O femeie cu umor este o comoară; o frumuseţe cu umor este o putere.

Isteţimea nu e neobişnuită la femei. Intelectul este perla. O femeie cu intelect este la fel de bună ca o statuie grecească; e divin strunjită şi e divin de rară.

Suntem născuţi ca să fim conduşi, iar femeile sunt născute pentru a conduce.

Lauda este soarele care ne face să rodim.

Binele spiritului adevărat este adevărul însuşi.

Preţuim dragostea unei femei; o păzim cu gelozie, ne încredem în ea, visăm la ea.

Cinismul este dandism intelectual.

Iubirea care se poate preschimba în ură a fost, de fapt, o ură care se ignora ca atare. Daca urâm ceea ce am iubit cândva, înseamnă că n-am iubit niciodată. Iubirea este o pasiune, o flacară, purtând în ea, indiferent de este durabilă sau nu, ca şi propria noastră condiţie umană, şi moarte, şi viaţă.

Acolo unde există femei este de-a dreptul imposibil să impui legi.

Nimănui nu-i place să fie întors pe toate feţele; ne place să ne examinăm singuri: şi dacă e vorba să fie comis un act, avem pretenţia să fie din voinţa noastră.

Săruturile nu durează, gastronomia da!

Caricaturile reprezintă adevăruri brute.

Întotdeauna să imitaţi comportamentul învingătorilor atunci când pierdeţi.

Credinţa jurată e credinţă jurată, aşa cum un cablu de fier e rezistent ca fierul.

Numai motivele cele mai imperioase le mişcă pe femei, niciodată mărunţisurile meschine.

Aruncăm o floare când ne-am plictisit să o mirosim şi nu vrem să o mai ducem cu noi. Dar dacă arunci un trandafir -sau o femeie tânără – nu rămâi nepedepsit.

Nicicând spiritul nu cunoaşte bucurie mai mare ca atunci când de pe culmile semeţe ale înţelepciunii are revelaţia faptului că lumea noastră este armonios alcătuită.

Îndrăgostiţii sunt pieritori. Mai mult decât biata lume de lut, ei au nevoie de provizii proaspete, de sucuri potrivite şi hrănitoare; adică de viaţă abia îmbobocită, de fructe ce stau încă pe ram, nu de dulceaţa la borcan.

Acum, Sângele Rece începu să-i vorbească Sângelui Fierbinte despre Iubire. Sângele Rece spuse: “Iubirea este un sentiment firesc, fruct pârguit al animalului din fiinţa noastră”. Sângele Fierbinte gândea astfel: “Iubirea e divină! Este singurul lucru pentru care merită să trăim în această lume!”

George Meredith

Mama lui a murit când el avea 5 ani. La 14 ani a fost trimis la o școală în Neuwied. George Meredith s-a născut la 12 februarie 1828 în Portsmouth, fiu și nepot de constructori de nave. Întors în Anglia după doi ani de studii în Germania, intră în lumea literară scriind poezii, cu succes moderat la public. Consacrarea avea să i-o aducă însă proza, prin romanele Suferințele lui Richard Feverel (1859) și Evan Harrington (1860). Faima i se consolidează odată cu apariția marilor sale romane Aventurile lui Harry Richmond (1871), Cariera lui Beauchamp (1876) și Egoistul (1879). Îmbătrânește frumos, de prin 1895 fiind numit “Grand Old Man of Letters”, un fel de clasic în viață la care se puteau face pelerinaje.
A fost Președinte al Societății Autorilor, decorat cu Ordinul de Merit pentru activitatea sa literară. George Meredith moare, în culmea gloriei, la 18 mai 1909.
Prozatorul englez a scris în 1880 un roman ,cu cheie”, The Tragic Comedians, în care Ferdinand Lassalle este întruchipat de personajul Alvan (politician evreu, cu nas şi buze stereotipice), Helene von Dönniges de Clotilde von Rüdiger (fiica unui general ambasador, antisemit), iar nepotul de domn Janko Racoviţă de prinţul Marko Romaris. Acesta din urmă este prezentat ca un fel de ”voievod al ţiganilor” (un nobil oacheş, cu trăsături orientale, care cântă la vioară şi din gură cîntece ţigăneşti), semn că – pentru vest-europeni – asocierea dintre români şi romi era uzuală şi la sfârşitul secolului al XIX-lea. Bazându-se pe ”o poveste bine-cunoscută” (a well-known story, fiind chiar subtitlul romanului), este de presupus că Meredith a topit destule date reale în romanul său.
Suferințele lui Richard Feverel, o adevărată chintesență a artei și gândirii meredithiene, este un roman care, pe parcursul anilor, avea să se bucure în literatura engleză de o generoasă popularitate. Apărea în 1859, impunând dintr-odată în atenția criticii și a publicului o personalitate complexă și incitantă, de-a dreptul incomodă prin curajul și franchețea cu care ataca o serie de tabuuri ale epocii.
A scris nuvele și poezie de ce mai multe ori inspirate din natură. Opera sa a fost caracterizată de fantezie cu imagini și referințe indirecte. A avut o profundă înțelegere pentru comedie iar opera sa ”Essay on Comedy” (Eseu pe Comedie) scrisă în anul 1877, este încă model de citate pentru majoritatea temelor legate de istoria teoriei comice. În The Egoist (Egoistul), publicată în 1879, el aplică câteva dintre teoriile comediei în una dintre cele mai solide nuvele. Câteva din scrierile sale, incluzând și Egoistul, evidențiază subjugarea femeilor în timpul perioadei victoriene. George Meredith a avut probleme în cea mai mare parte a carierei sale, cu atingerea succesului popular. Primul său roman cu adevărat de succes a fost Diana de Crossways, publicat în anul 1885.
S-a spus despre Suferintele lui Richard Feverel ca este o carte scrisa numai pentru bărbați, romanul cel mai imoral din literatura engleză (volumul a fost repede retras din circuitul bibliotecilor publice), și totuși sensul lui profund actual a fost sesizat de toți recenzenții. Iată, de pildă ce nota criticul literar al revistei «The Spectator» în cronica sa din 9 iulie 1859: ”…Sir Austin nu este un caz tipic, și totuși, oricât ar părea de ciudat, concepțiile sale cu privire la relațiile dintre tată și fiu sunt împărtășite de nenumărați părinți de bună-credință care, fără să-și dea seama, comit și ei aceleași greșeli ca și el.“
”Oscar Wilde îl numea pe Meredith „un copil al realismului“ (aproape o jignire, dacă luăm în considerare sursa), realismul victorian echivalând cu o critică, de cele mai multe ori explicită, a societății contemporane.  Or, principalul său subiect al epocii victoriene îl constituie, după Meredith, relațiile inter-sexe. […] Acestea sunt dominate de două otrăvuri: Sentimentalismul și Egoismul, ambele întruchipate cu succes în Egoistul atât de sir Willoughby Patterne, cât și (mai puțin evident) de Laetitia Dale, care-i este prietenă din copilarie și, în ultimă instanță, soție.“ Ionuț Chiva

Surse:
en.wikipedia.org
cartepedia.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com