Laura Suzeanu

Cât știm despre gunoiul pe care oamenii îl fac zilnic și ce avantaje poate aduce o afacere cu deșeuri?
Probabil una avantajoasă, o astfel de afacere poate produce și sute de mii de euro dacă ne referim la împrejurările prin care România s-a angajat să recicleze până in 2020, 50% din gunoiul menajer, iar acum recicleaza puțin peste 5 procente.
Deșeurile menajere reprezintă o oportunitate de afaceri bănoasă, în condițiile în care fiecare român produce 346 de kg de gunoi menajer, din acest total aproximativ 40% fiind reciclabilă.

Și câți oltenițeni cunosc traseul gunoiului ce pleacă din Oltenița, deși, conform unor înțelegeri și proiecte cu care Țone și oamenii lui s-au șters pe unde au vrut, acest gunoi avea un drum selectiv și o structură selectivă de bază?
Ion Pițoi nu ne-a prezentat niciodată în amănunt bilanțul economic al Ecosal, abuzul în funcție fiind unul dintre marile mijloace de control ale politicienilor de mucava români sau ale oportuniștilor susținuți de ei în funcții. Firește că există și excepții, mai rare dar există. La Oltenița însă nu se cunosc multe amănunte cu privire la serviciile cu deșeuri menajere.

Sediul Ecosal Servicii Oltenița

În primă instanță și după alegerea în funcția de viceprimar a lui Ion Pițoi, acesta a trebuit musai să plece din funcția de director al Ecosal Oltenița. A sosit și momentul suspendării pentru a-și ocupa scaunul din biroul vis a vis de cel al lui Țone.

După ce s-a votat individual, s-a centralizat rezultatul : 17 voturi pentru suspendarea lui Ion Pițoi din funcția de director al Ecosal Oltenița și 18 voturi pentru numirea lui Alexandru Chirnogeanu în locul acestuia:

Jocurile acestea din răsfăț de putere și ca supremație de parcă am fost câștigați la loterie, sunt deliciul celor ce se cred atotputernici, ce-și pun ștampile de super șefi. Alexandru Chirnogeanu a mai fost director la Ecosal în alt mandat și, potrivit unor bilanțuri, și-a făcut pe deplin datoria, reușind să aducă beneficii și modernizare în Ecosal, cu cifre exacte. Din 2012 de când s-a schimbat calimera, acesta a fost suspendat din funcție pentru a i se da prioritate lui Pițoi.

Acum, la numirea lui Ion Pițoi în funcția de viceprimar, s-a făcut iarăși rocada, dar ne întrebăm ce fel se prezintă acum Ecosal, după 4 ani, timp în care s-au produs niște transformări în interiorul societății de servicii, în aparență nu tocmai pe potriva unui oraș ce devenise la un moment dat modern.
În cadrul aceleiași ședințe de Consiliu Local și imediat după suspendare lui Pițoi din funcția de director Ecosal, s-a discutat și despre salariul lui Alexandru Chirnogeanu, care, așa cum dictează stăpânul, s-a micșorat pe motiv că nu poate fi la fel ca al celuilalt director și actual viceprimar, căruia Țone îi confecționează coronițe cu premii.
Realizările noi nu le cunoaștem îndeaproape, de aceea am dori în numele cetățenilor contribuabili, să se facă publice niște lămuriri și date contabile pe toată durata celor 4 ani de execuție în salubritate.

De asemenea, nu cunoaștem cum s-a susținut, sub ce formă contabilă, echipa de fotbal dorită de Țone dintotdeauna, ca aerul și oxigenul, fiindcă toate drumurile fotbalului se pare că au dus la Ecosal Servicii.
Nu cunoaștem amănunte, de aceea lămuririle le așteptăm toți oltenițenii și nu verbal, pe ce nu vedem, ci scriptic.
Așadar, prin influența lui Petrică Țone, salariul lui Chirnogeanu a fost stabilit la 2.800 lei de la 3.980 lei, cât avea Pițoi la plecarea din Ecosal, majoritarii neuitând să sublinieze faptul că la acești bani se adaugă niște sporuri. Dar…dacă prieten nu mai e, nimic nu mai e…în Ecosal.
Grupul ALDE a propus pentru Chirnogeanu 3.200 de lei, sumă care nu a fost luată în considerare, Țone ținând să precizeze neobosit celor din sala de ședințe că doar ei, consilierii, decid și vor decide. Îi reamintim și reîmprospătăm memoria și auzul cu insistențele sale ca salariul lui Chirnogeanu să nu fie același ca al lui Pițoi.

Ne întrebăm noi, oare nu cumva era nevoie de cineva să scoată niște castane din foc cu mâna lui, câtă vreme nu am avut niciodată o situație reală financiară a Ecosal pe timp de 4 ani, sau date tehnice plus transformările din societate cu necontinuarea unui proiect european de selectare a gunoiului?

Oare de ce gunoiul din Oltenița ajunge la București, când de fapt destinația lui este alta, despre ce rampe vorbim sau proiecte de salubrizare, ca să nu mai spunem că, potrivit unor surse neoficiale, există mașini de gunoi care debarcă mizeriile menajere în zone mărginașe ale orașului nostru?

Europa ne dă cu flit. În Germania gunoiul se transformă în comoară

Potrivit presei centrale, în 1991, Germania a dat o lege care a instituționalizat reciclarea gunoaielor și care a inspirat mișcări similare și în alte țări, inclusiv în Statele Unite, unde se reciclează aproximativ 34% din gunoi. Astăzi, Germania se mândrește cu una dintre cele mai înalte rate de reciclare din lume, de aproximativ 65% din deșeurile casnice. În spațiile de locuit, coșurile de gunoi se împart și în 4 sau 5 compartimente pentru reciclarea pe categorii, iar, mai departe, în locurile de colectare există containere câte culori există în curcubeu.
WSJ scrie că în Berlin există containere colorate diferit pentru sticlele de culoare maron, verde sau incolore, există containere galbene pentru un anumit tip de plastic, containere maro pentru produse organice, containere albastre pentru hârtie și carton și containere negre sau gri pentru ce mai rămâne. Chiar și resturile care rămân de la centrală sunt reciclate, cenușa ajungând, de exemplu, la companiile care pregătesc asfatul pentru drumurile naționale.
În România însă, se fac afaceri cu gunoi de care profită doar o anumită mafie. În rest, gropile de gunoi se transformă în munți, care poluează tot ce este în jur, sol, apă, aer.
Potrivit unui studiu Eurostat, un român produce aproape 400 de kilograme de deșeuri menajere, iar gunoiul era în întregime depozitat la gropile de gunoi. România reciclează doar 1% din întreaga cantitate de gunoi, ceea ce ne plasează pe penultimul loc în UE. Gropile de la Râmnicu Sărat, de la Pata Rât, de lângă Cluj, şi de la Glina, de lângă București, sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute, mai dăunătoare și care ar fi trebuit să fie de mult închise. Deșeurile sunt folosite ca sursă de venit și ca resursă „naturală” peste tot în Europa, mai puțin în România.