Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Imaginația este singura noastră armă în războiul împotriva realității.

Imaginația este singura noastră armă în războiul împotriva realității.

Dacă toți și-ar vedea de treaba lor, lumea s-ar mișca mult mai repede decât o face în prezent.

Răspunsul lui s-a prelins prin capul meu ca apa printr-o sită.

În general își dădea sieși sfaturi foarte bune, doar că foarte rar le și urma.

Regina Albă: Memoria care funcţionează doar invers este o memorie proastă.

Oh, este dragostea, dragostea care pune lumea în mişcare.

Începe cu începutul şi continuă până la sfârşit; apoi opreşte-te.

Întotdeauna spune adevărul, gândeşte înainte de a vorbi şi abia pe urmă vorbeşte.

Nu mă întorc niciodată la ziua de ieri pentru că eram o persoană diferită atunci.

Dacă ar fi posibil invers, atunci aşa ar fi, dar dacă nu e posibil totul e cum vedem că e…

Dacă pisicile ar vorbi, probabil că nu v-ar plăcea chiar tot ce ar spune, însă nu v-ar minţi niciodată.

Dacă nu știi încotro s-o iei, orice drum ales va fi acolo.

Cine sunt eu în lumea asta? Ah, acesta este marele puzzle.

”Dar nu vreau să merg printre oameni nebuni” a spus Alice. ”Oh, nu poți face nimic” a răspuns Pisica de Cheshire. ”Noi toți suntem nebuni aici. Tu…eu…”. ”Cum știi că și eu sunt?” întrebă Alice. ”Pentru că nu se poate altfel.” zise Pisica. ”Altminteri, n-ai fi venit aici.”

Niciun pește nu merge nicăieri fără un porc de mare.

Am demonstrat cu o logică reală că o scrisoare care îți ia o oră să o scrii, durează doar trei minute s-o citești.

Vine un timp când rezistența umană va ceda la dansul neîntrerupt, și toată lumea va trebui să atingă punctul duratei de închinăciune absolute.

În timp ce un râs de bucurie este în plină armonie cu viața noastră profundă, râsul din amuzament ar trebui ținut departe de asta. Pericolul este astfel prea mare de a te uita la lucruri solemne cu spirit batjocoritor, și apoi să cauți în ele oportunitățile exercitării spiritului.

Unul dintre secretele profunde ale vieții este că tot ceea ce este cu adevărat valoros, este ceea ce facem pentru alții.

– Știi, întotdeauna am crezut că unicornii au fost niște monștri fabuloși, de asemenea ? Nu am văzut niciodată unul viu înainte !
– Ei bine, atunci dacă ne-am văzut acum, a spus unicornul, dacă vei crede în mine, voi crede și eu în tine.

– Nu are niciun sens să încerc, râse Alice, nimeni nu poate să creadă în lucruri imposibile.
– Ba îndrăznesc să-ți spun că nu prea ai exercițiu, zise Regina. Când eram mai tânără, făceam asta timp de o jumătate de oră zilnic. Uneori reușeam să cred în șase lucruri imposibile doar înainte de micul dejun

Nu sunt ciudat, neobișnuit, depărtat, nici nebun, realitatea mea este doar diferită de a ta.

A fost o parte din visul meu, bineînțeles, dar apoi am fost eu parte din visul lui.

Ești nebun de legat, dar îți spun un secret. Cei mai grozavi oameni din lume așa sunt.

Ce variantă a proverbului preferi, Mai bine mai târziu decât niciodată, sau Mai bine niciodată decât mai târziu ?

Lewis Carroll

În 1862, tânărul matematician pe nume Charles Dogson, cunoscut drept Lewis Carroll, a Lewis_Carroll_pornit într-o călătorie cu vaporul împreună cu prietenul lui, Reverend Robinson Duckworth şi cele trei fete ale lui, Edith (8 ani), Alice (10 ani) şi Lorina (13 ani). Dorinţa lui Carroll de a le distra pe cele trei fetiţe a dus la crearea unei poveşti despre o lume de basm, plină de personaje fantastice. Alice Liddell a fost atât de captivată de poveste încât i-a cerut lui Carroll să o scrie pentru ea.
Romanul Alice in Wonderland a fost creat astfel în urma unor plimbări şi conversaţii pe care matematicianul Charles Lutwidge Dodgson le-a avut cu cele trei fetiţe ale prorectorului Universităţii Oxford. Poveştile absurde pe care Dodgson le-a născocit pentru fetiţe le-au încîntat în aşa măsură pe acestea din urmă încît una dintre ele, Alice Pleasance Liddell, i-a cerut să le transpună într-o carte.
Prima versiune, scrisă de mînă şi oferită cadou micuţei Alice în 1864, se intitula Alice’s Adventures

Alice Liddell

Alice Liddell

Underground („Aventurile lui Alice din subterană”) şi fusese ilustrată de autor, publicată în 1960: „O mulţime de fetiţe încântătoare au trecut prin viaţa lui Carrol, însă niciuna nu a putut să îi ia locul lui Alice Liddel, prima lui iubire.”
Manuscriptul a ajuns pe mâna lui George MacDonald, un idol de-ai lui Carroll, care le-a citit povestea propriilor copii, aceştia fiind captivaţi în totalitate. Încurajat de reacţiile celor din jur, Carroll a revizuit povestea pentru a fi publicată şi a redenumit-o „Aventurile lui Alice în ţara minunilor”, adăugând scena deja faimoasă a petrecerii cu ceai a Pălărierului Nebun.

Lewis Carroll (cu adevăratul său nume, Charles Lutwidge Dodgson) s-a născut la Daresbury (Marea Britanie) în 1832. A fost al treilea din 11 copii. Ca scriitor, şi-a creat un pseudonim din propriul său nume, traducându-şi amândouă prenumele în latină (Carolus Ludovicus), retraducându-le şi schimbându-le în engleză: Lewis Carroll.
Încă de mic, i-au plăcut jocurile de cuvinte şi ghicitorile şi a născocit jocuri şi puzzle-uri pentru a încerca să le rezolve împreună cu fraţii şi surorile lui.
A predat logică şi matematică la Christ Church College de la Oxford, unde a fost considerat timid şi excentric.
“Teama teribilă” pe care Gilbert K. Chesterton și-o manifesta la gândul că Alice în Ţara Minunilor, Young-Dodgson-in-Windowdelicata povestire absurd-onirică a lui Lewis Carroll ar putea să cadă în mâinile neîndemânatic-pedante ale studioșilor, devenind “rece și monumentală ca o piatră funerară clasică” nu era întrutotul nejustificată. Martin Gardner a publicat o ediție savant adnotată a fermecătoarei povestiri, socotind, pe drept cuvânt, că “absurdul la Carroll nu este nici pe departe atât de întâmplător și lipsit de finalitate” pe cât pare. Dar, dacă o ase­menea ediție a ficțiunii celui dintâi mare literat modern al absurdului îsi are justificarea – comentariile lui Gardner nefiind lipsite de umorul voluntar și involuntar al pedanteriei – nu tot astfel ni se par eforturile unor exegeți căutând să dea explicații adeseori fantas­magorice textelor lui Carroll, să le descifreze, atribuindu-le cele mai bizare și ascunse semnificații alegorice și simbolice. În “țara minu­nilor”, unii din acești amatori de criptograme descoperă simboluri teologice. De pildă, Shane Leslie vede în pățaniile lui Alice o istorie secretă a controverselor religioase din Anglia jumătății a doua a secolului trecut. Chiseaua cu gem de portocale ar fi un simbol al protestantismului, regina albă ar fi cardinalul Newman etc., etc. Chei secrete caută și Lewis Carrollpsihanaliștii (A.M.E. Goldschmidt, Paul Schilder și, mai ales, Phyllis Greenacre) care interpretează simbolistica ab­sconsă a cărților lui Charles Lutwige Dodgson, alias Lewis Carroll, în funcție de complexele sale reale sau presupuse. Atunci când aceste analize ne oferă date asupra excentricului profesor de matematică de la Oxford, ele contribuie la cunoașterea omului, și mult mai puțin la tălmăcirea operei. Toți, sau aproape toți scriitorii care s-au aven­turat în zona absurdului constituie cazuri privilegiate pentru psi­hanaliști. Cercetările analitice eșuează însă, atunci când încearcă să interpreteze creația pornind exclusiv de la date ce țin de o psihé inconștiență a creatorului. Drama scriitorului absurd e numai în subsidiar psihologică. Esența ei este ontică.

Într-o epocă victoriană în care erau la modă povestirile sentimentale, Lewis Carroll a creat o literatură pentru copii marcată de fantezie, umor absurd și satiră. Scrierile sale cele mai apreciate din acest domeniu sunt:

  • Alice în Țara Minunilor (Alice`s Adventures in Wonderland) (1865)
  • Alice în Țara Oglinzilor⁠(en) (Through the Looking Glass) (1872)

S-a ocupat cu filozofia, logica și matematica. Plăcându-i foarte mult matematica, își depășește reținerile Lewis_Carroll-de a vorbi în public (din cauza bâlbâielii), astfel încât ajunge mai târziu să țină și predici.
Lewis era foarte sârguincios și organizat, reușind să publice nuvele și poezii în timp ce conducea departamentul de matematică din cadrul universității. Acolo face cunoștință cu noul decan de la Oxford.
A scris tratate de algebră și de geometrie. A introdus logica implicației stricte în matematică și a descoperit două paradoxuri logice. A arătat că elementul demonstrativ în aritmetică prezintă o mare importanță pedagogică.
A inventat o masă de biliard circulară. A perfecționat alfabetul numeric al lui Richard Grey din 1730.
Preocuparea sa pentru matematica recreațională este dovedită de numeroasele articole dedicate acestui subiect. Îi plăceau jocurile de cuvinte. A compus anagrame pentru numele diferiților oameni celebri. A scris acrostihuri pe nume de fete, ghicitori, șarade. Toate scrisorile sale către prieteni sunt pline de astfel de recreații. A scris pamflete umoristice, cele mai bune dintre ele fiind adunate în “Notes by on Oxford Chief”. A fost şi un bun fotograf.
Pentru două fetițe care nu aveau cu ce să își petreacă timpul, cu ocazia Crăciunului anului 1877, a inventat jocul Dubleții.

Portrait-Npg-Lewis-CarrollO scrisoare a romancierului Lewis Carroll, în care scriitorul britanic se plângea de inconvenientele celebrităţii, a fost vândută la licitaţie cu suma de 11.825 de lire sterline (14.130 euro).

Scrisoarea avea un preţ estimativ cuprins între 3.000 şi 4.000 de lire sterline şi a fost vândută anul trecut de casa Bonham’s la Londra. În această scrisoare semnată cu numele real al scriitorului, Charles Dodgson, acesta spunea că ura „să fie arătat cu degetul, să fie privit insistent de persoane necunoscute şi să fie tratat ca un «leu»” : „Urăsc toate aceste lucruri atât de intens, încât, uneori, aproape că îmi doresc să nu fi scris niciodată vreo carte”, spunea romancierul.
Documentul a fost expediat pe adresa lui Anne Symonds, o bună prietenă a scriitorului, în anul 1891.

Lewis Carroll, renumit pentru timiditatea sa, afirmă în acea scrisoare că, deşi înţelege faptul că multor oameni „le place să fie priviţi de alţii, ca un semn al notorietăţii…, nu toţi suntem făcuţi după acelaşi tipar şi preferinţele şi antipatiile noastre sunt foarte diferite”.
Scrisoarea a fost achiziţionată de un colecţionar britanic şi a făcut parte dintr-un lot mai mare de obiecte scoase la vânzare, printre care s-au aflat cărţi, manuscrise, hărţi şi fotografii. Două fotografii realizate de Lewis Carroll s-au vândut la aceeaşi licitaţie.
Care este unealta adecvată pentru o gândire corectă? Logica. Lewis Carroll, pe lângă autorul faimoaselor Lewis-Carroll_povești a fost un matematician versat în logica simbolică. Chiar și în poveștile Alisei întâlnim o mulțime de jocuri de limbaj și logică. Țara Minunilor este populată de ființe cu moduri bizare de gândire care aparent pot justifica orice absurditate folosind argumente complexe. Alice învață să discearnă nonsensul în toate aceste peripeții. Cum bine remarcă Lewis Caroll, logica are o importanță fundamentală în viața noastră:
”Stăpânește mecanismul logicii, și vei avea o activitate mintală mereu la îndemână și utilă în orice situație. Îți va limpezi gândirea, îți va oferi capacitatea de a descifra orice problemă și obișnuință de a-ți ordona ideile. Dar cel mai valoros, îți va da puterea de a detecta erori de gândire și de a demonta argumentele ilogice pe care le vei întâlni la tot pasulîn cărți, ziare, vorbire și chiar în predici, care cu atâta ușurință îi amăgesc pe cei care nu s-au obosit niciodatș să-și însușească această fascinantă Artă. Încearcă. Asta-i tot ce-ți cer!” (Logica Simbolică)

Alice-in-Tara-MinunilorGenerații întregi de copii și adulți deopotrivă au alunecat alături de Aice pe gaura de iepure, direct în Țara Minunilor. Ce este atât la fascinant la ea încât să inspire regizori, creatori de modă, ba chiar și muzicieni de top, de-a lungul a cincisprezece decenii?  Faptul că fata cu păr blond și rochie bleu – așa cum apare în ilustrațiile originale, realizate de John Tenniel – pătrunde într-o lume stranie și haotică, în care totul pare cu susul în jos și nimic și nimeni nu este ceea ce pare a fi?  Pentru că, indiferent de vârstă, fiecare dintre noi găsește în personajele  neverosimile care populează tărâmul minunilor o asemănare inevitabilă cu viața de zi cu zi? Fiindcă pe măsură ce trece vremea și înaintăm în vârstă ne dăm seama cu toții că trăim, de fapt, înăuntrul „găurii de iepure“ din carte?

Așa cum o demonstrează mărturiile vremii, dar și fotografiile publicate în epocă, ce o surprind pe Alice

Allice Liddell la 18 ani

Allice Liddell la 18 ani

Liddell cu o întipărire de tristețe pe chip, nu pare să fi fost niciodată fericită, frustrată de faptul că publicul nu putea face diferența între ea și Alice din carte. În volumul „Povestea lui Alice: Lewis Carroll și istoria secretă a Țării Minunilor“, autorul Robert Douglas-Fairhurst face chiar o paralelă între Alice Hargreaves și Peter Llewelyn Davies, băiețelul care i-a inspirat lui JM Barrie povestea lui „Peter Pan“. Așa cum și adevărata Alice rămăsese prizonieră în Țara Minunilor, Peter își petrecuse viața în Neverland, sub privirile scrutătoare ale tuturor celor care îi cunoșteau istoria. În 1932, cei doi s-au întâlnit: o Alice de 80 de ani și un Peter de vârstă mijlocie, doi copii mari, cărora lumea le rămăsese mică. „Mă tem că pot să mă explic, Sire“, îi spune Alice Regelui, într-o scenă din carte. „După cum vedeți, nu sunt eu însămi“.
Lewis Carroll cu SemnaturaChiar dacă adevărata Alice nu s-a împăcat cu adevărat nici cu propria viață și nici cu faima atrasă de legătura cu personajul lui Carroll, cartea a devenit în timp una dintre preferatele psihologilor, care au tălmăcit aparentul haos din Țara Minunilor sub forma mai multor lecții de viață, utile atât pentru cei mari cât și pentru cei mici.

Trebuie să știi ce îți dorești cu adevărat.

Surse:
goodreads.com
brainquote.com
autori.citatepedia.ro
adevarul.ro
scritub.com
ro.wikipedia.org
forbes.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 × 5 =

1 + 9 =

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

Corespondenta la redactie