de Ana Amelia Dincă

În plină afirmare, Vitalie Butescu este acel artist sedus de atmosfera meditativă a naturii, de spaţialitatea structurii convenţionale a peisajului, temă predilectă, stilizată după adecvate criterii compoziţionale. Inserate de poezia locurilor unde artistul pictează în plein-air, lucrările au încărcătura atmosferei romantice a fascinantelor ţinuturi îndepărtate.

Aparţinând modernităţii, stilul picturii sale reface sensibilitatea omului contemporan pentru simbolistica arhitecturii rurale, dar şi pentru un Balcic nostalgic ori pentru vechiul şi încântătorul Bucureşti de altădată, colţuri de lume reconstruite de pictor cu plăcerea povestitorului, în secvenţe ce par locuite de taine, posesoare ale unui pitoresc aparte, motiv de aplicare a tehnicii divizionismului cromatic, care creează atmosferă prin preţiozităţile minerale ale tonurilor ori prin diluţia lor.

Păstrând în linii mari armătura figurativă a desenului, Vitalie Butescu readuce în actualitate un suflu contemplativ, reconstituind climatul luminii colorate în tente de griuri ori în puternice nuanţări, în reprezentarea unor monumente care sunt simboluri ale civilizaţiei noastre, fie că este vorba de castele, case ţărăneşti sau biserici. Tuşa şi gestul pictural specifice artistului pornesc de la urma nervoasă şi repetitivă a culorii, ajungând la degajate pensulaţii ce alcătuiesc compoziţii aflate la limita abstractizării. Motivul plastic subordonat expresiei generale sau reprezentat cu toată forţa pe întreaga suprafaţă a pânzei are o frumuseţe ce ne poartă în zona transcendentului prin arealul diafan ocupat de materia cromatică.

Alternând strălucirea pigmentară cu nuanţe potolite, urmele expresive ale tonurilor acumulând efecte luministice în delicate alăturări cromatice, acestea fac spectacolul fiecărui tablou să se metamorfozeze în tuşe uşoare, grizate delicat, surprinzând prin rafinamentul lor liniştea şi transfigurând forma sub forţa expresivă a eclerajului.

Iubitor al detaliului, Vitalie Butescu se opreşte asupra laturii însorite a unei case, asupra unor cadre imagistice inedite, asupra unor segmente de arhitecturi medievale, văzute de aproape sau din unghiuri perspectivale, asupra ruinelor, fântânilor, curţilor mănăstireşti, asupra copacilor şi stâncilor, asupra malurilor, tablourile sale asimilând complexitatea unui peisaj vast datorită accentelor şi vibraţiei coloristice meşterite cu talent. Numeroase lucrări dedicate Bucureştilor, Balcicului, Veneţiei, Palatului Mogoşoaia, Castelului Peleş repun în discuţie juxtapunerea petelor de culoare şi atmosfera ce aminteşte jocul impresionist prin efecte plastice şi prin tematica selectată din ambianţa plein-air-ului. Relevând impresiile sale de călătorie din locurile văzute şi transpunând pe pânză instantanee ale naturii analizate cromatic în forme definite cu generozitate, Vitalie Butescu evocă o gamă largă de structuri compoziţionale, imagini diferit concepute în eboşe mentale, care sfârşesc printr-o delicată picturalitate focalizată pe spaţii sintetice de culoare unde domină aerul şi apa, cerul şi pământul, trecute prin stadii diferite ale interpretării plastice, de la analiză la sinteză, de la detaliu la ansamblu.

Seva metaforică a picturii lui Vitalie Butescu rezidă în nuanţele griurilor colorate ce conferă monumentalitate tablourilor, care au de multe ori în plină pagină un element definitoriu pentru o aşezare ori pentru un loc care-şi păstrează însuşirile afective prin atributele expresive rezultate din paleta cromatică, dezvăluind elementele văzute de aproape ce au în contrapondere perspectivele ample, cuprinse dintr-o singură privire, presărate cu maluri, stânci, ape, ierburi pictate într-un joc subtil al tuşei, de un gestualism şi o eleganţă ce denotă o empatie a artistului cu motivul pictural.

Esenţa unei lucrări constă în atmosfera surprinsă şi trecută prin filtrul propriei trăiri şi experienţe plastice, abordare care aparţine mai degrabă sensibilităţii spiritului său, dar şi unei senzualităţi a imaginii pe care artistul o alege din lumea tumultuoasă care vine spre acesta. De multe ori statice, dar ritmate de tuşele de culoare, de liniile pictate ce descriu apa, cerul, pământul şi tot felul de arhitecturi medievale, lucrările lui Vitalie Butescu fascinează prin precizia de a defini elementul pe suprafaţa căruia apare hazardul coloristic evocând liniştea, nemărginirea, dar şi aspecte ale civilizaţiei de azi, transpuse în vivante acorduri tonale.

Ana Amelia Dincă