Începutul acestei săptămâni a fost dedicat înmânării unor diplome și plachete cu ocazia zilei de 13 aprilie, zi consfințită în calendarul Primăriei Oltenița ca fiind ziua aleasă a primarului născut și crescut în Oltenița, orașul format la 23 Aprilie 1853, pentru a fi aniversată ca zi aniversară. Nelămurirea multora dintre cetățenii orașului cu privire la sărbătoarea orașului a devenit confuzie, astfel că oamenii nu au mai înțeles ce să facă exact în weekendul trecut, dacă să ciocnească un pahar de ceva cu ocazia zilei primarului Petre Țone, mândru că s-a născut de ziua lui, sau dacă să ciocnească un pahar pentru o atestare documentară despre care nu se știe foarte multe decât o simplă însemnare printr-un hrisov domnesc, ce de fapt consacra o așezare la 1515 și care în niciun caz nu purta denumirea de ”Oltenița”.
Devenind de ceva vreme o zi aniversară de o importanță deosebită pentru Petre Țone, PSD, aliații și o parte a angajaților Primăriei, ziua de 13 aprilie 2015 a fost una căreia i s-a dat un aer de festivitate anul acesta prin înmânarea unor diplome de onoare și plachete.

Dacă pentru unii a contat această zi fiind forțați să intre într-un joc, pentru alții a fost o glumă nesărată, astfel că acele premieri ar fi trebuit numite altfel : unsul cu obiecte edilitare.
În Sala Mare a Primăriei Oltenița au fost invitați în a doua zi de Paști a acestui an o seamă de persoane : de la profesori și directori de instituții până la consilieri și foști consilieri, sau fost aparat administrativ. Cei care nu au răspuns invitației de înmânare a obiectelor edilitare, deși poate meritau o premiere adevărată privind realizările lor, o premiere serioasă pentru activitatea lor, nu au fost prezenți, detaliile nu le cunoaștem, decât că unii au fost ocupați, alții au petrecut Paștile acasă, alții chiar nu au recunoscut ziua orașului după rit nou, considerând că inclusiv această festivitate a fost desfășurată cu ocazia zilei de naștere a primarului Țone.
Nu are rost să ne întindem cu lista fiindcă este foarte clar ce s-a dorit cu aceste premieri, cert este că, potrivit informațiilor noastre și cunoștinței cu privire la activitatea unora dintre cei prezenți, nu avem habar de meritele multora dintre cei nominalizați. Cunoaștem doar numirea lor pentru seriozitatea cu care își urmează primarul ales în 2012, pentru poziția lor dreaptă în fața vorbelor venite din centrul instituției administrative de pe Bd. Republicii, pentru distrugerea unor instituții la cârma cărora încă se află unii dintre cei prezenți, pentru combinații de șah sau țintar pe noi cu banii din bugetul local, pentru fidelitatea arătată prezentului când vorbim de niște lucrări de pe urma cărora se câștigă bani, banii cei iubiți de mulți căci banul, potrivit mai multor proverbe și aforisme, este nu doar ”ochiul dracului” ci și necesitate fizică și dependență psihologică, sau ”cea mai sigură peatră de cercare a firei omenești” (Vasile Alecsandri), ori ”o umbră a fericirii” (Vlad Stătescu), dar și fundația oricărui pact viabil, ”un servitor bun dar un stăpân rău” (Alexandre Dumas).

Când…dintr-o dată…s-a oprit curentul electric
În sală au fost prezenți și câțiva specialiști în studierea istoriei, unii sosiți la dorința primarului și pentru a-și urmări niște interese, alții veniți din bun simț pentru a prezenta atât semnificația zilei de 13 aprilie, dar mai ales importanța zilei de 23 Aprilie. Ilustrul profesor Constantin Hociotă, cel care a vorbit foarte frumos despre câteva evenimente legate de municipiul Oltenița, este unul dintre oamenii de o probitate morală și profesională excepțională, acesta onorând invitația tocmai pentru a explica din punct de vedere istoric niște realități. Accident sau ghinion, întâmplare sau rea intenție, la momentul când profesorul Liceului ”Neagoe Basarab” a început să vorbească despre ziua de 23 Aprilie, curentul electric a fost întrerupt în sală, astfel că instalația improvizată pentru microfon s-a oprit.

Oltenița și-a schimbat stilul spre un ”haute couture” aniversar, autentic provincial
Așadar, fie că ne dorim sau nu ne dorim, mandatul lui Petre Țone a venit cu această noutate : schimbarea zilei de aniversare a orașului Oltenița, oraș care și-a sărbătorit ziua de ani de zile pe 23 Aprilie, considerată ziua întemeierii Olteniței, ziua patronului său spiritual, Sf. Gheorghe. Ziua de 23 Aprilie a fost ștearsă din tot ce o amintește ca zi spirituală și istorică, zi aniversară a orașului nostru, pentru a face loc unei alte zile, cea când a fost punctată o zonă din actuala parte cunoscută sub denumirea de Oltenița Nord, la 13 aprilie 1515 vorbind despre o atestare.
Poate că era nevoie de această schimbare odată cu schimbarea vântului care bate pe nume ”PSD și membrii săi fideli și excelenți păstrători ai tradiției socialiste românești”. Cât privește înmânarea obiectelor edilitare, ne gândim să cerem acces la arhivele Primăriei să știm și noi ce au făcut pentru oraș consilierii prezenți luni în Sala Mare a Primăriei, ce Hotărâri de Consiliu Local de interes local au propus ei de-a lungul timpului fiindcă noi nu știm.
Oare această adunare de la începutul săptămânii nu ne amintește de lansarea unuia dintre puii formați de Iliescu și Năstase, cel care a preluat ștafeta, pe nume Victor Viorel Ponta? Lansarea la președinția României a lui VV Ponta s-a făcut după cum am văzut pe Arena Națională, odată cu lansarea gașca întreagă roșie aniversând și împlinirea vârstei de 42 de ani a celui care a revoluționat politica românească prin plagiatul său la lucrarea de doctorat, cel rămas în amintirea multora ca un ”excelent” vorbitor de limbă de lemn, moștenitor fidel al lui Ion Iliescu, elev al lui Năstase, un ”distins” megaloman și fan al Chinei, dar mai ales iubitor al modei nord coreene, acel ”haute couture” asiatic de aplecare și rupt de coloană.
Și Oltenița a lansat la 13 aprilie o zi aniversară, de aceea probabil că o mare parte dintre consilieri a votat alocarea a 100.000 de lei din bugetul local, adică o sumă imensă furată putem chiar spune din buzunarele noastre (fiindcă nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să aniversăm un primar), sumă cu care se puteau face multe în acest oraș pentru bătrâni, copii sau oameni bolnavi, pentru azil sau unitatea medico-socială.

Trecem peste faptul că Țone s-a lăudat într-una din ședințele de Consiliu trecute cu prezența unui lector universitar la festivitatea propusă în a doua zi de Paști și luni nu a venit niciun lector și trecem peste faptul că din prezidiu au făcut parte oamenii de care se folosește, și informăm pe cei care nu știu, pe o mare parte dintre oltenițenii neinformați corect, că organizatorul de evenimente care vine de peste 5 ani la Oltenița și care înainte de anul 2013 era prezent în jurul zilei de 23 Aprilie aici, nu percepe niciun leu administrației locale pentru prestația sa, fiindcă acesta are propria sa politică de lucru, un management de calitate pentru care îl felicităm.

Noi ne-am fi așteptat la pupături de mâini la înmânarea obiectelor, așa știm că se proceda prin Sicilia, dar poate din cauza întreruperii curentului electric unii să nu fi nimerit pernuța mâinii. Oare câte primăveri o fi adunat în buchetul vieții sale?
Atunci când vorbim de un miliard de lei vechi ne mai gândim că vine campania electorală în 2016, ne gândim la investițiile făcute în primărie și angajări sau salarii care să transforme niște persoane în ceva fidel pe mandat, un fel de a confisca o libertate contra unor servicii, alături de un furt al unei zile aniversare a unui oraș de pe malul Dunării, căruia de ceva timp i s-a legat o fundă roșie pe care scrie 13 aprilie.

Însemnări din limba română
Potrivit DEX, A MÂNJÍ, mânjesc, vb. IV. Tranz. și refl. înseamnă 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦ Tranz. A mâzgăli. ♦ Refl. Fig. A-și păta onoarea, cinstea. 2. A (se) acoperi cu un strat de…, a (se) unge cu ceva.
Potrivit aceluiași DEX, MEGALOMANÍE = s. v. îngâmfare; MEGALOMANÍE ~i f. = 1) Stare patologică caracterizată prin delir de grandoare și prin delir de persecuție. 2) Orgoliu excesiv. /<fr. Megalomania; MEGALOMANÍE s.f. Grandomanie. ♦ (Med.) Nebunie care constă în obsesia măririi, a gloriei, a grandorii. [Gen. -iei. / < fr. mégalomanie, cf. gr. megas – mare, mania – nebunie].

Laura Suzeanu