Nu sunt un înger, dar mi-am desfăcut aripile de multe ori.

Am urcat pe scara succeselor, eşec cu eşec.

Nu eşti niciodată prea bătrân pentru a deveni mai tânăr.

Bărbaţii sunt hobby-ul meu, dacă m-aş mărita, ar trebui să renunţ la el.

Toţi bărbaţii sunt la fel – în afară de cel pe care l-ai cunoscut tu şi care e diferit.

Tira: Când sunt bună, sunt foarte bună. Dar când sunt rea, sunt şi mai bună.

Am stat pe mai mulţi genunchi decât un şervet.

Nu bărbaţii din viaţa mea contează, ci viaţa din bărbaţii mei.

Dragostea învinge totul, în afară de sărăcie şi durerea de dinţi.

Vorbesc două limbi: limbajul corpului şi engleza.

E genul de bărbat de care nu poţi să scapi decât dacă te măriţi cu el.

Păstrează un iubit pentru zilele ploioase şi un altul în caz că nu plouă.

Nu lăsa un bărbat prea mult timp să ghicească – poţi fi sigură că va găsi răspunsul în altă parte.

Arată cât poţi de bine – cine-a zis că dragostea e oarbă?

De obicei, evit tentaţiile, în afară de cazurile în care nu le pot rezista.

N-ai decât să faci ce vrei, dar, dacă îţi drămuieşti dragostea, nu vei primi nicio dobândă.

Femeile care au “un trecut” sunt interesante pentru un bărbat, pentru că bărbaţii speră că istoria se repetă.

Cel care ezită este un nebun.

Nu este vorba de ceea ce fac, ci de cum o fac; nu este vorba de ceea ce zic, ci de cum o zic; şi de cum arăt atunci când o fac şi o zic.

Iubeşte-ţi aproapele – şi dacă se întâmplă să fie înalt, vesel şi seducător, îţi va fi cu atât mai uşor.

Dă-i unui bărbat mână liberă şi te vei trezi cu ea prin toate locurile.

Toţi iubiţii părăsiţi ar trebui să primească o a doua şansă, dar cu altcineva.

Dragostea nu este o emoţie sau un instinct – este o artă.

Între două rele, îmi place să aleg pe cea pe care nu am încercat-o vreodată.

Ai un pistol în buzunar sau doar te bucuri că mă vezi?

Nu plânge după un bărbat care te-a părăsit – următorul s-ar putea îndrăgosti de zâmbetul tău.

Nu fă aceeaşi greşeală de două ori, decât dacă te alegi cu ceva din asta.

Maică-sa ar fi trebuit să-l abandoneze şi să păstreze barza.

Sexul este ca o mică afacere. Trebuie să-l ţineti sub observaţie.

Sărutul este semnătura unui bărbat.

O femeie îndrăgostită nu poate fi rezonabilă – altfel nu ar mai fi îndrăgostită.

Chiar eu am scris povestirea. Este despre o fată care şi-a pierdut cinstea, fără să-i fie vreodată dor de ea.

Mae West

Controversatã, seducãtoare şi inteligentã, a încântat publicul american şi nu numai prin naturaleţea, stilul şi carisma sa, care i-au adus etichetele de “Queen of the World” sau “Statue of Libido”. Hotãrâtã sã fie ea insãşi în orice împrejurare, renunţând la timiditate şi obedienţã în favoarea unei atitudini mai libertine, care nu de multe ori presupunea replici incitante cu subînţeles şi gesturi cu tentã eroticã, Mae a dus o bãtãlie constantã cu cenzura pe tot parcursul carierei sale artistice care a cuprins actoria, dramaturgia şi scenografia. Născută pe 17 august 1893 în Bushwick, Brooklyn, Kings County, New York, americanca Mae West a fost poate primul adevărat sex simbol al cinematografiei americane, scandalizând puritanii acelor vremuri prin ironie, înfățișare și preocupări. Era fiica luptãtorului John Patrick West, supranumit «Battlin’ Jack West» şi a unui fost manechin, Matilda «Tillie» Doeger. Prima întâlnire cu publicul are loc la vârsta de cinci ani, în cadrul unei întâlniri sociale într-o bisericã, pentru ca la şapte ani sã înceapã sã aparã în diverse spectacole de amatori, unde şi câştigã premii la concursuri locale. Din 1907 joacã în operete în Hal Clarendon Stock Company, ceea ce marcheazã practic începuturile sale profesionale, performând cu numele de scenã Baby Mae. Patru ani mai târziu apare într-un spectacol de revistã á la Broadway organizat de fosta sa profesoarã de dans, apoi într-un show numit Verra Violetta şi în deschiderea piesei A Winsome Widow, unde o întruchipeazã pe vampa la Petite Daffy.
Fotografia sa o regãsim pe partituri de foi voalante precum Ev’rybody Shimmies Now. În cele din urmã Mae decide sã-şi scrie propriile scenete sub pseudonimul Jane Mast. Primul rol principal pe Broadway îl interpreteazã într-o piesã scrisã de ea, intitulatã Sex, pe care a şi regizat-o.

A fost, înainte de a deveni faimoasă pe ecrane, un star al spectacolelor de music hall, autoare a nenumărate scenarii pentru propriile ei interpretări și a avut rarul privilegiu de a-și alege ea însăși partenerii de film. A debutat în cinematografie relativ târziu, aproape de 40 de ani, dar pentru că i s-a permis să-și rescrie replicile, a reușit să atragă atenția asupra ei.
Mae a debutat în industria entertainment-ului la o vârstã fragedã, profitând de frãmântaţii ani ’20 şi de normele sociale mai lejere ale comportamentului feminin.
În ciuda vânzãrilor bune, criticile sunt acerbe şi autoritãţile dispun de arestarea lui West, acuzatã de coruperea moravurilor tineretului. În aprilie 1927 este condamnatã la zece zile în închisoarea din Welfare Island, care au însã un impact mediatic favorabil, sporind considerabil atenţia asupra damei care avea un gust deosebit pentru neglijarea normelor sociale din epocã.
Urmãtoarea sa piesã, The Drag, trata subiectul homosexualitãţii şi nu a fost niciodatã pusã în scenã pe Broadway din cauza impedimentelor din partea organizaţiei Society for the Prevention of Vice. Controversele se aprind şi în jurul celorlalte piese ale sale: The Wicked Age, Constant Sinner sau Pleasure Man. Mae reuşeşte sã câştige admiraţia publicului fascinat de spiritul sãu vivace şi nonconformist prin Diamond Lil, piesã din 1928, totuşi consideratã de cãtre Motion Picture Producers nepotrivitã pentru o apariţie pe marile ecrane.

Paramount Pictures îi oferã un contract în 1932, prin care debuteazã filmic în Night after Night cu un rol minor, dar i se permit modificãri în scenariu, dovedindu-se ingenioasã şi talentatã. Personajul din Diamond Lil, redenumit Lady Lou, îl reconstruieşte în filmul She Done Him Wrong din 1933, în care apare şi Cary Grant într-unul din primele sale roluri principale. Filmul primeşte o nominalizare la Oscar şi salveazã Paramount Pictures de la faliment. Succes major înregistreazã şi I’m No Angel, din acelaşi an, cu acelaşi Cary Grant, Mae West devenind cel mai bine plãtit cetãţean American, dupã William Hearst. Belle of the Nineties (1934), Goin’ to Town (1935), Klondike Annie (1936) se luptã în continuare cu cenzura, religia şi ipocrizia.
Dupã douã apariţii mai slabe în Go West, Young Man şi Every Day’s a Holiday, parteneriatul cu Paramount Pictures ia sfârşit. În 1940 colaboreazã cu W.C. Fields în cadrul Universal Pictures pentru My Little Chickadee, care se dovedeşte o reuşitã în ciuda animozitãţilor dintre cei doi. Urmãtorul sãu film este The Heat’s On, sub egida Columbia Pictures, care nu se bucurã de critici favorabile. Mae West îşi va relua activitatea filmicã abia în anii ’70.
Formele ei erau considerate perfecte, iar Salvador Dali a pictat faimosul portret “Chipul lui Mae West”, imaginat ca o cameră, cu o canapea în formă de buze și cu alte elemente de mobilier care împreună compun fața celebrei actrițe; și vesta de salvare a piloților RAF (Forțele Aeriene Britanice) din cel de-al doilea război mondial a fost supranumită “Mae West” pentru formele ei curbe.
Pe Broadway o întruchipeazã pe Ecaterina cea Mare în 1944, înconjurându-se de actori bine fãcuţi, în compania cãrora este vãzutã şi în propriul show Las Vegas. În 1958 cântã la ceremonia de decernare a premiilor Oscar Baby, It’s Cold Outside împreunã cu Rock Hudson, iar un an mai târziu publicã autobiografia Goodness Had Nothing to Do with It, devenitã imediat best-seller. Pentru a-şi pãstra sex-appealul, mai ales în rândul generaţiei tinere, Mae înregistreazã douã albume rock ‘n’ roll în anii ’60: Way out West şi Wild Christmas.
Dupã o absenţã de 26 de ani din viatã cinematograficã, se întoarce ca Leticia van Allen în filmul lui Gore Vidal, Myra Breckinridge (1970), alãturi de Raquel Welch, Rex Reed, Farrah Fawcett şi Tom Selleck, care în ciuda eşecului este oarecum apreciat tocmai datoritã revenirii lui West. Ultimul sãu film, Sextette (1978) este alt eşec din punct de vedere commercial şi critic. Mae West moare pe 22 noiembrie 1980, ca urmare a unor atacuri cerebrale repetate.

Prototip al feminitãţii seducãtoare, fermecãtoare, sex-simbol al anilor ’30, încântãtoare prin independenţã şi ţinutã, iubitã şi urâtã pentru curajul de a sfida limitele societãţii rigide, imagine a pasiunii şi entuziasmului, legendarã prin atitudinea îndrãzneaţã, figura voluptatoasã şi umorul sãu erotic incontestabil, Mae West a fost tipul de artistã capabilã sã-şi exploreze din plin creativitatea şi sexualitatea fãrã a se încadra în categoria vulgarului. A fost o femeie care a dorit şi a reuşit sã-şi exprime personalitatea vulcanicã într-un mod cu totul inedit pentru epoca sa. A avut curajul sã şocheze. Sã nu uitãm faptul cã Mae este printre primele artiste americane în control deplin asupra muncii sale creative.
Mae West a îndrăznit și a câștigat deopotrivă dragostea și ura contemporanilor săi, prin atitudinea ei, prin libertatea gândirii pe care și-a permis s-o aibă în acea epocă, prin inteligența absolut voluptoasă a replicilor ei celebre. A fost supranumită “Regina lumii” și Statuia Libidoului”, iar charisma ei seducătoare a facut-o să rămână una dintre cele mai marcante figuri feminine a secolului trecut.

Teatru, film, radio, vodevil, rock ‘n’ roll – a fost o artistã completã, transformându-şi propria viaţã într-o operã originalã. Şi-a valorificat în tot decursul celor 80 de ani de activitate atât mentalul, cât şi carnalitatea, integrându-le într-o viziune ambiţioasã a feminitãţii, ulterior promovatã de mai faimoasa Marilyn Monroe. Legendã rãmâne şi prin şarmul sãu lingvistic, probând inteligenţã şi seducţie. Indiferent de feluritele etichete ce i-au fost atribuite, Mae West ş-a clãdit aura misticã prin libertatea de exprimare covârşitoare pe care şi-a asumat-o şi stilul sãu inconfundabil de abordare a acestei libertãţi.

Surse:
historia.ro
codrosu.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com