Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Nu vreau ca oamenii să fie prea agreabili cu mine, fiindcă asta mă scuteşte de plăcuta osteneală de a-i descoperi eu pe ei.

Nu vreau ca oamenii să fie prea agreabili cu mine, fiindcă asta mă scuteşte de plăcuta osteneală de a-i descoperi eu pe ei.

Nimic nu este mai înşelător decât falsa modestie.

E mai bine să alegi decât să fii ales, să inspiri recunoştinţa, decât să fii dator a o arăta.

Femeile îşi închipuie că admiraţia este mai mult decât simplă admiraţie… iar bărbaţii au grijă ca ele să-şi închipuie astfel.

Este mult mai firesc, decât ar fi de dorit, ca un tânăr crescut de oameni încrezuţi, bogaţi, şi egoişti să fie şi el încrezut şi egoist.

A fi binevoitor cu toată lumea, dar a nu fi prieten cu toată lumea, asta creşte valoarea unui om.

Niciun farmec nu e mai mare decât delicateţea sufletească.

Fericirea perfectă, chiar şi atunci când e în domeniul amintirilor, nu e un lucru uşor de găsit.

Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă.

Ţi-aş fi iertat cu uşurinţă vaninatea, dacă aceasta nu ar fi lezat-o pe a mea.

Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie.

Nu există niciun farmec asemeni tandreţii inimii.

Sunt puţini aceia pe care-i iubesc cu adevărat şi mai puţini încă aceia despre care am o părere bună. Cu cât cunosc lumea mai mult, cu atât mă nemulţumeşte mai mult: fiecare zi îmi întăreşte credinţa în nestatornicia firii omeneşti şi mă convinge de puţinul temei care se poate pune şi pe ceea ce pare a fi merit şi pe ceea ce pare a fi bun-simţ…

Rar, foarte rar mărturisirile oamenilor sunt pe de-a-ntregul adevărate.

El va trăi în amintirea mea drept cel mai galant dintre cunoscuţii mei, dar asta e tot. Nu am nici ce să sper, sau de ce să mă tem, şi nici vreun lucru pe care să i-l reproşez.

Nu întotdeauna cine zâmbeşte e fericit. În inimă pot exista lacrimi care nu ajung până la ochi.

Nu ştiu ce înseamnă să iubeşti pe jumătate, nu-mi stă în fire. Pasiunea mea e mereu excesivă.

Prietenia este cu siguranţă cel mai bun balsam pentru durerile provocate de decepţiile din dragoste.

Sunt unii oameni care, dacă sunt prea mult ajutaţi, nu se mai ostenesc deloc pentru propriul lor interes.

Când vanitatea îi atinge pe cei slabi de minte, te poţi aştepta la orice.

Firea omului e într-atât de aplecată spre aceia care se află într-o situaţie neobişnuită, încât despre o tânără persoană care se căsătoreşte sau moare se vorbeşte, cu siguranţă, numai de bine.

Cei mai înţelepţi şi mai buni dintre oameni, cele mai înţelepte şi mai bune dintre faptele lor pot fi ridiculizate de cineva al cărui prim scop în viaţă este hazul.

Orgoliul şi mândria sunt noţiuni opuse, deşi unii le întrebuinţează cu acelaşi înţeles. Poţi fi însă mândru fără să fii neapărat şi orgolios. Mândria este o caracteristică a firii noastre, pe când orgoliul ţine de impresia pe care am dori s-o creem în jurul nostru.

E bine să ai, pe cât cu putinţă, cât mai multe contacte cu fericirea.

O jumătate de lume nu reuşeşte să înţeleagă plăcerile celeilalte jumătăţi.

O pierdere poate fi un câştig.

Imaginaţia unei femei este foarte rapidă; sare de la admiraţie la dragoste, de la dragoste la căsătorie într-un moment.

Nu este nimic ce nu aş face pentru cei care sunt cu adevărat prietenii mei. Nu am nicio noţiune despre a iubi oamenii pe jumătate, nu este natura mea.

Jane Austen

Numele ei a devenit faimos în secolul al XIX-lea, fiind un star al literaturii, statut pe care îl are și în Jane Austenprezent. Jane Austen a fost o femeie și o scriitoare uimitoare pe timpurile sale. A lăsat în urmă șase romane, fiecare dintre acestea fiind încă studiate în clasele de limbă engleză. Era unul dintre cei 8 copii ai familiei și cea mai mică fetiță, însă nu cea mai mică dintre toți. Chiar dacă frații ei aveau, de asemenea, încercări literare, ea a fost unica, ale cărei lucrări au fost publicate. Ea și-a perfecționat aptitudinile de scriitoare pentru a-și distra familia, în mare parte. Tatăl ei, George Austen, era preot, iar mama sa, Cassandra, avea un statut social mai înalt, suferind o cădere în ierarhia socială, căsătorindu-se cu George, fapt ce nu a oprit-o. La vârsta de numai 23 de ani, Jane finisase deja romanele „Northanger Abbey” („Abația Northanger”), „Sense and Sensibility” („Rațiune și Simțire”) și „Pride and Prejudice” („Mândrie și Prejudecată”).
Jane Austen s-a născut la 16 decembrie 1775 în Steventon, Hampshire (Marea Britanie). Datorită viziunii sale complex-realiste a vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice și burlești, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influență deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieții, nu a avut prea mult succes.
Jane_AustenEducația sa formală a luat sfârșit când a părăsit școala Mânăstirii din Reading după un an și jumătate, cu puțin înainte de a împlini unsprezece ani. Cam pe atunci a început să scrie ceea ce tatăl ei numea “Povestiri într-un stil cu totul nou”. Când avea optsprezece sau nouăsprezece ani a scris primul său roman, Elinor și Marianne. Apoi s-a îndragostit. Jane l-a întalnit pe Tom Lefroy la Hampshire în timpul vacanței de Crăciun în anul 1795. La jumătatea lunii ianuarie, el a plecat la Londra pentru a studia dreptul. Jane l-a văzut din nou la Londra în august, însă nu se mai cunoaște nimic despre relația lor până în toamna lui 1798 când se dovedește că aceasta nu a avut niciun rezultat. (Unica soră a lui Jane a ars multe dintre scrisorile acesteia, nemairămânând niciuna datată între 18 septembrie 1796 și octombrie 1798.) Acești doi ani s-au numărat printre cei mai fructuoși din viața lui Jane. După ce s-a întors de la Londra a scris Mândrie și prejudecată, apoi a rescris Elinor și Marianne sub titlul de Rațiune și simțire și, în final, Mânăstirea Northanger, pe care l-a terminat în 1799. Nu a mai scris nici un roman timp de peste zece ani.
Dezamăgirea sa în dragoste poate fi, în parte, motivul tăcerii sale, însă un eveniment și mai devastator a fost plecarea din Steventon a familiei sale în 1801, când tatal său s-a pensionat, pentru a trăi în Bath, un loc pe care Jane îl ura. În decembrie 1802 un tânăr bogat o cere de soție pe Jane și ea acceptă; totuși, a doua zi, își retrage acceptul. Câteva luni mai târziu vinde Mănăstirea Northanger unui editor pentru 10 £ dar așteaptă în zadar publicarea cărții.
Romanele sunt reflecția perspectivei ei asupra vieții. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții criticată de Jane Austen the Writeranumite clase sociale. Cei mai apropiați prieteni erau de fapt cei din familie sau cei din aceeași clasă socială. Nu este deloc surprinzător de ce majoritatea romanelor ei sunt centrate pe 2, 3 familii din clasele mijlocii.
Principala temă tratată de Jane în romane este problema obținerii unui mariaj convenabil. De altfel, căsătoria era o încercare deosebit de dificilă în acea perioadă. Considerațiile financiare reprezentau parametrii esențiali în încheierea căsătoriilor. Ca autoare, Jane satiriza adesea aceste motivații financiare. Spre exemplu, în „Mândrie și Prejudecată”, mama este ridicularizată pentru ambiția ei de a-și căsători fiica pentru o remunerație financiară maximă. Jane Austen nu s-a căsătorit niciodată. În afara unor flirturi inofensive, Jane a rămas singură și nu s-a arătat foarte interesată de un posibil mariaj, spre deosebire de majoritatea personajelor sale.


Jane Austen s-a remarcat prin abilitatea de a pătrunde în interiorul caracterelor și naturii relațiilor umane. Marele aport pe care l-a adus literaturii se traduce prin redefinirea rolului și aspirațiilor femeilor aparținând clasei sociale de mijloc din care făcea parte. Prin satirizarea convențiilor sociale, lucrările lui Jane Austen au contribuit la eliminarea stereotipurilor privind aspirațiile femeilor din acea vreme.
Romanele ei au devenit populare încă din timpul vieții. Unul dintre cei mai puternici susținători ai romanelor sale a fost un alt scriitor remarcabil, Walter Scott.
După ce a terminat “Lady Susan”, Austen a încercat să scrie primul ei roman fără prescurtări-Elinor și Marianne. Cassandra, sora ei, si-a amintit, mai târziu, că a fost citit familiei „înainte de 1796”, spunând asta în scrisori. Fără păstrarea manuscriselor originale, nu există nicio cale de a ști cât de mult din schița inițială a supraviețuit în romanul publicat în 1811 ca Sense and Sensibility.
Pride PrejudiceAusten a început să lucreze la un al doilea roman,„Primele impresii”, în 1796 și a finalizat proiectul inițial, în august 1797, când avea doar 21 de ani (mai târziu a devenit „Mândrie și prejudecată”); ca și în cazul celorlalte romane, Austen citea lucrarea cu voce tare familiei sale în timp ce lucra la ea și a devenit unul dintre romanele favorite. La acest moment, tatăl ei a făcut prima încercare de a-i publica unul dintre romane. În noiembrie 1797, George Austen i-a scris lui Thomas Cadell, un editor cu sediul în Londra, cu rugămintea de a lua în considerare publicarea „unui Roman Manuscris, cuprins în trei Volume, cu privire la viața Dnei Eveline Burney”(Primele Impresii) cu riscul financiar al autorului. Cadell a răspuns repede la scrisoarea domnului Austen, marcată cu „Refuzat de către Postul de Returnări”. Austen poate că nici nu știuse de eforturile tatălui său. După finisarea romanului „Primele Impresii”, Austen a revenit la „Elinor și Marianne” și din noiembrie 1797 până la jumătatea anului 1798, l-a revizuit detaliat; a eliminat formatul epistolar în favoarea narațiunii la persoana a treia și a produs ceva aproape de „Rațiune și simțire”.
Pe la mijlocul lui 1798, după finisarea revizuirilor la „Elinor și Marianne”, Austen a început să scrie un alNorthanger Abbey treilea roman, cu titlul „Susan” – mai târziu „Northanger Abbey” – o satiră a romanului popular gotic. Austen și-a încheiat lucrarea un an mai târziu. La începutul anului 1803, Henry Austen a propus romanul „Susan” lui Benjamin Crosby, un editor londonez, care a plătit £10 pentru drepturile de autor. Crosby a promis publicarea din timp și a mers atât de departe încât să anunțe cartea public ca fiind „sub tipar”, dar nu a făcut nimic mai mult. Manuscrisul a rămas în mâinile lui Crosby, nepublicat, până când Austen a răscumpărat drepturile de autor de la el în 1816.
Regele George IV i-a cerut lui Jane ca unul dintre romanele sale să-i fie dedicate. „Emma” este, prin Jane Austen in Vermonturmare” rezultatul dorinței regelui, deși Jane nu s-a limitat în întregime la preferințele regelui.
Austen era ferm convinsă că există mai mult de o persoană în lume pe care o poți iubi. Într-o conversație despre dragoste cu nepoata ei, Fanny Knight, îi spune acesteia că singura ei greșeală a fost să creadă că prima iubire este dragostea adevărată.
Nu poate fi o coincidență faptul că Jane Austen a revenit la „Elinor și Marianne”, versiunea originală a romanului „Simțire și rațiune”, la scurt timp după ce Cassandra pierdea marea și singura ei iubire. Varianta revizuită a fost cea care a văzut, într-un final, lumina tiparului. Aceasta era atât un mod de a arăta Cassandrei că Jane îi este alături, dar și o modalitate de a-i sugera, subtil, să meargă mai departe și să caute o nouă iubire.
Jane Austen portraitMulte dintre lucrările sale reflectă situația reală a vieții lui Jane Austen. Spre exemplu, când tatăl ei a decedat, mama și sora sa au suferit o grea criză financiară, asemănătoare celei descrise în „Rațiune și Simțire”. Situația financiară a familiei a dus, de asemenea, la coborârea statutului în societatea Bath. Romanul „Abația Northanger” prezintă societatea Bath drept ceva pozitiv și luminos, însă romanul „Persuasiune”, scris după decesul lui George Austen, este destul de cinic și  demonstrează atitudinea lui Jane față de societatea pe care a ocolit-o intenționat.
Fanii scriitoarei Jane Austen se numesc între ei „Austenites” sau „Janeites”. The Republic of Pemberley este unul dintre cele mai populare site-uri astăzi, care întrunește cei mai mulți fani ai săi. În America de Nord există și o societate închinată ei, iar în Canada și SUA se organizează anual, toamna, un eveniment în cinstea sa.
Romanele lui Jane Austen au cunoscut o mulțime de adaptări pe parcursul anilor, fiind produse diverse versiuni ale filmelor, scenariul cărora era bazat pe proza engleză, romanul „Mândrie și Prejudecată” fiind ecranizat de cele mai multe ori.
Jane Austen își păstra anonimatul. Romanul „Rațiune și Simțire” a fost semnat „By a Lady”, iar „Mândrie Mandrie-si-Prejudecata_FullsizeRatiune-si-Simtire_Fullsizeși Prejudecată” a început simplu – „Autorul romanului „Rațiune și Simțire” ”.
Frații ei Charles și Frank au efectuat ambii serviciul militar în Armata Marină Britanică. Ei au servit drept sursă de inspirație pentru romanul „Persuasiune” și i-au insuflat personajul – ofițer de navă, Frederick Wentworth.
Jane Austen a murit în 1816 la doar 41 de ani. Viața i-a fost curmată de boala Addison, o maladie care se manifesta prin dereglarea glandei suprarenale, o boală endocrină rară, care l-a atacat, de asemenea, și pe Președintele SUA, John F. Kennedy.
I-au fost dedicate două muzee:
– The Jane Austen Centre în Bath
 – The Jane Austen’s House Museum, Hampshire, acolo unde a locuit în perioada  1809 – 1816.
În 2005 „Mândrie și Prejudecată” a fost votat „Cel mai bun roman Britanic din toate timpurile” într-un sondaj efectuat de BBC. De asemenea, Jane face parte din „Top 100 Jane_Austen_Britanici Remarcabili” și figurează între cele 50 de „Femei care au schimbat lumea”.
După moartea lui Jane, Cassandra scria: „Am pierdut o comoară, o astfel de soră, o astfel de prietenă nu poate fi înlocuită. A fost soarele din viața mea, strălucirea din fiecare plăcere, balsamul oricărei dureri. Nu i-am ascuns niciun gând și este ca și cum aș fi pierdut o parte din mine”.

Surse:
ro.wikipedia.org
studentie.ro
diez.md
smartwoman.hotnews.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

− 5 = 2

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Efectul Dunning-Kruger – de ce ignoranţii şi incompetenţii se supraapreciază …
Corespondenta la redactie