Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Ne trezim dimineaţa, ieşim din aşternut, punem picioarele pe podea, şi ne vine să exclamăm: “Aiurea! şi acum…?”

Ne trezim dimineaţa, ieşim din aşternut, punem picioarele pe podea, şi ne vine să exclamăm: “Aiurea! şi acum…?”

Viaţa e frumoasă dacă îi dai voie să fie.

Un intelectual spune un lucru simplu într-un fel complicat. Un artist spune un lucru complicat într-un fel simplu.

Mi-a plăcut cum te-ai sprijinit în mâini şi ai mers; chestia asta m-a înnebunit de tot… tot ce faci tu mă înfierbântă mai tare ca focul… femeie superbă… ai trezit poeme noi şi speranţe noi şi bucurii noi într-un moşneag, te iubesc… părul care-ţi curge pe spate, sălbatic şi tu acolo, pasărea salbatică din tine, sălbăticia din tine, ardentă, destrăbălată, miraculoasă… te iubesc… Te vreau, te vreau, te vreau pe tine!

Începi salvarea lumii salvând câte o singură persoană; orice altceva este romantism pompos sau politică.

Unii oameni niciodată nu înnebunesc. Ce vieţi oribile trebuie să ducă.

N-am fost un hoţ mărunt, voiam lumea sau nimic.

Erau visele. Era realitatea. Şi era ea, care le făcea să se întâlnească.

Capitalismul i-a supravieţuit comunismului. Nu-i mai rămâne decât să se autodevoreze.

Niciodată nu am cunoscut un alt om care aş fi vrut să fiu. Şi, chiar dacă asta este o deziluzie, este una norocoasă.

Calea de a crea artă este să arzi şi să distrugi conceptele obişnuite şi să le înlocuieşti cu noi adevăruri care se prăvălesc din vârful capului şi ţâşnesc afară din inimă.

Nu e ziua mea norocoasă. Nici săptămâna. Nici luna. Nici anul. Nici viaţa. La naiba cu toate!

Niciodată să nu distrugi cu cuvintele ce ai creat cu liniştea.

Nu te da la o parte, treci mai departe.

Trebuie să mori de câteva ori înainte să trăieşti cu adevărat.

Problema cu lumea este că oamenii inteligenţi sunt plini de dubii.

Asta înseamnă prietenia: capacitatea de a împărtăşi prejudiciile experienţei.

Ce este teribil nu este moartea, ci vieţile pe care unii nu şi le trăiesc înainte de a muri.

Nu lucrurile importante ne scot din minţi, nici o iubire pierdută, ci şiretul care se rupe când suntem grăbiţi.

Port moartea în buzunar. Câteodată o scot şi vorbesc cu ea: “Salut, draga mea, ce mai faci? Când vii să mă iei? Voi fi gata.”

Pasăre fericită

în inima mea este o pasăre fericită care
vrea să iasă în lume
dar eu sunt prea dur pentru ea,
îi spun, stai acolo, n-am de gând
să las pe nimeni să te
vadă.

Sunt puţine sufletele libere cu adevărat, dar când te întâlneşti cu ele le recunoşti imediat, mai ales pentru că îţi dă un sentiment de bine faptul de a vă găsi împreună.

Nu am fost un mizantrop şi nici un misogin, însă mi-a plăcut să fiu singur. M-am simţit bine stând singur într-un spaţiu mic, fumând şi bând, am fost întodeauna o companie plăcută pentru mine însumi.

Tragi de-o sfoară, mişti păpuşa

oricine trebuie să-nţeleagă
că totul îi poate dispărea într-o
clipă:
pisica, femeia, slujba,
o roată din faţă,
patul, pereţii, camera,
tot ce-a clădit în jurul lui
e clădit pe nisip-
şi orice cauză,
indiferent cât de îndepărtată:
moartea unui copil în Hong Kong
sau un viscol în Omaha…
te poate distruge.[…]

Charles Bukowski

Există cărţi pentru femei şi cărţi pentru bărbaţi? Aşa cum credem în „meserii pentru femei şi meserii Charles Bukowskipentru bărbaţi” sau în „filme pentru femei şi filme pentru bărbaţi”, împărţite după trenduri sociale şi culturale vremelnice? Un autor care scrie despre femei şi, cu siguranţă, pentru femeile pe care le-a iubit mai bine decât a scris despre ele. Charles Bukowski, scriitorul controversat al Americii, şarmantul misogin cucerește prin personalitatea lui vulcanică şi prin autenticitatea lui.

Bukowski surprinde viaţa cu atâta sinceritate şi fidelitate – scrierile lui nu sunt literatură, ci viaţa înghesuită în fraze. Fără eufemisme, fără sirop şi dantele, fără dramatism romantic. Lectură grea care te loveşte în moalele inimii şi al moralităţii, care te revoltă şi totuşi te fascinează prin realismul murdar care este viaţa aşa cum ne ferim să o vedem… aşa cum adesea nu avem curajul să o trăim, fiindcă tânjim după „la dolce vita”, după „la dolce far niente” deşi vin la pachet şi cu mult, mult amar.
Bukowski a fost unul dintre puţinele personaje care au trăit după chipul şi asemănarea femeilor înseşi, de pe o noapte pe alta, de la o femeie la alta, încălcând toate regulile societăţii şi chiar şi pe cele ale naturii – a trăit aşa cum a scris, s-a autoinspirat.
Charles_Bukowski„Femei” – o colecţie a poveştilor lui de iubire şi amor fără perdea, prin care descoperim o nouă dimensiune a literaturii. Sunt poveşti de iubire legate, paralele, violente, pasionale, misterioase, libere de orice constrângere… antiromantice. Probabil că antiromantismul trăirilor şi al scrierilor lui fascinează atât de tare. Pentru că îți poți închipui că se poate scrie aşa despre iubire, fără să te dezguste. Pentru că iubirea nu mai este reprezentată idealist, ci aşa cum e în realitatea crudă. Şi descoperi că nu e seacă şi comună fără de metafore şi hiperbole, ci la fel de fascinantă. Henry Chinaski (pseudonimul autorului în această carte) este bărbatul pe care nu şi l-ar dori nicio femeie, şi totuşi el este bărbatul tuturor femeilor. Fiindcă este irezistibil prin sinceritate şi erotism intelectual. Trăieşte periculos, le răsfaţă, le încântă, le provoacă iar ele îl doresc ca şi când ar fi singurul bărbat de pe pământ. Este misogin totuși… Poate faptul că în spatele cuvintelor revoltătoare despre femeie se ascunde o venerare pentru EA, care “îi face viaţa”. Poate faptul că pentru el nu contează cuvintele, ci sentimentele disperate din spatele lor care răbufnesc în sunete care nu înseamnă decât pasiune. Ura şi iubrea împreună fac pasiunea… şi totuşi, mai mult iubirea.

Bukowski scrie pentru femei, fiindcă se identifică cu ele şi le adoră. Scrie despre ele ca şi când ele sunt începutul şi sfârşitul, problema şi soluţia: „Fiecare femeie e diferită. În esenţă, par să fie o combinaţie între ce-i mai bun şi ce-i mai rău – combinaţie între magic şi îngrozitor. Totuşi, sunt bucuros că LeaningTowardThisMachineexistă.” şi „Femeile bune vor sufletul bărbaţilor iar singurul lucru care mi-a mai rămas vreau să-l păstrez pentru mine.”  Şi scrie pentru bărbaţii liberi, dar neprefăcuţi care înţeleg ideea lui de relaţii dincolo de cuvinte. Care înţeleg că el scrie despre iubire în toate nuanţele, chiar şi în limbaj vulgar, fără să o înjosească: „Găseşte ceea ce iubeşti şi lasă-l să te omoare.” O lectură decadentă, revoltătoare, delicioasă pentru instinctele noastre reprimate, pentru spiritul nostru boem. O lectură ca un dor. O experienţă.
Henry Charles Bukowski (născut Heinrich Karl Bukowski) a trăit între 16 august 1920 și 9 martie 1994. Bukowski este adesea cunoscut sub pseudonime ca: Hank, Buk, Henry Chinasky, acesta din urmă fiind un alter-ego în numeroase romane autobiografice. Scrierile lui Bukowski au fost influențate de mediul social, cultural și financiar din orașul Los Angeles în care s-a născut. Opera sa vorbește despre viața obișnuită a americanilor bogați, despre scris, alcool, relații și corvoada muncii. Bukowski a scris mii de poezii, sute de povestiri și 6 romane, în total publicând peste 60 de cărți.
CharlesBukowskiBukowski a publicat mai mult în reviste literare mici, de la începutul anilor ’40 până la începutul anilor ’90. Aceste poezii și povestiri au fost republicate mai târziu de Black Sparrow Press (acum HarperCollins/ECCO) în volume ale operei sale. Deci vrei să fii scriitor (So you want to be a writer) este considerat unul dintre cele mai bune poeme ale lumii ce tratează libertatea de exprimare a unui artist. În anii ’80, Bukowski a colaborat cu ilustratorul Robert Crumb la o serie de cărți de benzi desenate.

Surse:
liliana.revistatango.ro
ro.wikipedia.org
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

7 + nineteen =

− 6 = 3

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

24 octombrie 2020

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

Primăria Chirnogi și-a schimbat culoarea clădirii nu doar pe cea politică. Ion Ștefan (PSD) a cîștigat alegerile locale din acest an, iar Primăria Chirnogi a primit botezul roșu. Primarul Ion Ștefan din localitatea Chirnogi, județul Călărași, este atât de îndrăgostit de culoarea roșie încât a inaugurat începerea mandatului său cu schimbarea culorii clădirii primăriei.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Sensul şi originea expresiei “Patul lui Procust” În cultura română, …
Corespondenta la redactie