Originea şi semnificaţia numelui ION/IOANA

Cu Sfântul Ioan Botezătorul, celebrat pe 7 ianuarie, se încheie perioada sărbătorilor de iarnă, care a început în decembrie, cu Naşterea Domnului.

Ion (cu variantele specifice fiecărei limbi) pare a fi cel mai răspândit nume de pe glob, iar la noi aproximativ două milioane de români (în jur de 1 500 000 de bărbaţi, şi 500 000 de femei) poartă acest nume.

Etimonul numelui Ion este ebraicul Iehohanan (Iohanan), format din Io (prescurtare a lui Iehova – Dumnezeu) şi verbul hanan, care înseamnă a face o favoare, a avea milă. Prin urmare, Iohanan are sensul ”Dumnezeu s-a îndurat”/“Din graţia lui Dumnezeu”, aceasta fiind, iniţial, formula de mulţumire a soţilor cărora li se năştea un copil, către Dumnezeu. La greci, din Iohanan a derivat numele Ioannes, iar la latini, Iohannes. Tot în ebraicul Iohanan îşi are originea şi numele Ana.

Odată cu răspândirea creştinismului, mai ales după secolul al IV-lea şi, apoi, după anul 1000, numele derivate din Iohanan/Ioannes/Iohannes au devenit foarte populare în toată Europa: Giovanni, la italieni, Jean, la francezi, Johann/Hans, la nemţi, John, la englezi, Ian, la olandezi, cehi şi polonezi, Ivan, la ruşi, Janos, la unguri, Juan, la spanioli etc.

În limba română, se pare că prima atestare documentară a numelui Ion se găseşte în Diploma Cavalerilor Ioaniţi, din 1247, unde se menţionează numele Ioan, al unui cneaz din nordul Olteniei. Ioan este considerată varianta cultă a numelui, iar Ion, cea populară.

În timp, au apărut nenumărate variante ale lui Ion, unele ca prenume, altele ca nume de familie: Ionel, Ionică, Ioanete, Ivancea, Ianache, Enache, Ene, Encea, Iancu, Oancea, Ioanid, Iova, Ivaşcu, Nelu/Nela, Nica, Nica, Nacu, Nitu, Nilă, Oana, Jana, Janina, Giani, Gianina, Gioni, Caragiale/Caragiani, Caraion, Carianopol etc.