Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Nu ți-e deloc la îndemână să fii umilit față de cineva pe care-l desconsideri.

Nu ți-e deloc la îndemână să fii umilit față de cineva pe care-l desconsideri.

Dragostea este nostalgia față de ceva necunoscut, în care presimți frumusețea.

Când ești trist îți vine să dormi și să uiți. Îți vine să-ți pleci capul pe genunchii cuiva care te iubește, sau dacă ești singur și n-ai pe nimeni, să ți-l culci pe palmele tale. Da. Îți vine să dormi când ești trist. Și să uiți…Dar când te trezești? Iar ești trist și nu mai poți s-adormi din nou…

Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renunțare la luciditate, un interimat al inimii.

Luna e voalul de argint al tăcerii.

Dragostea arde, dar lipsa ei usucă.

Talentul e aptitudinea norocos înnăscută.

Simpla constatare că ești prost nu e dovada de inteligență.

Fiecare dintre noi e ca o carte necitită pentru vecinii de viață.

Când ți-e scump un om, lesne pot să-ți fie icoane, pentru adevărate îngenunchieri, toate obiectele neînsuflețite ale intimității lui.

Recunoștința e pură și usturătoare pentru suflet numai atunci când se naște de la sine, ca un parfum involuntar al conștiinței libere. Recunoștința e dar regesc.

Dacă femeile ar fi mute, bărbații ar fi mult mai nenorociți. Scăpați de permanența unei limbuții, n-ar avea decât beneficiul superficial comod al acestei tăceri.

Căderea soarelui şi căderea frunzelor dădeau ceasului de toamna o gravitaţie îngândurată.

A trecut o ploaie de primăvară și s-a țesut în zare brâul frânt de mătasă al curcubeului, cu el îmi încing mijlocul și mă duc.

Condiţia dragostei este să caute, nu să descopere, să vrea să ştie, fără să afle, să fie ritmul unei continue mişcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat. Mai mult decât curiozitate: nostalgie.

Vorbele sunt făcute pentru minciună. Adevărul tace.

Dragostea apare la o fereastră înainte de-a bate la ușă.

Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă ei şi am rămas cu mâna-ntinsă, ca a regelui Lear.

Nimeni nu poate vedea ce-i închis într-un suflet. Păcat! Nimeni nu poate afla ce-i închis într-un suflet trist.

Ionel Teodoreanu

Impartindu-si timpul intre baroul avocatesc (dupa Delavrancea, se pare ca Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seama avocat-scriitor din cati au fost in Romania) si masa de scris, Ionel Teodoreanu va elabora, pana prin 1947, aproape in fiecare an cate un volum, vizibila fiind ambitia sa de a depasi tutela exercitata de propria sa capodopera, romanul „La Medeleni”.
Prima descoperire a noului scriitor in mediul literar iesean apartine lui Demostene Botez. Pe acesta, Ionel Teodoreanu il cunostea inca din anii de liceu. Fiind unul din animatorii Insemnarilor literare – de sub conducerea directa a lui Mihail Sadoveanu si George Toparceanu – si deja colaborator al lui Garabet Ibraileanu, Demostene Botez il prezinta marelui critic pe mai tanarul sau prieten. Tenacitatea lui Garabet Ibraileanu de a-l sustine pe Ionel Teodoreanu, in care vedea un membru al gruparii de la Viata Romaneasca cu drepturi egale fata de ceilalti, se sprijinea nu atat pe valoarea intrinseca acordata „Jucariilor pentru Lily”, cat pe sperantele mari pe care si le pune in viitorul artistic al protejatului sau. Sperantele criticului nu sunt inselate, si inca din primul an al noii ei aparitii Viata romaneasca incepe sa aiba in Ionel Teodoreanu pe unul dintre colaboratorii ei tot mai activi si mai de valoare.

Incepand cu anul 1924 insa, Ionel Teodoreanu incepe lucrul la trilogia „La Medeleni”, publicand succesiv in revista Viata romaneasca, pana in anul 1928, parti ale celor trei volume ce compun acest roman. Critica a subliniat prospetimea condeiului sau in evocarea copilariei si a adolescentei exuberante. Criticul literar George Calinescu ii ironiza stilul incarcat, usor baroc, poreclindu-l “Metaforel” si ii desfiinteaza in „Istoria literaturii romane de la origini si pana in prezent” cele trei romane ale ciclului „La Medeleni”. Calinescu creeaza chiar si un verb pentru a desemna stilul lui Teodoreanu, a “medeleniza”. Presarand cele trei parti ale cartii cu intamplari din propria viata, se pierde subtil in analiza sufletului omenesc. Creeaza cateva tipuri memorabile de fete (Olguta, Monica).
La doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu era deja un nume cunoscut al generatiei interbelice, un scriitor consacrat, avand deja in palmaresul sau literar trei volume de larga circulatie, ce-l impun atat in fata publicului cat si a criticii, in ciuda unor rezerve ale celei din urma.
Trilogia „La Medeleni” a adus creatorului ei unul dintre cele mai neobisnuite succese, atat de public, cat si de librarie, din cate a cunoscut vreodata un scriitor roman. Aparitia acestui roman este momentul cel mai de seama din ansamblul biografiei scriitoricesti a lui Ionel Teodoreanu, el intrand sub tutela tiranica a primelor sale scrieri. De acum incolo, el va avea de purtat aceasta povara a gloriei timpurii, asteptarile criticii si ale publicului fiind mult mai mari. Ionel Teodoreanu este si evocatorul orasului Iasi, oras in care s-a nascut si a trait pana in anul 1938. Actiunea a aproape fiecarui roman se desfasoara in „dulce Targul Iesului” (asa cum a fost numit de autor) sau este macar amintit. Desi unul din cei mai fanatici indragostiti de batranul oras moldovean, un paradoxal antiiesenism se afirma inca din perioada Medelenilor, pentru ca in romanul „Bal mascat” fenomenul sa ia forma programatica a unui rechizitoriu.
Ionel-TeodoreanuFrumos şi melancolic, preocupat de subtilităţile sufletului omenesc, Ionel Teodoreanu a stârnit pasiuni printre destule reprezentante ale sexului frumos. Cele mai multe dintre aceste amoruri au rămas învăluite în mister şi li s-a pierdut urma în istorie. Însă o iubire neîmpărtăşită, survenită după 1938, când autorul s-a mutat la Bucureşti, a fost dezvăluită de Vlaicu Barna, prieten al scriitorului: „Era în timpul războiului, când pe scena teatrului din pasajul Majestic apărea un exemplar de lux al frumuseţii feminine.
Deşi mare cuceritor de inimi, autorul îndrăgitei trilogii „La Medeleni“ n-a reuşit să intre în graţiile actriţei de origine română Nadia Gray. Destinul n-a vrut ca Ionel Teodoreanu, unul dintre cei mai arătoşi bărbaţi din istoria literaturii române, să se apropie de acest „exemplar de lux al frumuseţii feminine“. Vederea ei, ca o lovitură de trăsnet pentru vestitul curtezan, a fost fatală. Din clipa când a văzut-o, el n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite.

Vederea ei, ca o lovitură de trăsnet pentru vestitul curtezan, a fost fatală. Din clipa când a văzut-o, el n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite.Citeste mai mult: adevarul.ro/cultura/istorie/iubirea-neimpartasita-ionel-teodoreanu-1_50ba01187c42d5a663af3cc4/index.html

Deşi mare cuceritor de inimi, autorul îndrăgitei trilogii „La Medeleni“ n-a reuşit să intre în graţiile actriţei de origine română Nadia Gray. Destinul n-a vrut ca Ionel Teodoreanu, unul dintre cei mai arătoşi bărbaţi din istoria literaturii române, să se apropie de acest „exemplar de lux al frumuseţii feminine“.

Citeste mai mult: adevarul.ro/cultura/istorie/iubirea-neimpartasita-ionel-teodoreanu-1_50ba01187c42d5a663af3cc4/index.html

Deşi mare cuceritor de inimi, autorul îndrăgitei trilogii „La Medeleni“ n-a reuşit să intre în graţiile actriţei de origine română Nadia Gray. Destinul n-a vrut ca Ionel Teodoreanu, unul dintre cei mai arătoşi bărbaţi din istoria literaturii române, să se apropie de acest „exemplar de lux al frumuseţii feminine“.

Citeste mai mult: adevarul.ro/cultura/istorie/iubirea-neimpartasita-ionel-teodoreanu-1_50ba01187c42d5a663af3cc4/index.html

Intrebat ce prozatori din generatia ivita dupa cel dintai razboi mondial i-au retinut atentia, Liviu Rebreanu mentiona printre primii, pe Ionel Teodoreanu: „caruia ii transmit salutul si multumirea mea pentru toate paginile pe care le-a scris si pe care le-am citit cu atat mai mare placere cu cat eu nu le-as fi putut scrie niciodata”.

Ionel Teodoreanu s-a nascut la data de 6 ianuarie 1897 la Iasi. Mama sa a fost Sofia Musicescu, profesoara la Conservatorul din Iasi si pianista (tatal acesteia a fost Gavriil Musicescu, un cunoscut muzicolog) iar tatal sau a fost Osvald Teodoreanu, avocat si politician. A mai avut doi frati, Alexandru (Pastorel), cunoscut epigramist si Laurentiu Puiu) care a murit in Primul Razboi Mondial. Intre anii 1905-1909 Ionel Teodoreanu a urmat scoala primara, primii Ionel Teodoreanu tanardoi ani la scoala germana din Pitar Mos, Bucuresti si ultimii doi ani la Iasi. Intre 1909-1916 a urmat “Liceul Gheorghe Lazar” din Bucuresti de la care s-a mutat la Iasi la Liceul Internat si apoi la Liceul National. A avut colegi de liceu pe Mihai Ralea, Demostene Botez, D.I. Suchianu si Mihai Sevastos iar ca profesor la limba si literatura romana pe Calistrat Hogas. Printre romanele lui Ionel Teodoreanu se numara: “Turnul Milenei” (1928), “Bal mascat” (1929), “Golia” (1933), “Lorelei” (1935), “Arca lui Noe” (1936), “In casa bunicilor” (1938), “Fundacul Varlaamului” (1938), “Pravale-Baba” (1939), “Intoarcerea in timp” (1941), etc. In 1948 a fost publicat volumul “Zdrula si Puha”. Instaurarea regimului comunist l-a condamnat pe scriitor la marginalizare profesionala, sociala si editoriala. La data de 3 februarie 1954 Ionel Teodoreanu a decedat in urma unui infarct.
Postum i-au fost publicate volumele de versuri “La portile noptii” (1970) si “Cina cea de taina” (1996), precum si romanul “Sa vie Bazarca” (1971).

Surse : cultural.bzi.ro
adevarul.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

twenty − nine =

15 + = 18

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

24 octombrie 2020

Afară zidu-i roșu, înăuntru-i…infraroșu/Primăria Chirnogi s-a vopsit

Primăria Chirnogi și-a schimbat culoarea clădirii nu doar pe cea politică. Ion Ștefan (PSD) a cîștigat alegerile locale din acest an, iar Primăria Chirnogi a primit botezul roșu. Primarul Ion Ștefan din localitatea Chirnogi, județul Călărași, este atât de îndrăgostit de culoarea roșie încât a inaugurat începerea mandatului său cu schimbarea culorii clădirii primăriei.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Este corectă expresia “în principal”? În limbajul actual, expresia în …
Corespondenta la redactie