltui, nu face bogat pe nimeni, şi cunoaşterea pe care nu o poţi aplica, nu va face înţelept pe nimeni.

Dragostea este înţelepciunea nebunului şi nebunia înţeleptului.

Înclinăm în a avea încredere în cei pe care nu-i cunoaştem, pentru că ei nu ne-au decepţionat niciodată.

Există farmece care sunt făcute pentru a fi admirate numai de la distanţă.

Un om ar trebui să citească ceea ce-l îndeamnă înclinaţia, căci ceea ce citeşte ca o îndatorire îi va fi de prea puţin folos.

Cel care cunoaşte atât de puţin natura umană încât caută fericirea prin schimbarea a tot ce îi stă în putere cu excepţia propriei lui dispoziţii, îşi va risipi viaţa în eforturi zadarnice.

Calomnia este răzbunarea laşului şi disimularea apărării sale.

A fi fericit acasă la tine este ultimul rezultat al tuturor ambiţiilor.

Aproape toate absurdităţile comportamentale izvorăsc din imitarea acelor persoane cu care nu ne putem asemăna.

Contează cum trăieşte un om, nu cum moare.

Omul care e obişnuit cu greutăţile, nu cade uşor pradă disperării.

Bunătatea stă în puterile noastre chiar şi atunci când nu există iubire.

Prietenia nu poate exista fără încredere, nici încrederea fără integritate.

Nici măcar Dumnezeu nu are de gând să judece oamenii până nu şi-au dat ultima suflare.

Chiar şi atunci când speculaţiile au făcut tot răul posibil, doi şi cu doi fac tot patru.

Speranta este necesara in orice situatie. Mizeria saraciei, bolile si captivitatea ar fi de nesuportat fara aceasta mangaiere.

A fi leneş şi a fi sărac au fost dintotdeuna reproşuri şi din aceasta cauză, fiecare om se străduieşte cât poate să-şi ascundă săracia de ceilalţi şi lenea de el însuşi.

Viaţa nu ne dăruieşte vreo plăcere mai mare decât aceea de a trece peste dificultăţi, a urca de pe o treaptă a succesului pe o alta, a ne crea noi dorinţe şi a le vedea împlinite.

Undiţa este un băţ cu o râmă la un capăt şi un bou la celălalt.

Samuel Johnson

Nu poate fi considerat un simplu reprezentant al neoclasicismului englez. Este adevărat că el exprimă, cu Samuel Johnsonconvingere, multe dintre locurile comune ale neoclasicismului şi că împărtăşeşte majoritatea preferinţelor neoclasice. Dar în abordarea unor probleme importante, concepţia lui se deosebeşte net de crezul neoclasic. La Johnson, anumite elemente ale acestui crez s-au dezvoltat în detrimentul tuturor celorlalte, ducând la distrugerea esenţei lui însăşi.
Samuel Johnson, sau Dr Samuel Johnson, s-a născut la 7 septembrie (sau la 18 septembrie stil nou) 1709 și a murit la 13 decembrie 1784.
Este unul din principalii autori ai literaturii engleze din secolul XVIII: poet, eseist, bibliograf; lexicograf și de asemenea unul dintre cei mai fini critici ai acestei literaturi. A fost editor al operelor lui Shakespeare și al revistelor The Rambler și The Idler. A fost ultimul mare reprezentant al clasicismului englez prin a cărui operă a dominat viața literară a Angliei acelei epoci.
Fiul unui librar sărac, Samuel Johnson s-a născut la Lichfield (Staffordshire), unde a studiat până la intrarea sa la colegiul din Pembroke, la Universitatea din Oxford unde a rămas doar 13 luni, fiind nevoit să-și întrerupă studiile datorită situației materiale.
Samuel_Johnson_Joshua_ReynoldsSamuel Johnson este, mai curând, unul dintre primii mari critici care nu mai înțeleg aproape deloc natura artei, pasaje importante din operele lor tratând arta drept viață. Johnson și-a pierdut încrederea în artă așa cum o înțelegeau clasicii, iar crezul romantic nu l-a găsit. În el vedem un premergător al concepției potrivit căreia arta devine într-adevăr superfluă, un simplu vehicol pentru comunicarea adevărului moral sau psihologic. Arta nu mai este judecată ca artă, ci ca un fragment sau o felie de viață. Această nouă concepție se desprinde foarte clar din vestita Prefață la ediția operelor lui Shakespeare îngrijită de Johnson (1765).


Opera lui Johnson e străbătută de o profundă suspiciune față de tot ceea ce este ficțiune și artă. Preferința pentru adevăr o putem vedea în toate judecățile lui Johnson. Ea se desprinde, violent și ridicol, din următoarea relatare făcuta de David R. Hawkins: Discutând cu câteva persoane despre pictura alegorica, el a spus: «Prefer să privesc portretul unui câine pe care-l cunosc, decât toată pictura alegorică din lume»”Ea se reflectă, încă și mai izbitor, în buna lui opinie despre tragedia domestică: Ceea ce se întâmplă în apropierea noastră ne impresionează cel mai mult. Sufletul participă mai intens la tragediile domestice decât la cele imperiale”. Timon din Atena este o tragedie domestică și de aceea reține puternic atentia cititorului”

O scenă patetică și emoționantă din Henric VIII (IV, 2) a lui William Shakespeare, în care Caterina de Samuel_JohnsonAragon află despre moartea lui Wolsey și își spune ultimele dorințe, a fost considerată de Johnson mai presus decât orice altă scenă din tragediile lui Shakespeare, și poate mai presus decât orice scenă a oricărui alt poet, căci e delicată și patetică, fără zei sau furii sau otrăvuri sau abisuri, fără ajutorul unor împrejurări romantice, fără neverosimile izbucniri de lamentații poetice și fără convulsiile suferințelor zgomotoase.
Punerea accentului pe adevăr și atitudinea de neîncredere față de ficțiune se află la baza unora dintre cele mai remarcabile și mai binecunoscute opinii literare ale lui Johnson.
După principiul concordanței cu realitatea, al doilea marc principiu al criticii lui Johnson este, desigur, acela al ”adevărului moral”, al moralității. în critică. La Johnson însă nu se respectă întotdeauna aceste limite. Dimpotrivă, criteriul lui didactic devine adesea cerința ca opera literară să fie numai moralizatoare, ca scriitorul să facă o selecție din natură, selecție care de multe ori intră în contradicție cu propriul său principiu al realismului.
American_Dr._Samuel_Johnson_President_of_King's_CollegeJohnson a fost foarte mult admirat pentru robustul său bun simț, pentru atitudinea lui hotărâtă împotriva absurdităților. În același timp însă, mulți, mai ales pe Continent, l-au cotat cu dispreț drept o superstiție britanică. El a anticipat aplicarea unor norme de realism și de moralitate în lumina cărora arta apare într-adevăr tot atât de superfluă cum le-a părut multor englezi din secolul al XlX-lea. Probabil că ea a și devenit superfluă pentru Jonhson, care în ultimii ani de viață era convins că prin conversația lui a făcut tot atâta bine ca și prin scrierile lui.
Samuel Johnson a trăit la Londra în perioada 1746-1759, perioadă în care, aflat într-o stare precară de sănătate, a editat faimosul Dictionar al limbii engleze.

Surse:
ro.wikipedia.org
autorii.com
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

5 × four =

40 − 36 =

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

Corespondenta la redactie