Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Inteligenţa nu înseamnă să nu faci greşeli, ci să vezi repede cum poţi să le îndrepţi

Inteligenţa nu înseamnă să nu faci greşeli, ci să vezi repede cum poţi să le îndrepţi.

Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită.

Din nimic nu poţi să scoţi nimic, noul vine din ce-i vechi, dar nu e mai puţin nou.

În combaterea erorii şi a minciunii ai nevoie de 4 calităţi şi anume: curajul de a spune adevărul, înţelepciunea de a-l recunoaşte, arta de a şti să spui adevărul şi judecata de a alege omul potrivit căruia să-i spui adevărul.

Haleala întâi, etica pe urmă.

Oamenii care luptă pot pierde. Oamenii care nu luptă, au pierdut deja.

Nefericit poporul care are nevoie de eroi!

Ţelul (ştiinţei) este de a pune stavile în calea unei infinităţi de erori, şi nu de a deschide larg porţile înţelepciunii infinite.

Peachum (spre public): Ceva nou – asta trebuie să aducem. Misiunea mea e una foarte complicată. Vedeţi voi, sarcina mea este aceea de a încerca să stârnesc mila. Există unele trucuri care pot trezi mila în oameni, nu multe, dar problema e că după ce le foloseşti de câteva ori, nu mai servesc la nimic. Specia umană are oribila înclinaţie de a-şi împietri inima la comandă. Aşa se întâmplă, de pildă, că un trecător care vede la colţul străzii pe unul cu braţul ciuntit, va fi într-atât de şocat prima dată, încât îl va milostivi cu niscai bani. A doua oară, abia dacă îi va mai arunca trei parale. Iar dacă îl vede şi a treia oară, îl dă pe mâna poliţiei fără să clipească. La fel e şi cu armele astea psihologice.

N-ar fi mai simplu pentru unele guverne să dizolve poporul?

Aş dori ca şi certificatul de deces al fiecărui om să fie scris în aceeaşi limbă ca actul lui de naştere.

Fugi după fericire, dar nu alerga prea tare! Căci toţi fug după fericire, iar fericirea fuge după ei.

Să eziţi e un lucru bun, dacă după aceea faci ce trebuie făcut.

Regimul revoluţionar este despotismul libertăţii împotriva tiraniei.

Cine se declară împotriva politicii este de fapt în favoarea politicii făcute cu ajutorul lui.

Dă-i miere unui urs şi vei plăti cu braţul, dacă animalul e flamând.

Omul e mort cu adevărat când nimeni nu se mai gândeşte la el.

Înfrângerile şi victoriile celor de sus nu sunt întotdeauna înfrângeri şi victorii ale celor de jos.

Ce este jefuirea unei bănci în comparaţie cu fondarea unei bănci?

Bertolt Brecht

Dramaturgia sa se vrea explicativă și provocatoare. Scopul pieselor sale era de a provoca publicul pentru Bertolt Brechtjudecarea faptelor petrecute pe scenă, pe care le și prefața printr-o scurtă relatare povestind ce se va petrece în scena următoare. Provocarea este susținută prin numeroase songuri explicative și moralizatoare. Multe din songurile din “Opera de trei parale” au fost transformate în timp în șlagăre de către unii celebrii interpreți de jazz. Teoria unei noi esteticii teatrale fondată de Brecht , ce susținea și “efectul distanțării” în interpretare, nu și-a găsit însă, mulți prozeliți care să o consolideze, dar opera sa dramatică a rămas ca o valoare a patrmoniului dramaturgiei universale.
Bertolt Brecht a fost dramaturgul care și-a dorit să schimbe estetic teatrul, să-l scoată din perceptele clasice și chiar din curentul expresionist la modă în secolul trecut în teatrul german, inițiind “teatru epic”.

Bertolt Brecht, născut Eugen Berthold Friedrich Brecht, s-a născut la 10 februarie 1898 la Augsburg (Regatul Bavariei, Berlinul de Est, Republica Democrată Germană) a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice. A fost un dramaturg, poet și regizor german, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale “Berliner Ensemble”.
Bertolt-Brecht-A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20. S-a născut la Augsburg, într-o familie mixtă confesional. Mama sa a fost protestantă, iar tatăl catolic. A studiat medicina și a lucrat o perioada scurtă într-un spital din München, în timpul Primului Război Mondial.
Fiind student la medicină, frecventa boema literară și participa la întrunirile din cafeneaua ”Stephanie”. Atmosfera militaristă din timpul Primului Razboi Mondial l-a motivat să devină un pacifist convins și s-a apropiat mult de mișcarea muncitorească. Atitudinea sa antirăzboinică se manifestă încă în primele poezii. Un exemplu elocvent este poezia ”Legenda soldatului mort”, care i-a fost inspirată de armatele imperiale care se întorceau înfrînte de pe toate fronturile, dar și dintr-o zicătoare populară germană despre morții care trebuiau dezgropați pentru a fi din nou trimiși pe front.În acestă baladă, împăratul consideră că soldatul a murit prea devreme și trimite o comisie medicală care îl dezgroapă, declarîndu-l, pentru a doua oară, apt pentru front.
Până în 1924, Brecht a trăit în Bavaria, unde s-a născut, a studiat medicina (Munchen, 1917-921) şi a lucrat într-un spital de armată (1918). Din această perioadă datează prima sa piesă de teatru, Baal (pusă în scenă în 1923), primul său succes, Tobe în noapte (1922), poemele şi cântecele antologate în Un manual de smerenie (1927), prima sa producţie profesionistă Eduard II, 1924, şi admiraţia sa pentru Wedekind, Rimbaud, Villon şi Kipling.
În această perioadă a început să adopte o atitudine violent antiburgheză care reflecta dezamăgirea Bertolt-Brechtprofundă a generaţiei sale produsă de civilizaţia care se prăbuşise la sfârşitul Primului Război Mondial. Printre prietenii lui Brecht se numărau dadaiştii, care urmăreau să distrugă prin ironie şi satiră iconoclastă ceea ce ei condamnau ca standarde false de artă burgheză. Persoana care l-a învăţat preceptele marxismului la sfârşitul anilor 1920 a fost Karl Korsch, un teoretician marxist eminent, fost membru comunist al Reichstagului, dar demis din Partidul Comunist German în 1926.
În Berlin (1924-1933) a lucrat scurt timp, pentru regizorii Max Reinhardt şi Erwin Piscator, dar a colaborat, în principal, cu propriul grup de asociaţi. Alături de compozitorul Kurt Weill, a scris opera baladă satirică de succes Opera de trei parale (1928) şi opera Ascensiunea şi căderea oraşului Mahagonny (1930). De asemenea, a scris ceea ce el a numit drame exemplare – lucrări cu învăţături neortodoxe destinate reprezentării în alte teatre decât cele canonice – cu muzică de Weill, Hindemith şi Hanns Eisler. În aceşti ani şi-a dezvoltat teoria despre „teatrul epic” şi o formă austeră de vers neregulat. De asemenea, a devenit marxist.
În 1933 a plecat în exil în Scandinavia (1933-1941), în principal în Danemarca, şi apoi în Statele Unite (1941-1947), unde a lucrat pentru câteva filme de la Hollywood.

În Germania, cărţile sale au fost arse şi cetăţenia i-a fost retrasă. A fost înlăturat din teatrul german; dar între 1937 şi 1941 a scris majoritatea pieselor sale importante, eseurile şi dialogurile sale teoretice majore şi multe dintre poemele culese în Svendborger Gedichte (1939). Piesele din aceşti ani au devenit faimoase în reprezentările proprii ale autorului şi în altele.
Bertolt Brecht-Printre acestea se remarcă Mutter Courage şi copiii ei (1941), o piesă istorică despre Războiul de Treizeci de Ani; Viaţa lui Galilei (1973), Omul cel bun din Sâciuan (1943), o piesă parabolă cu acţiunea în China antebelică, Ascensiunea luiArturo Ui poate fi oprită (1957), o piesă parabolă despre ascensiunea la putere a lui Hitler, cu acţiunea în Chicago, Dl. Puntila şi omul său Matti (1948), o Volksstück (piesă populară) despre un fermier finlandez care oscilează între sobrietatea ursuză şi umorul de beţie; şi Cercul de cretă caucazian (1949), povestea unei lupte pentru custodia unui copil între mama de familie bună, care îl părăsise, şi servitoarea care l-a îngrijit.
Brecht a plecat din Statele Unite în 1947, după ce a trebuit să depună mărturie în faţa Comitetului pentru activităţi non-americane al Camerei Reprezentaţilor. A petrecut un an în Zürich, lucrând în principal la Antigona-Model 1948 (adaptată după traducerea iui Hölderlin din Sofocle; pusă în scenă în 1948) şi la cea mai importantă lucrare teoretică a sa, Mic organon pentru teatru (1949). Esenţa teoriei sale despre dramă, aşa cum apare în această lucrare, este că o adevărată dramă marxistă trebuie să evite premisa aristotelică potrivit căreia publicul trebuie să fie convins că evenimentele la care este martor se întâmplă aici şi acum. A crezut că, dacă publicul simte emoţiile eroilor din trecut – Oedip sau Lear sau Hamlet – ca şi cum ar fi propriile lor reacţii, atunci ideea marxistă că natura umană nu este constantă, ci un rezultat al schimbărilor istorice ar fi anulată automat.
Prin urmare, Brecht a susţinut că teatrul nu trebuie să urmărească să convingă publicul de prezenţa Bertolt_Brechtpersonajelor de pe scenă – să nu îl facă să se identifice cu acestea, ci mai degrabă să urmeze metoda artei poetului epic, care este aceea de a face publicul să-şi dea seama că reprezentarea de pe scenă este doar o povestire a unor evenimente trecute pe care trebuie să le observe cu o detaşare critică. Aşadar, teatrul epic (narativ, non-dramatic) se bazează pe detaşare, pe „efectul de alienare”, realizat printr-un număr de dispozitive care îi reamintesc spectatorului că i se prezintă o demonstraţie de comportament uman în spirit ştiinţific mai degrabă decât o iluzie de realitate, pe scurt, că teatrul este doar teatru, şi nu lumea însăşi.
Brecht a fost, în primul rând, un poet superior, care stăpânea multe stiluri şi nuanţe. Ca dramaturg, a muncit intensiv, a căutat neîntrerupt detalii pentru idei care nu i-au aparţinut întotdeauna (Opera de trei parale se bazează pe Opera cerşetorului – Beggar’s Opera – de John Gay şi pe Eduard II de Marlowe), a fost un om sarcastic, dar şi cu o rară sensibilitate muzicală şi vizuală; însă de multe ori nu s-a priceput la crearea de personaje vii sau la a da tensiune şi formă pieselor sale. Ca regizor, prefera luminozitatea, claritatea şi secvenţele narative strâns înnodate. Era perfecţionist şi a împins teatrul german, împotriva naturii sale, către austeritate. Ca teoretician, a transformat preferinţele sale – şi chiar greşelile – în principii.

Bertolt Brecht_Opera

  • Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită
  • Baal
  • Tobe în noapte
  • Mutter Courage și copiii ei
  • Die Sieben Todsünden der Kleinbürger
  • În hățișul orașelor
  • Opera de trei parale
  • Omul cel bun din Sâciuan
  • Puștile doamnei Carrar
  • Ascensiunea și căderea orașului Mahagonny
  • Teama și mizeriile celui de-al treilea Reich
  • Cercul de cretă caucazian
  • Viața lui Galilei
  • Poezii din Svendborg
  • O sută de poezii
  • Scrieri despre teatru

Surse:
ro.wikipedia.org
Enciclopedia Universală Britannica, vol. 3
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ten + 8 =

5 + = 10

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum este corect – interregional sau inter-regional, nonvaloare sau non-valoare, …
Corespondenta la redactie