Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Fii ca o raţă: calm la suprafaţă, dar vâsleşte puternic cu picioarele, dedesubt.

Fii ca o raţă: calm la suprafaţă, dar vâsleşte puternic cu picioarele, dedesubt.

Când ajungi în vârf, atunci începe urcuşul.

Laurence Olivier e ca un Leonardo da Vinci, gata să-ţi spună: uite, ţi-o mai fac o dată pe Mona Lisa dacă n-ai văzut-o de prima oară.

Dacă cineva este de clasă superioară, aveți un stereotip al lui, care este probabil adevărat. Dacă cineva are accent de clasă muncitoare, nu ai idee cu cine vorbești.

Sunt în fiecare coșmar burghez-un londonez cu inteligență și un milion de dolari.

Ce mulți oameni nu-și dau seama despre mafioți, în opinia mea, este că o bandă nu este acolo să te atace. Optzeci la sută dintre oamenii dintr-o mafie este acolo pentru a opri să nu fie atacați. Voi vă alăturați unei bande pentru protecție, nu pentru a ieși și a lovi pe cineva.

Mă simt ca la 35 de ani. La vârsta de 35 de ani ești destul de bătrân ca să știi ceva și suficient de tânăr pentru a aștepta cu nerăbdare să vezi ce faci cu cunoștințele. Așa că am rămas la 35 de ani!

Întreaga idee a anilor șaizeci a fost că trebuie să îi iei pe oameni așa cum erau. Dacă ați venit cu noi, ați lăsat clasa, culoarea și religia în spate, asta a adus anii șaizeci.

Ceea ce este britanic la mine sunt sentimentele mele și conștientizarea altora, a situațiilor lor. Englezii sunt întotdeauna cunoscuți ca fiind bine manierați și reci, dar nu suntem reci – nu intervenim în problemele voastre. Dacă avem inima zdrobită, nu țipăm în față cu lacrimi – mergem acasă și plângem singuri.

Eu vin dintr-o mahala; vin dintr-un mediu dur; vin dintr-o familie săracî și am fost soldat.

Cel mai mare lux este acela de a nu conduce. Nu am avut o mașină până la 30 de ani și asta a fost un Rolls-Royce, așa că era mai ieftin să-i asiguri un șofer. Nu vreau să mai conduc vreodată. Mintea mea este preocupată cu alte lucruri. Urăsc parcarea și sunt foarte puțin temperat și o să fiu furios, sunt sigur.

Pentru mine, îmbătrânirea este o treabă importantă. Este cel mai bun lucru – luând în considerare alternativa.

Lucrurile nu sunt chiar ceea ce par întotdeauna. Nu începeți cu mine la curs, altfel veți primi o prelegere de patru ore.

Cărțile erau fereastra mea pe lume. Crescând la Elephant și Castle, care era foarte dure, paradisul meu era biblioteca.

Când mă uit în oglindă, văd pe cineva care este mulțumit de cum arată, pentru că nu am fost niciodată unul dintre oamenii de la Hollywood. Și am avut succes când am mai îmbătrânit, pentru că pot juca personaje. Nu mai primesc fata, dar îmi primesc partea.

Ianuarie este coșul de gunoi al al Americii, exact după ce câștgătorii de Oscar au ieșit.

Problema mea a fost că am fost blond. Nu erau eroi cu păr blond. Robert Taylor și Henry Fonda au avut părul închis la culoare. Singurul blond găsit era Van Johnson, care nu era prea rece. Era tipic american frumos și familiar. Așa că am creat propria mea imagine. A mers.

M-am născut Maurice Joseph Micklewhite. Imaginați-vă semnând acel autograf! Ca și cum ai avea un braț rupt. Așa că mi-am schimbat numele pe Michael Caine după “The Caine Mutiny” al lui Humphrey Bogart, care se juca în teatru, de-a lungul cabinei de telefon, unde am aflat că mi-am primit primul post de televiziune.

Cei trei actori pe care îi admir cel mai mult sunt morți: Humphrey Bogart, Spencer Tracy și actorul francez, Jean Gabin. Toți sunt foarte naturali, acel fel masculin fără a fi prea macho.

Cred că viața trebuie să înflorească pe măsură ce îmbătrânești și nu vreau să rătăcesc asupra aceluiasi lucru vechi. Vreau mai mult de la viață.

Cea mai bună analiză pentru a juca rolul unui bețin, este de a fi un actor britanic de peste 20 de ani.

Comedia este slab reprezentată în viața fiecărui actor, pentru că este foarte greu de scris.

Am făcut orice. Mi-am alergat viața exact așa cum am vrut, mereu. N-am ascultat pe nimeni. Sunt cu capul.

Mă simt ca la 38 de ani. Dar nu observați asta.

Dacă crezi că vei fi pregătit pentru un Oscar, înseamnă că îți programezi filmările.

Dacă ești un actor de film, ești singur – nu poți controla scena. Directorul o controlează.

Trebuie să rețineți că nu am avut succes și nu am fost bogat până nu am împlinit 30 de ani.

Cred în Dumnezeu? Da. Atunci când ai o viață ca a mea, trebuie să o faci.

Cei mai apropiați prieteni ai mei sunt Roger Moore, care este actor, Sean Connery, care este actor, Terry O’Neill, fotograf, Johnny Gold, șeful lui Tramp, și Leslie Bricusse, care este compozitor.

Nu întâlnesc agenți de bursă sau tâmplari sau mineri. Îmi petrec toată ziua cu actori, compozitori și fotografi.

Michael Caine

Într-un interviu pentru „The Sun on Sunday“, veteranul Hollywood-ului a dezvăluit că obişnuia să bea o sticlă de vodcă în fiecare zi şi să fumeze mai multe pachete de ţigări, însă a renunţat la aceste obiceiuri temându-se de cancer. Actorul ține regim și a reușit să piardă circa 13 kilograme, după ce a renunțat la alcool, zahăr, sare și gluten.
Laureat al premiului Oscar, Sir Michael Caine, a cărui carieră se întinde pe cinci decenii, a explicat că vrea doar să își mai vadă nepoții crescând. “Știu că zilele îmi sunt numărate și aceasta este principala mea grijă”, a declarat el pentru The Sun on Sunday.
“A trebuit să renunț la băut și caut întotdeauna cel mai bun remediu împotriva cancerului”, a adăugat legendarul actor. Caine și-a lăudat totodată soția — Shakira (70 de ani) — pentru că l-a ajutat să se lase de băut. “Fără ea, aș fi fost mort demult”, a povestit el, adăugând că obișnuia să bea o sticlă de vodcă pe zi și să fumeze mai multe pachete de țigări.
Inteligent, elegant, spiritual, Michael Caine, pe numele său adevărat Maurice Joseph Micklewhite, este un demn urmaş al cunoscutului actor englez de film David Niven în interpretarea unor escroci cu farmec ori detectivi cu fler, potrivit volumului ”Dicţionar de cinema” (Editura Univers Enciclopedic, 1997). 
Michael Caine s-a născut la Londra, la 14 martie 1933, intr-o familie nevoiasa. Tatăl, Maurice Sr., servise în Armata Regală din India timp de 7 ani dar, întors în țară, avea slujbe temporare și bruma de bani câștigați se duceau spre pariuri la curse de cai. Lipsa banilor nu era singura problemă pentru viitorul actor. Născut cu rahitism, micuțul suferea și de deficiență a vitaminelor, mersul l-a învățat cu ajutorul unor ghete ortopedice iar ochii săi erau afectați de blefarită. La acestea se adaugă și un tic facial viral – toate contribuind la o copilarie plină de griji. Când Maurice are 2 ani, familiei i se adaugă un nou membru, un alt fiu care primește toată atenția părinților, iar la 4 ani descoperă magia cinematografului în al cărui întuneric se refugiază. Anul 1939 aduce amenințarea războiului, iar Maurice pleacă împreună cu alți copii prin diverse sate pentru a scăpa de bombardamente. După o perioadă este adus înapoi în Londra de mama sa. În anii războiului tatăl său a fost rechemat la arme în nordul Africii, lipsind din mijlocul familiei timp de 4 ani. Mama își va duce copiii la o fermă din Norfolk, unde se bucură de aer curat și o viață sănătoasă. Maurice începe să căștige bani împușcând șobolani și grauri. Sărăcia copilăriei îl determină pe băiat să muncească din greu pentru cel mai mic câștig pe tot parcursul vieții. Educația sa școlară lasă de dorit însă inteligența nativă atrage atenția unei profesoare locale, D-ra Linton care îi încurajează lecturile ambiționându-l pentru o bursă pe care Maurice o câștigă fără probleme. Între timp mama se angajează la o familie bogată și se mută în aripa servitorilor, Maurice având posibilitatea să facă cunoștință cu luxul și eleganța. În 1946 se mută înapoi în Londra.
Din dărâmăturile cenușii lăsate în urmă de război, Maurice evadează în același cinematograf, dar și în lecturi despre actorie și eroi. Rigoarea școlii nu îl atrage deloc, se vede mereu pedepsit și trimis în spatele clasei.
Adolescența îl aduce în mijlocul bandelor de stradă pe care le părăsește în favoarea unui club cultural organizat de un preot care strângea fondurile necesare de la vedetele momentului. Aici se preocupă de baschet iar la actorie ajunge din întâmplare: urmărind o fată care participa la cursurile de interpretare este poftit de profesor să se alăture clasei. Începe să joace în toate producțiile teatrale ale clubului. Este luat sub protecție de Alec Reed care preda istoria filmului și care îl ia ca asistent. Treptat face cunostință cu lumea filmului și apare într-un filmuleț documentar.
În 1949 se angajează la Peak Films, o mică companie care producea filme despre obiectivele turistice ale Londrei. Aici ajută la filmări și învață detalii tehnice despre producție. A părăsit şcoala la vârsta de 15 ani şi a avut mai multe locuri de muncă. S-a alăturat armatei britanice şi a luat parte la războiul din Coreea. La întoarcerea în Anglia, s-a îndreptat către o carieră în teatru şi a obţinut un post de asistent manager de scenă. A adoptat numele de Caine la sfatul agentului său, potrivit www.imdb.com.


La început, a apărut în filme mici, iar ocazional a interpretat roluri principale în seriale TV. Cunoaşte succesul în 1963, când este distribuit într-un rol principal în filmul ”Zulu”. Ulterior primeşte un rol în ”The Ipcress File” (1965), urmat de alte două filme, ”Funeral in Berlin” (1966) şi ”The Billion Dollar Brain” (1967).
Caine a interpretat roluri principale în filme clasice precum ”The Italian Job” (1969), apoi în filmul lui Joseph L. Manckiewicz – ”Sleuth” (1972), în care a jucat alături de Laurence Olivier şi pentru care a primit în 1973 o nominalizare la Oscar. Alături de Sean Connery a jucat în producţia ”The Man Who Would Be King” (1975).
În 1968 este eliberat de contract și începe să își aleagă singur rolurile. Urmează “The Battle of Britain” alături de mari staruri britanice. Anul 1971 îl găsește în postura de producător cu filmul “Get Carter”, experiență repetată în 1972 și, mai târziu, în anii ’80. Într-una din rarele seri petrecute acasă, Caine este cucerit de o reclamă la cafea (regizată de atunci de necunoscutul Ridley Scott). Punctul de atracție îl constituia o tânără frumoasă care dansa printre boabele de cafea. Caine ajunge până în Brazilia să o găsească și află că fata – Shakira Baksh, o fosta Miss Guyana, locuia de fapt în Londra. Cei doi se întâlnesc și, ca urmare, Caine abandonează rația zilnică de vodcă în favoarea grădinăritului și burlăcia în favoarea căsătoriei. În 1972 li se naște fiica Natasha și se căsătoresc în 8 ianuarie 1973.
Profesional anii ’70 nu se ridică la valoarea talentului său dar dintre aparițiile notabile iese în evidență cu “The Man Who Would Be King” (1975), în care joacă alături de Sean Connery dar și de soția sa. Tot în această perioadă părăsește Anglia, stabilindu-se în Los Angeles. Aparițiile sale numeroase în al optulea deceniu sunt, de multe ori, motivate financiar.
Este nominalizat la Oscar în 1984 cu rolul din ”Educating Rita” (1983), iar în 1987 câştigă Oscarul pentru cel mai bun actor în rol secundar cu rolul din pelicula ”Hannah and Her Sisters” (1986). În 1999, obţine Globul de Aur pentru cel mai bun actor pentru rolul din ”Little Voice” (1998), iar în 2000 câştigă al doilea Oscar pentru cel mai bun actor pentru interpretarea din producţia ”The Cider House Rules” (1999), conform imdb.com.


Anul 2000 i-a adus rolul în pelicula ”Miss Congeniality” alături de Sandra Bullock. În 2002, joacă în ”Austin Powers in Goldmembe”, iar în 2003 evoluează în pelicula ”Quicksand” şi primeşte o nominalizare la Globurile de Aur pentru interpretarea din producţia ”The Quiet American” (2002). A mai jucat în ”Secondhand Lions” (2003), ”Around the Bend” (2004), ”Batman Begins” (2005), ”The Children of Men” (2006).
În 2007, a lansat primul său album muzical intitulat ”Cained”, o compilaţie de melodii clasice de jazz pe care le-a remixat. Caine a luat decizia de a scoate un album după ce a fost convins de Elton John, care a fost impresionat de cunoştinţele muzicale ale actorului.
Printre peliculele în care a mai evoluat Michael Caine s-au numărat: ”The Dark Knight” (2008), ”Harry Brown” (2009), ”Inception” (2010), ”Journey 2: The Mysterious Island” (2012), ”Last Love” (2013), ”Kingsman: The Secret Service” (2014), ”Now You See Me 2” (2016).
Artistul a putut fi admirat în comedia “Going in Style”, lansată anul trecut. În regia lu Zach Braff, pelicula urmărește povestea a trei prieteni de-o viață (Michael Caine, Morgan Freeman și Alan Arkin) care riscă totul și jefuiesc o bancă după ce pensiile lor sunt anulate.


În ceea ce priveşte cariera, Caine a declarat că va fi încheiată în momentul în care nu va mai primi oferte: „Atunci voi anunţa că m-am retras. Industria cinematografică trebuie să renunţe la mine, nu eu la ea.“ Cu şase nominalizări la premiile Oscar – inclusiv două victorii la categoria Cel mai bun actor în rol secundar, pentru „Hannah and Her Sisters“ (1986) şi „The Cider House Rules“ (1999) – Caine a apărut în peste 115 lungmetraje.
Lunga sa carieră e presărată cu multe filme- succese sau dezastre financiare, aclamate sau desființate de critici, premiate sau ignorate, cu roluri cât mai diverse care fac din Michael Caine un actor remarcabil ci nu doar un star.
În noiembrie 2000 este înnobilat de regină la rangul de cavaler, Caine optând ca titlul să i se ofere sub numele sau real – Maurice Micklewhite jr. – în memoria tatălui său.
La începutul acestui an actorul şi-a vândut apartamentul pe care îl avea în Miami Beach (SUA) cu 7,4 milioane de dolari. Caine deţine alte două proprietăţi în Marea Britanie.
În prezent, Michael Caine ocupă locul nouă în topul actorilor ale căror filme au avut cele mai mari încasări din istorie, cu 7,4 miliarde de dolari.  


Surse:
agerpres.ro
adevarul.ro
cinemagia.ro

brainyquote.com
youtube.com

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

Corespondenta la redactie