Zilele acestea, primarul Țone le-a dat de lucru muncitorilor de la 416. Ca să nu-și supere șeful, muncitorii s-au conformat ordinului, apucându-se să facă și ei ceva: să taie, cum e moda la Oltenița de prin 2013, o serie de copaci. Unde? În cimitirul Eternitatea, căci acolo nu ajunsese în ultimul timp drujba. Biserica ce poartă hramul ”Constantin și Elena”, se află în custodia Protoieriei Oltenița. Curtea cimitirului are ca administrator Primăria Oltenița. Această situație juridică oferă posibilitatea celui care deține funcția de primar să ia orice decizii. Depinde și de primar. Iată că Petrică Țone le și ia, chiar acum la final de mandat. Edilul consideră că un cimitir nu are nevoie de copaci. Și dacă ne gândim mai bine, morții nu mai au cum să stea la umbra pomilor. Nici nu mai contează oxigenul pentru ei. Și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul.

Oltenițenii? Din anumite puncte de vedere ei cam trebuie să tacă, fiindcă primarul știe el ce face. Nu dă explicații, nu se știe adevăratul scop al tăierilor. Și dacă cineva are îndrăzneala să întrebe ce se întâmplă cu aceste inițiative unilaterale, de ce se ia viața unui copac tânăr, unui liliac ce abia prinsese drumul maturității, unor alte specii de arbuști ce contribuie la oxigenul zonei unde locuim, cei din cimitir vin cu răspunsul: ”Au făcut oamenii reclamație. Cădeau pe morminte…morminte de marmură…” Ce oameni și câți, fiindcă reporterii noștri au întâlnit pe câțiva dintre cei păgubiți, destul de supărați pe inițiativa lui Țone de a tăia fără să întrebe, ce sădiseră și ei, vlăstari de arbuști, pomii de lângă morminte. Dacă au existat reclamații, de ce nu au fost tăiați numai cei pentru care s-au formulat cererile?

Dacă un muncitor din primărie nu-și pune întrebări prea multe, iar mintea și cultura lui conchid că un pomișor sau un arbore ajuns la maturitate de talie mică ori mijlocie, au capacitatea să distrugă o cruce din marmură de sute de kilograme, atunci nici soarele nu mai trebuie să strălucească pe cer, că avem luna. Pentru un muncitor din primărie nu contează ce se petrece sub regimul lui Țone. El primește ajutorul social sau un salariu de muncitor, pentru care ordinul nu se discută, el se execută. ”Noi nu știm…” replica celebră de muncitor din Primăria Oltenița. Ei doar duc la capăt niște comenzi.

După cum s-a constatat, înainte de tăiatul pomilor, a fost ridicat și gardul care împrejmuia cimitirul. Ce a rămas din tăierile efectuate, au fost cărate de tractorul de la Ecosal Servicii. Unde vor ajunge lemnele?

Pe foc, că doar nu la tâmplari. Sau cine știe?! Este an electoral, spun oamenii întristați de faptele primarului.

De menționat că în primul mandat al lui Țone, doi plopi de lângă biserica cimitirului nou, deveniseră și ei un pericol social. Mai degrabă un pericol de cult religios. Aceeași temere că ar putea distruge o construcție la o furtună, de data aceasta biserica cimitirului, a făcut ca cei doi plopi să dispară tot sub zgomotul drujbelor primarului Țone. Erau prea înalți, se încovoiau prea mult, erau prea grei și în plus, lăsau puf în atmosferă. Așa că mai bine să nu se mai macine PSD-ul de atâtea griji, soluția fiind tăierea plopilor. La acea vreme, inițiativa, sau poate a fost doar purtător de cuvânt, a aparținut consilierului PSD, Gheorghe Lungu. Pentru administrația actuală, tăiatul pomilor a devenit ceva normal, dar de fapt o necesitate. Petrică Țone este cunoscut în oraș ca cel care a tăiat cei mai mulți copaci din istoria Olteniței, începând cu cei de prin cartiere, pe lângă blocuri, apoi în Parcul Central, iar pe final de mandat a continuat cu pomi tineri, sănătoși din cimitirul de lângă stadion.
E mai bine fără pomi și fără verdeață în oraș, din punctul de vedere al celor din PSD. Se cred oare unii dintre ei nemuritori? Sau a devenit o obsesie tăiatul pomilor la aceste personaje? Dar poate că avem de-a face cu mentalități de o oarecare factură, cu persoane ce urăsc verdele naturii. Rămân doar nedumeririle, părerile de rău ale oltenițenilor, oameni fără vină, tocmai cei care contribuie la adunarea taxelor și impozitelor din primărie.

Vă redăm mai jos imagini din cimitirul bisericii ”Sf. Parascheva” de pe str. Mihai Bravu, ce abundă de verdeață și de pomi, dar și din cimitirul amplasat în Oltenița Nord, cu arbori ce nu amenință în vreun fel construcțiile crucilor. Cel puțin acestea sunt declarațiile oamenilor care știu ce înseamnă viața unui copac. De menționat că cimitirul din Mihai Bravu și cel din Oltenița Nord nu se află în administrarea Primăriei Oltenița.

Primele amenajări cu inițiativa construcției unui nou cimitir au început în perioada 1996-2000, în mandatul Sima-Milescu, după care s-a continuat ridicarea bisericii din cimitir în al doilea mandat al fostului edil Costinel Milescu, construcție finalizată în anul 2011.