Iubirea conduce regii, câmpul, pământul, şi oamenii de pe el, şi sfinţii de deasupra; pentru că dragostea este rai, iar raiul este dragoste.

Sunt două daruri pe care Dumnezeu le-a oferit numai omului şi nici altei creaturi. Acestea două sunt mintea şi vorbirea; şi darul minţii şi al vorbirii echivalează cu cel al nemuririi. Dacă un om foloseşte aceste două daruri cum trebuie, nu va diferi defel nemuritorilor şi când îşi părăseşte trupul, mintea şi vorbirea îi vor fi călăuze, şi prin acestea va fi adus în rândul zeilor şi a sufletelor care au obţinut extazul.

Dragostea este darul pe care Zeii l-au dat Oamenilor singuri de sub cer.

Fericit este acela ale cărui gânduri bune rodesc în fapte şi ale cărui gânduri rele pier în mugure.

Dragostea e ca un zâmbet, niciodată nu are valoare dacă nu o dăruieşti.

Vorbirea e o imagine a minţii, iar mintea e o imagine a lui Dumnezeu.

Cel care face bine având puterea nelimitată de a face rău merită lauda nu numai pentru binele pe care-l săvârşeşte, dar şi pentru răul de la care se abţine.

E foarte primejdios să ai de-a face cu oameni deznădăjduiţi.

Moartea este un scurt, dar teribil pas între timp şi veşnicie.

Intenţia continuă de a începe o nouă viaţă, fără însă să reuşeşti să găseşti timpul pentru a o face, e ca atunci când amâni zi după zi să mănânci şi să bei, până în ziua în care te vei trezi distrus de foame şi de sete.

Este numai o carte care se poate numi Cartea: Biblia.

Succesul înseamnă să îţi menţii mintea trează şi dorinţa adormită.

Dintre toate viciile, băutura este cea mai incompatibilă cu măreţia.

Pentru succes, atitudinea este la fel de importantă ca şi abilitatea.

Un dar micuţ de Crăciun pentru un sărman poate aduce veselie timp de un an.

Calomnia urmăreşte doar pe oamenii de merit, cu paşi ce se măresc odată cu meritele lor.

Dacă un ţăran îşi umple hambarul cu fân, va avea parte de şoareci. Dacă îl lasă gol, va avea parte de actori.

Walter Scott

Se poate spune că Scott a fost primul autor de limbă engleză care a avut o carieră internațională în timpul vieții, cu mulți cititori din întreaga Europa, Australia și America de Nord. Poeziile și proza lui sunt încă citite și multe din scrierile lui rămân scrieri de referință atât pentru literatura engleză, cât și pentru literatura scoțiană. Printre operele sale celebre se numără “Ivanhoe”, “Rob Roy”, “The Lady of The Lake”, “Waverley”, “The Heart of Midlothian” și “The Bride of Lammermour”. Există un număr de traduceri ale operelor lui Sir Walter Scott în limba română.
Sir Walter Scott s-a născut la 15 august 1771 la Edinburg și a fost un scriitor scoțian prolific, un poet popular în Europa în timpul vieții sale.

La vârsta de 2 ani are un atac de paralizie infantilă nu prea grav dar este trimis la ferma bunicului său unde va asculta legende și basme despre trecutul Scoției. În 1778, însănătoșit, urmează cursurile Școlii superioare din Edinburg dar are și profesor particular acasă. Studiază opera lui Shakespeare iar la școală învață limba latină, traducând versuri din Virgiliu sau Horațiu. Tatăl său îl pune să facă practică pentru cariera de magistrat, dar el frecventează și cluburi literare. În 1790 se înscrie la Universitatea din Edinburg pentru a deveni avocat. Termină Universitatea în 1792 și profesează ca avocat în Edinburg. În 1797 se căsătorește cu Charlotte Margarete Charpentier. Doi ani mai târziu scrie câteva poeme care vor apărea în 1801 în culegerea Tales of Wonder (Povestiri miraculoase). Peste un an tipărește primele două volume din Minstrelsy of the Scottisch Border (Balade de la granița Scoției) unde valorifică bogata sa activitate de culegător de folclor scoțian. În 1805 publică cu mare succes The Lay of the Last Ministrel (Balada ultimului menestrel). Tot în acel an încearcă să scrie romanul istoric Waverley dar renunță la sfatul unui prieten. În 1806 este numit secretar al Curții Supreme a Scoției și publică volumul de succes Ballads and Lyrical Pieces (Balade și piese lirice). Publică în 1808 volumul Marmion – A Tale of Floden Field (Marmion – Poveste despre bătălia de la Flodden). Tot în acel an devine patron al firmei conduse de John Ballantyne dar va avea o grămadă de probleme financiare din cauza acestei edituri. În 1814 publică anonim la editorul Constable romanul istoric Waverley on it is Sixty Years Since (Waverley, sau În urmă cu șaizeci de ani). Peste un an apar poemele The Lord of the Isles (Stăpânul insulelor) și The Field of Waterloo (Câmpul de la Waterloo) și romanul anonim Guy Mannering and the Astrologer (Guy Mannering și Astrologul). Face cunoștință cu Byron. În 1816 apare tot anonim romanul The Antiquary (Amatorul de antichități) și o serie de povestiri istorice adunate împreună sub denumirea Tales of My Landlord (Povestirile unui proprietar). Peste un an, tot anonim, publică poemul Harold the Dauntless (Harold Neîmblânzitul) cu care se încheie activitatea poetică a lui Walter Scott. Tot în 1817 termină romanul Rob Roy care este publicat la sfârșitul an ului. Walter Scott va ceda în 1818 editorului Constable drepturile în exclusivitate asupra romanelor din seria Waverley pentru suma de 12000 lire necesare pentru întreținerea domeniului său Abbotsford (Vadul Stareților) pe care-l cumpărase în 1811 (pe malul râului Tweed). În 1819 apar romanele The Bride of Lammermoor (Mireasa din Lammermoor) și A Legend of Montrose (O legendă despre Montrose) precum și marele său succes Ivanhoe.

În 1820 George al IV-lea îl numește baron și îi apare romanul The Monastery (Mănăstirea). Peste trei ani apar Quentin Durward și St. Ronan’s Well (Izvorul Sf. Ronan) – ultimul fiind singurul său roman inspirat de evenimente din actualitate. În 1825 editura Ballantyne and Co și librăriile hurst and Robinson falimentează și-l lasă dator cu uriașa sumă de 130.000 de lire pe care se angajează s-o achite treptat.

Soția sa moare în 1826, Walter Scott continuând să lucreze intens pentru a-și plăti datoriile: apare romanul Woodstock, or The Cavalier. A Tale of the Year Sixteen Hundred and Fifty-one (Woodstock sau monarhistul). În toamna aceluiași an se duce la Londra și apoi la Paris pentru a se documenta în privința unei viitoare cărți despre Napoleon. În 1827 recunoaște că este autorul seriei de romane Waverley. În iunie 1827 apare în nouă volume The Life of Napoleon Buonaparte (Viața lui Napoleon Bonaparte). În 1828 achită doar 40000 lire din datoriile sale și publică romanul St. Valentine’s Day or The Fair Maid of Perth (Ziua Sf. Valentin sau Frumoasa din Perth). În 1829 apare primul volum din History of Scotland (Istoria Scoției) și Anne of Geierstein din seria Waverley.

Suferă de o ușoară paralizie în februarie 1830 și de un atac de apoplexie în noiembrie pentru ca peste un an să paralizeze. Totuși va publica încă două romane: Count Robert of Paris (Contele Robert din Paris) și Castle Dangerous (Castelul primejdiilor).

La sfatul medicilor, face o croazieră în Mediterana, se oprește pe insula Malta și apoi la Neapole. Peste un an, în 1832 se duce la Roma, trece prin Florența, Veneția, München, Ulm, Frankfurt și Nijmegen, unde suferă un nou atac de apoplexie foarte grav. Este dus la Londra, apoi la Casa Abbotsford, unde moare pe 21 septembrie.

Lucrarile lui (luate la un loc) sunt aproape ca o noua editie a naturii umane. Aceasta inseamna, intr-adevar, sa fii autor! (William Hazlitt, English Literature)

Fara indoiala este foarte dificil, in fata declinului actual al interesului criticii si al publicului pentru lucrarile lui Sir Walter Scott, sa-l convingi pe cititorul modern de uriasa lui influenta asupra modelarii nu numai a literaturii engleze, dar si a celei universale din secolul al XlX-lea. Walter Scott a dominat prima jumatate a secolului al XlX-lea ca nici un alt scriitor cu exceptia lui BYRON, ceea ce l-a determinat pe MARK TWAIN sa-l invinovateasca de izbucnirea razboiului civil, caci ii invatase pe sudisti codul onoarei, ceea ce avusese drept rezultat o baie de sange. Intrucat el este cel care a descoperit trecutul ca sursa de inspiratie pentru literatura, a inventat romanul istoric si a introdus in roman caracteristicile regionale si personaje felurite din diverse clase sociale, Scott a influentat scriitori foarte diferiti unul de altul, cum ar fi PUSKIN , STENDHAL, Cooper, TOLSTOI si DICKENS.

Prin aspectul si pretul lor, romanele lui au impus un standard care a dictat forma si distributia genului timp de aproape un secol. Evident, Scott nu mai poate emotiona publicul modern asa cum se intamplase cu contemporanii lui. Daca romanul l-a surclasat de mult pe Scott, singurele evocari ale operei lui fiind versiuni filmate sau televizate ale povestilor sale care ne amintesc de origini, impactul lui continua sa ne retina atentia deoarece Scott este una din fortele de pionierat ale romanului si sensibilitatii literare. Orice analiza a lui Scott trebuie sa inceapa cu biografia sa, cu sursa imaginatiei si originea caracteristicilor lui ca om si scriitor.
Scott a stabilit standardul pentru roman pe care au trebuit sa-l atinga apoi toti romancierii din secolul al XlX-lea si sa-si masoare realizarile cu acesta. Asa cum scria JANE AUSTEN intr-o scrisoare din 1814, “Walter Scott nu trebuie sa scrie romane, si mai ales romane bune – nu este corect. Are suficienta reputatie si castiguri materiale ca poet si nu s-ar cuveni sa ia painea de la gura altor oameni. Nu-mi place Scott si am de gand sa nu ma delectez nici cu Waverley, daca pot, dar mi-e teama ca nu voi reusi acest lucru”. Cititorul modern al romanelor lui Scott este frapat in primul rand de incredibila lui abilitate de a reinvia obiceiurile si dialectul scotian.

Orice evaluare a realizarii literare a lui Scott, dincolo de atractia pe care continua s-o exercite cele mai bune carti ale lui, ar trebui sa evidentieze in primul rand inovatiile lui revolutionare si influenta pe care a exercitat-o asupra altor romancieri. Dupa Scott, romanul avea sa devina un instrument mult mai amplu al adevarului fata de perioada anterioara. Daca este lipsit de perfectiunea tehnica si subtilitatea altor mari maestri, reuseste, in schimb, sa localizeze in trecut si in particularitatile regionale cateva dintre resursele centrale ale artei romancierului. Wessex, creat de THOMAS HARDY [56], tinutul Yoknapatawpha al lui FAULKNER [86], precum si forta vie a trecutului care se rasfrange asupra prezentului, toate pot fi recunoscute in exemplul oferit de Scott, dupa cum si romanul sau constituie o forma de creatie predominanta a literaturii moderne. Putini alti scriitori au lasat o mostenire remarcabila ca Walter Scott.