Deși lumea evoluează, deși există țări europene unde nivelul de trai este atât de dezvoltat încât respectul reciproc, ordinea, disciplina, civilizația sunt înfipte bine în viețile localnicilor, deși ne considerăm o țară europeană, deși avem exemplul și altor foste țări comuniste din blocul de est care au plecat spre culmi de evoluție și ne-au spus de mult pa pa!, cum este și Bulgaria, comunitățile din unele localități românești, se confruntă cu o incomodă neputință. Dar ce este mai regretabil și trist, constatăm că nu vor să avanseze din punct de vedere intelectual, emoțional, nu caută în ei forța pentru a-și descoperi calități, pentru a deveni sau redeveni umani, când s-au pierdut. În schimb îi obosesc pe alții prin ce fac, iar cei de pe margine prin lipsa de reacții la anumite provocări administrative.
Drumul fără întoarcere pe care a luat-o unul dintre cele mai frumoase parcuri din Oltenița, un simbol al orașului, este cel care ni s-a impus cu forța, cu toate intervențiile, plângerile acelor puțini activiști din orașul Oltenița, cărora le pasă de ce se întâmplă în orașul lor, o mică parte dintr-o țară, care, parcă a încăput pe mâna vandalilor, așa arată acum, așa ni se prezintă. Groparii lucrează…

Și astăzi, vineri, 2 februarie 2018, într-o zi de mare sărbătoare în calendarul creștin ortodox (Întâmpinarea Domnului), în Oltenița nu doar că s-a lucrat insistent la oprimarea parcului, dar crimele asupra unor forme de viață verzi au continuat sub cele mai abominabile auspicii locale.

Așteptăm din partea Ocolului Silvic și a Agenției de Mediu dovada că pomii reprezentau un rău, că erau bolnavi, așteptăm procesele verbale care să ateste gradul de pericol al copacilor asupra cărora s-a acționat violent în special zilele acestea, continuare a acțiunilor de exterminare a pomilor din parc, începute anul trecut.
Inițiativa lui Țone, că așa a vrut el, a creat orprobii în jur, iritare, reacții din partea celor care i-au condamnat acțiunile, dar și compătimire pentru modul de administrare a orașului.
Dacă Oltenița stă slăbuț la capitolul asociații civile care să reacționeze, să protesteze în fața unor gesturi unilaterale, singura scăpare de sub aceste presiuni cotidiene a rămas justiția divină.
Căci, deși unii se cred mai presus decât Dumnezeu, mai ales când ajung într-o funcție, Dumnezeu rămâne în același loc pe care ei, netrebnicii, nu îl văd, culmea, se mai și amuză de cei care cred că Dumnezeu este altul și nu ei.

Ce face Agenția de Mediu din Călărași? Exact de fac și alte instituții ale statului, plătite de noi, de la inspectorate școlare unde sunt numiți politic inspectori, iar competența traversează granițele țării, până la prefecturi, consilii județene etc, unde, la satisfacția aceleiași mentalități betege care a creat un sistem corupt și bolnav, și sub imperiul disprețului general și public, politicul dictează. De ar dicta normal și obiectiv…
Iar dacă până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții, există printre noi persoane care se lasă mirosite de interpuși deveniți simbolic canibali, aceleași slugi ca-n comunism, politruci, alți trepăduși, persoane care așteaptă răbdătoare din dragoste față de dreptatea divină, reversul.
Lumea începe cu ei, cu unii, care s-au trezit peste noapte unde nu le este locul, dar așa s-au înțeles, cu orice risc, peste orice sentimente umane, tristeți, lacrimi, normalitate, să lase ceva dezgustător, strident, în urmă…
Iar consilierii locali votează…inclusiv cei din PNL, așa zisa opoziție.
Bine-ați venit în Oltedemențiada!