Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Oamenii înşişi sunt adesea pricina fericirii şi a nefericirii lor.

Oamenii înşişi sunt adesea pricina fericirii şi a nefericirii lor.

Minciuna este cel mai dăunător dintre păcate.

Ascultaţi fiecare cuvânt care merită cât de cât atenţie; să vadă cu toţii că gândiţi şi simţiţi aşa cum trebuie să gândiţi şi să simţiţi. Procedaţi în aşa fel încât oamenii buni să vă iubească, oamenii răi să se teamă de voi şi cu toţii să vă stimeze.

Făţărnicia este străină oamenilor măreţi: ei dispreţuiesc orice mişelie.

Fă binele de dragul binelui şi nu de dragul laudei sau al recunoştinţei. Binele făcut este el însuşi o răsplată.

Arcaşul priceput, dacă nu nimereşte ţinta, nu dă vina pe arc sau pe săgeţi, ci caută în sine însuşi pricina; şi nici nu-şi pierde, numai pentru atâta lucru, buna dispoziţie şi voioşia.

O dificultate se depăşeşte prin muncă.

Fiţi blânzi, omenoşi, accesibili, miloşi şi generoşi; măreţia voastră să nu fie o piedică în calea unor relaţii binevoitoare cu oameni mici, puneţi-vă în situaţia lor şi, astfel, bunătatea voastră nu vă va diminua nici puterea pe care o aveţi şi nici respectul celorlalţi.

Trândăvia este un profesor rău.

Stăpâna adevărată trebuie să fie cuminte, modestă, precaută, cu frică de Dumnezeu, să-şi respecte soacra şi socrul, să-şi crească copiii în atmosferă de dragoste, dreptate, să fie amabilă cu rudele, să-şi respecte soţul, să asculte doar vorbe bune, să se ferească de minciuni, să nu fie leneşă şi să fie strângătoare.

Nu există nimic desăvârşit pe lume.

Să porţi în suflet ceva ce altul nu poate purta înseamnă să ai o inimă tare, dar să săvârşeşti un bine pe care altul nu l-a putut săvârşi este un lucru de laudă.

Învingătorii nu sunt judecaţi.

Cine este satisfăcut de starea sa, e fericit.

Dacă faci cuiva un bine, ţi-l faci ţie însuţi.

Cinstiţi-i pe părinţii voştri la orice vârstă.

Cine este deprins cu munca, face orice lucru mai uşor.

Omului nu trebuie să-i fie ruşine să-şi recunoască greşeala.

Bătrâneţea celui care nu a învăţat în tinereţe este plicticoasă.

Mai bine să înveţi o sută de ani, decât să rămâi toată viaţa needucat.

Trebuie să trezim în ei (cei tineri) plăcerea de a munci din greu şi teama de trândăvie, care este izvorul tuturor relelor şi al tuturor rătăcirilor.

Chiar şi un om cu o minte mediocră poate fi priceput, dacă depune eforturi.

Păziţi în inima voastră acele calităţi sufleteşti remarcabile care reprezintă particularitatea distinctivă a omului cinstit, a omului remarcabil şi a eroului. Feriţi-vă de orice fel de artificialitate. Otrava vulgarităţii să nu întunece în inima voastră gustul dintotdeauna pentru cinste şi vitejie.

Omul cu minte nu se ruşinează să înveţe la bătrâneţe ce n-a învăţat în tinereţe.

Orice copil se naşte neştiutor. Datoria părinţilor este să ofere copilului ştiinţă.

Îmbunătăţirea metodelor de educaţie este cea mai bună, dar şi cea mai dificilă metodă de a-i face pe oameni mai buni.

Uneori, o conversaţie cu un ignorant ne învaţă mai mult decât o conversaţie cu nişte savanţi.

Trebuie să dăm dovadă de răbdare în orice lucru pe care îl facem. Trebuie să fim răbdători şi faţă de oamenii care au greşit.

Cărţile, chiar dacă nu vorbesc, sunt o oglindă care vesteşte despre vina şi păcatul fiecăruia.

Niciodată să nu permiteţi linguşitorilor să vă tulbure: daţi-le de înţeles că nu vă place nici lauda, nici mârşăvia.

Omul care în mijlocul veseliei nu se veseleşte, este fie bolnav, fie are gânduri rele.

Dragostea faţă de patrie, ruşinea şi frica de a fi ponegrit reprezintă mijloace puternice de reprimare a multor crime.

Omul cu inima bună încearcă să prefacă orice lucru şi orice activitate în ceva bun. Omul cu inima rea încearcă să găsească răul şi în ceva bun.

Studiaţi-i pe oameni, încercaţi să vă folosiţi de ei şi nu vă încredeţi lor fără discernământ; căutaţi valoarea adevărată, chiar de s-ar găsi şi la capătul lumii: ea este adesea modestă şi (se ascunde pe undeva) în depărtare. Eroismul nu se naşte în mijlocul mulţimii, nu e lacom, nu se agită şi nu se lasă uitat.

Ecaterina a II-a a Rusiei

Controversată şi admirată în egală măsură, cum este de altfel caracteristic marilor personalităţi istorice, caterina-ii-regina-inimilorîmpărăteasa Ecaterina cea Mare a fost fără îndoială femeia care a influenţat cel mai mult atât istoria, cât şi destinul de mare putere mondială a Rusiei. Viaţa şi faptele sale sunt mărturii clare în acest sens. „Foarte inteligentă, tenace şi cu un nestăpânit apetit sexual, ea este cea mai puternică femeie din lume, căci ea a reuşit să tragă cu forţa Rusia cea înţepenită în primitivismul feudal şi să o transforme într-o mare putere a lumii moderne”, scriau cronicile timpului despre cea care avea să fie aminită de istorie drept cea mai mare şi mai importantă ţarină de pe tronul Rusiei.
Ecaterina a II-a , de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (germană Katharina die Große), viitoarea ţarină supremă se chema de fapt Sophia Frederica Augusta, era de neam german şi s-a născut pe data de 2 mai 1729 în oraşul Stettin din Pomerania, Prusia (acum oraşul Szeczin din Polonia). Copila a văzut lumina zilei în familia lui Christian Augustus, prinţ de Anhalt-Zerbst. Şi-a petrecut copilăria într-o atmosferă austeră, dar marcată de discuţii savante şi deseori vesele. Tatăl său era un om foarte strict şi religios, care comanda pe atunci un regiment al armatei prusace. Mama sa, prinţesa Johanna Elizabeth von Holstein-Gottorp era strâns înrudită cu monarhii care conduceau Prusia, Danemarca şi Suedia.

În anul 1743, tânăra prinţesă s-a botezat în ritul Bisericii Luterane la dorinţa mamei sale, cu toate că imediat după ce s-a măritat cu ţarul Peter al III-lea al Rusiei, tânăra a trecut la ortodoxie fără niciun regret. În anul 1744, Ecaterina a primit o invitaţie din partea împărătesei Elisabeta a Rusiei, invitaţie care urmărea de fapt aranjarea căsătoriei dintre ea şi fiul împărătesei. Viitorul ei soţ era de fapt un văr de gradul doi, care pe atunci avea doar 11 ani şi era deja dependent de consumul de alcool. Mai târziu, Ecaterina a înţeles că măritişul cu moştenitorul scaunului Rusiei îi va deschide calea spre o viaţă de vis, aşa că ambiţioasa prinţesă a acceptat planul familiilor.
Şi totuşi, viitoarea împărăteasă a făcut mult mai mult decât pur şi simplu să supravieţuiască la curte. În afară de faptul că trebuise să treacă la ortodoxism pentru a se putea căsători cu Petru, ea a început să studieze limba şi literatura rusă şi să adune cunoştinţe despre noua ei ţară. În acelaşi timp, ea a început să citească opera unor filosofi ca Voltaire, Montesquieu şi alţii, pentru care o pregătiseră lecturile ei din literatura franceză. Interesul Ecaterinei pentru iluminism avea să constituie un aspect important al domniei sale.
grand_duchess_catherine_alexeevna_by_l-caravaque_1745_gatchina_museumTânăra prinţesă s-a adaptat cu dibăcie la noul ei mediu, făcându-şi prieteni şi câştigând multă afecţiune şi popularitate la curte. Simulând inocenţă şi supunere, ea a participat la intrigile şi comploturile politice, având grijă să nu fie descoperită, şi a organizat lovitura de stat din vara anului 1762, care a dus la abdicarea şi apoi la moartea soţului ei şi care i-a permis să devină împărăteasa Ecaterina a II-a.
În timpul domniei sale, împărăteasa Ecaterina a II-a şi-a asigurat un asemenea grad de putere şi control politic, încât este dificil de găsit un exemplu similar în întreaga istorie a omenirii. Ea este responsabilă de expansiunea fără precedent a Rusiei precum şi de îmbunătăţirea administrării ţării în stil occidental. Descrisă adesea drept un „despot luminat feminin”, împărăteasa a rămas în memoria multora şi pentru actele sale umanitare şi generozitatea de care dădea deseori dovadă. Mulţi istorici asociază imaginea ei cu evenimentele semnificative şi tentinţele de evidenţiere a Rusiei ca o mare putere emergentă la acea vreme. Mulţi alţi istorici şi biografi nu s-au sfiit să o asocieze cu ţarul Petru cel Mare, iar unul dintre contemporanii săi obişnuia des să evidenţieze esenţa domniei sale, spunând că „dacă Petru cel Mare a făurit omul nou în Rusia, Ecaterina cea Mare a fost cea care l-a însufleţit”. Pe scurt, ţarina Ecaterina a reformat treptat Rusia şi a terminat cu calm şi răbdare, reformele începute cu forţa de către Petru cel Mare. Prinţul rus Piotr Viazemsky spunea explicit în memoriile sale că „bărbaţii ruşi vor să devină nemţi, iar femeile germane vor să-i facă ruşi la loc”.
Spre deosebire de Petru al III-lea, care din nepăsare sau dispreț, a neglijat luni de zile să fie uns împărat de către Biserică, Ecaterina decide ca încoronarea ei să aibă loc la 22 septembrie, la Moscova. Atunci când convoacă pentru prima oară Senatul la Palatul de Vară este îngrozită de tabloul situației financiare și sociale a țării. Ia măsura înființării unei bănci de emisiune, care imprimă hârtie-monedă în funcție de cerințele trezoreriei imperiale. Împinsă de curiozitate, se duce să-l vadă în închisoare pe fostul țar Ivan al VI-lea. În fața ei stă un tânăr de 22 de ani, cu chip livid și privirea rătăcită. Proclamat împărat la vârsta de două luni, detronat nici doi ani mai tărziu de Elisabeta, el descinde în linie directă din Ivan al V-lea, cel Prost, fratele mai vârstnic al lui Petru cel Mare. La nouă zile după lovitura de stat îl invită pe Diderot la Sankt-Petersburg, pentru a continua imprimarea Enciclopediei, a cărei editare tocmai fusese interzisă în Franța, după ce primele șapte volume fuseseră deja publicate cu succes. Diderot refuză politicos.
Ecaterina a încercat să păstreze aparenţele de dragul situaţiei în faţa curţii, şi era răbădătoare cu catherine-ii-1762-1796excentricul şi nătângul ei soţ pentru că-şi urmărea scopurile în tăcere şi cu mare ambiţie. Spre deosebire de soţul ei, Ecaterina era o femeie ambiţioasă, inteligentă şi talentată în multe domenii. Mentalul său puternic era de tip masculin, fiind mereu dornică să înveţe, să descopere. Venise în fond în Rusia pentru a-şi împlini cariera şi destinul. Ţarul a început curând să o înşele pe Ecaterina cu orice femeie îi cădea prin peajmă. În loc să facă crize de gelozie sau să se declare scandalizată de această realitate, Ecaterina s-a decis să-i răspundă cu aceeaşi monedă ajungând aşadar să aibă zeci de amanţi pe parcursul întregii sale vieţi. Istoricii şi biografii ruşi nu ştiu nici astăzi cu siguranţă dacă ţarul Peter era într-adevăr tatăl biologic al prinţilor Paul şi Anna, cu atât mai mult cu cât în primii 5 ani de mariaj Ecaterina nu rămăsese însărcinată, iar gurile rele spuneau că ţarul era steril.
Unul dintre bărbaţii pentru care ţarina Ecaterina a făcut o pasiune arzătoare a fost Serghei Saltikov, nimeni altul decât şambelanul propriului ei fiu. Acesta era deja celebru ca un crai râvnit de multe femei de la curte, fiind capabil să cucerească în cele din urmă şi dragostea Ecaterinei.


Conform unor istorici, împărăteasa fusese de fapt sfătuită de consilierii săi de taină să facă un copil cu Saltikov, iar prinţul Paul, cel care după moartea Ecaterinei a devenit împăratul Paul I, ar fi fost copilul şambelanului său. Istoricii ruşi afirmă că doi alţi amanţi ai Ecaterinei, Grigori Orlov şi Stanislav August Ponyatowski i-au mai făcut acesteia doi copii, un băiat şi o fată, fapt niciodată recunoscut public de ţarină. Între toţi aceşti amanţi din familii nobiliare şi cu cariere politice deosebite (Stanisalv Ponyatowski bunăoară a devenit rege al Poloniei în anul 1764), nici unul nu s-a folosit de relaţiile intime cu împărăteasa pentru a se implica în politica statului. Cu o singură excepţie, amiralul Grigori Potemkin care a fost marea iubire a Ecaterinei, cel care conform unor istorici s-a căsătorit în cele din urmă în secret cu ţarina. Ultimul amant al acestei nonconformiste şi ambiţioase împărătese s-a dovedit a fi totuşi tânărul şi excentricul Platon Zubov. Fire generoasă şi romantică, Ecaterina cea Mare a avut grijă de toţi amanţii săi, dăruindu-le atât proprietăţi şi pământuri cât şi titluri nobiliare…
ecaterina-cea-mare-rusiaÎn perioda 1772-1773 Ecaterina a avut o relație scurtă cu Alexandr Vasilicikov, un tânăr locotenet de Gardă. Împărăteasa și-a descris amantul ca “un cetățean excelent, dar foarte plictisitor”. Piotr Zavadovski, ofițer de armată și birocrat ucrainean a ajutat-o pe Ecaterina la elaborarea reformei administrației locale. Idila celor doi s-a sfârșit în 1777, dar Ecaterina a continuat să-l ajute în carieră. Cu Simeon Zorici, împărăteasa a avut o legătură scurtă în 1777-78, un ofițer de armată sârb, care era jucător înrăit.
Tînărul ofițer de armată Ivan Rimski-Korsakov a fost părăsit de Ecaterina în 1779 când a descoperit că mai avea o legătură cu una din doamnele ei de companie. În 1780 țarina a început o relație cu Alexandr Lanskoi, un tânăr ofițer de gardă și ea a fost foarte afectată când el a murit de difterie în 1784. Relația Ecaterinei cu Alexandr Yermolov a durat câteva luni în perioada 1785-1786.
Alexandr Mamolov, un bărbat chipeș și cultivat, rudă cu Potemkin, a fost părăsit de Ecaterina în 1789, când a descoperit că întreținea relații cu mai multe doamne din suita ei. Platon Zubov, cu treizeci de ani mai tânăr ca ea, a fost favoritul ei. A fost primul amant, după Zavadovski, care a jucat un rol politic semnificativ iar promovările cu care l-a copleșit împărăteasa, printre care și cea de Guvernator General al Noii Rusii și Crimeei, i-au depășit capacitățile sau meritele. În 1801, Zubov și frații lui au jucat un rol important în răsturnarea țarului Pavel.
Fire extrem de muncitoare şi conştiincioasă, se trezea în fiecare zi la ora 5 dimineaţa şi lucra la diversele probleme administrative. În primii săi ani de domnie împărăteasa avea planuri mari în ceea ce privea politica internă şi externă a Rusiei, dar a preferat ca în acest interval de timp să-şi întărească poziţia şi dmitry_levitsky_-_%d0%b5%d0%ba%d0%b0%d1%82%d0%b5%d1%80%d0%b8%d0%bd%d0%b0_ii_%d0%b2_%d0%b2%d0%b8%d0%b4%d0%b5_%d0%b7%d0%b0%d0%ba%d0%be%d0%bd%d0%be%d0%b4%d0%b0%d1%82%d0%b5%d0%bb%d1%8c%d0%bd%d0%b8%d1%86situaţia. Cum existau destui oameni influenţi care nu vedeau cu ochi buni ascensiunea ei şi a fiului său, Paul, împărăteasa a înţeles rapid că fără sprijinul total al clasei nobiliare şi armatei, ea putea fi detronată în câţiva ani.
Ecaterina a acordat o mare atenţie şi implemetării alfabetizării şi educaţiei. Nu a reuşit decât înfinţarea câtorva şcoli elementare, dar reformele sale au fost continuare de către succesorii săi la tron. Cum una dintre preocupările sale cele mai importante era întărirea economiei Rusiei, împărăteasa a încurajat comerţul reducând taxele şi a invitat atât investitori ruşi cât şi străini să se stabilească în zonele defavorizate. Sub conducerea sa, Sankt Petersburg-ul a fost restaurat parţial şi a devenit una dintre cele mai somptuoase oraşe ale vremii. Sub patronajul său, Academia de Ştiinţe s-a dezvoltat fără precedent.

Reforme

În 1763, pune bazele unor proiecte: un azil de copii orfani, o școală de moașe, un stabiliment de igienă populară, un institut de educație pentru fiicele de nobili (faimosul Institut Smolnâi). Aduce muncitori germani să cultive pământurile Ucrainei și ale Volgăi. Speră ca prezența pe pământ rusesc a acestor străini cinstiți, sobri și activi să-i incite pe țăranii ruși și să le fie un exemplu.
Cheamă în Rusia, medici, dentiști, arhitecti, ingineri, meșteșugari. Înființează o Academie de Științe. O epidemie de variolă, care a făcut ravagii în țară, o determină pe împărăteasă în octombrie 1764 să-și facă vaccinul antivariolic, dând astfel un exemplu întregii națiuni.
ecaterina-mareA încurajat imigranții străini să se stabilească în Rusia oferindu-le pământ gratuit și scutindu-i de taxe, avantaje care au dus la crearea unei comunități întreprinzătoare de germani în regiunea Volgăi.
În 1782 a înființat o Comisie a Educației Naționale și a înființat un colegiu de pregătire a profesorilor în 1783. Statutul Școlilor Naționale din 1786 a decretat că trebuie să existe câte un liceu în fiecare capitală de provincie și câte o școală primară în fiecare oraș, care să asigure școlarizarea gratuită pentru băieți și fete. Pedeapsa corporală în școli era un lucru obișnuit deși ea a fost interzisă în 1786 și marea majoritate a populației a rămas analfabetă, deoarece școlarizarea gratuită nu i-a inclus și pe copiii de șerbi.
Începe ceea ce ea consideră a fi marea împlinire a vieții sale, Nakaz-ul sau Instrucțiune în vederea elaborării unui Cod al legilor. În toamna anului 1766, își prezintă ea însăși opera Senatului. Nakaz-ul a fost puternic inspirat de scrierile unor autori iluminiști ca Montesquieu , Beccaria și Bielfeld, pe care Ecaterina îi studiase. În primăvara anului 1767, deputații încep să se întrebe ce titlu se cuvine pentru împărăteasa ca recunoștință pentru inițiativa sa: “Ecaterina cea Mare”, “Preaînțeleapta”, “Mama Patriei”? Titlul de Ecaterina cea Mare întrunește cele mai multe sufragii. Ea se preface iritată, dar, de fapt, îi place această titulatură.

Sucese internaționale

Atunci când August al III-lea al Poloniei moare, îl pune pe tron pe fostul ei amant, Stanisław Poniatowski sub numele de Stanisław-August. Franța și Austria, intimidate de forțele rusești masate la granițele Poloniei, nu intervin. Polonia, aservită Rusiei, acceptă o alianță polono-rusă contra Turciei, o rectificare a frontierelor în favoarea Rusiei și admiterea creștinilor ortodocși în funcții publice. Este primul succes internațional al Ecaterinei.
În 1768 Imperiul Otoman declară război Rusiei. La început războiul a avut rezultate favorabile Rusiei, ale căror forțe au învins flota turcă în Bătălia de la Chesme (1770) și au ocupat Moldova, Țara Românească și Crimeea. În ianuarie 1772, o convenție secretă este încheiată între Ecaterina a II-a, Frederic al II-lea al Prusiei și Joseph al II-lea al Austriei în vederea unei împărțiri a Poloniei.
Rusia anexeaza Rusia Albă, cu orașele Polozk, Vitebsk, Orșa, Moghilev, Mstislavl, cu un total de 1.600.000 locuitori. Prusia pune mâna pe Warnia și palatinatele din Pomerelia cu 900.000 de locuitori iar Austria pune stăpânire pe Galiția, populată de 2.500.000 locuitori. Astfel, Polonia este deposedată de o treime din teritoriul său. Tratatul definitiv a fost semnat la Sankt-Petersburg la 5 august 1772. Ecaterina își dorește Crimeea, accesul în Caucaz și în bazinul Dunării, liberă navigație pe Marea Neagră.
În 1773, la 60 de ani, după îndelungi ezitări, filosoful francez Denis Diderot sosește la Sankt-Petersburg. profile_portrait_of_catherine_ii_by_fedor_rokotov_1763_tretyakov_gallery
A doua zi după sosirea sa, la 29 septembrie 1773 are loc căsătoria Marelui Duce Pavel cu o prințesă germană, Wilhelmina, botezată ortodox Natalia. În iulie 1774, după șase ani de război cu Turcia, se semnează tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi. Rusia obține fortărețele de pe malul Mării Azov, protectoratul asupra Hanatului Crimeii, Kabarda și stepa dintre Bug și Nistru, accesul la Marea Neagră și la Marea Egee, o despăgubire de război de patru milioane și jumătate de ruble și dreptul de a veghea asupra libertății religioase a supușilor creștini ai sultanului.
La 21 iulie 1783, țarina anunță, printr-un manifest, anexarea Crimeii. Rusia controlează acum și Marea Neagră. În 1787, sultanul somează Rusia să restituie Crimeea. Este refuzat și asta înseamnă război. Anglia și Prusia se declară de partea Porții Otomane; Franța își proclamă neutralitatea. În 1788, Suedia declară război Rusiei. La 3 august 1790 la Varela este semnat un tratat de pace între Rusia și Suedia. Rusia nu va ceda o palmă din teritoriile sale, însă va recunoaște noua formă de guvernământ din Suedia. În ianuarie 1792, la Iași este semnată pacea dintre Rusia și Turcia. Tratatul lasă Rusiei întregul teritoriu situat între Bug și Nistru, recunoaște oficial că regiunile Crimeea și Otsakov sunt rusești și confirmă acordurile de la Kuciuk-Kainargi.
În ianuarie 1793, Rusia și Prusia semnează o nouă convenție în vederea unei noi împărțiri a Poloniei. Rusia ia regiunile Vilnei, Minskului, Kievului, Volhînia și Podolia, în total 3 milioane de noi supuși. Al treilea tratat de împărțire a Poloniei este semnat la 13 octombrie 1795. Rusia și-a însușit Curlanda și restul Lituaniei până la Niemen. Austria obține Cracovia, Sandomir și Lublin iar Prusiei i-a revenit nord-vestul țării, cu Varșovia. Polonia nu mai există.

ecaterina-a-ii-a-a-rusieiÎn ultimii ani ai vieții, sănătatea șubrezită și îngrijorarea față de evenimentele revoluționare din Franța și Polonia au contribuit la transformarea Ecaterinei într-o femeie extrem de contrarevoluționară. A încercat să suprime Francmasoneria, crezând că lojile masonice răspândeau ideile revoluționare. Lucrarea lui Rasișcev “Călătorie de la St. Petersburg la Moscova”, care incrimina condițiile sociale și politice din Rusia, a fost interzisă. În ultimele luni de viață a impus o cenzură strictă a cărților și ziarelor străine, inclusiv asupra lucrărilor lui Voltaire.
În anii 1790 sănătatea Ecaterinei s-a deteriorat. S-a îngrășat și mobilitatea i s-a diminuat din cauza reumatismului și ulcerelor varicoase. Se temea că fiul ei va distruge tot ce realizase ea. La 5 noiembrie 1796 a suferit un atac cerebral în budoarul ei personal. Nu și-a mai revenit și a murit în seara zilei de 6 noiembrie, la Palatul de iarnă, la vârsta de 67 de ani. Procurorul general Samoilov anunță “Împărăteasa Ecaterina a murit și fiul său, împăratul Pavel, a urcat pe tron”.
Deși i-au recunoscut meritul de a fi extins imperiul și de a fi întărit statutul Rusiei ca mare putere, istoricii slavofili au scris cu dezaprobare despre originea sa germană și ideile occidentale ale Ecaterinei. Pentru istoricii sovietici ea a fost o conducătoare care s-a identificat cu interesele nobilimii și nu a făcut nimic pentru țărani. După epoca glasnostului, părerile au devenit mai favorabile Ecaterinei și în 1996 Academia Rusă de Științe a organizat o conferință pentru a marca bicentenarul morții sale.

Ea este persoana care a fondat Ermitajul, un muzeu într-o clădire anexă a Palatului de Iarnă. În timpul

Hermitage Museum;Ermitaj Müzesi

Hermitage Museum; Ermitaj Müzesi

domniei sale, a reuşit să adauge 11 noi provincii Imperiului Rus, iar populaţia imperiului s-a dublat. Ecaterina cea Mare a înfinţat 144 de noi oraşe, la o rată de 4 noi oraşe apărute în intervalul unui an. A întărit armata şi flota rusă care au reputat un număr de 78 de victorii în timpul domniei sale, propulsând Rusia la rangul de mare putere mondială. Fire modestă, împărăteasa obişnuia să spună că tot ce a făcut ea pentru Rusia era echivalentul unei picături de apă în ocean. Ecaterina cea Mare a murit în urma unui infarct pe data de 6 noiembrie 1796.

palatul-iarnaEpitaful de pe mormântul său este revelator: „Aici odihneşte Ecaterina a II-a. Ea a venit în Rusia în anul 1744 pentru a se căsători cu Peter al III-lea. La vârsta de 14 ani, Ecaterina a luat trei decizii grele: aceea de a-l mulţumi pe soţul său, pe împărăteasa Elizabeta şi pe poporul rus. 18 ani de singurătate şi plictis au determinat-o să citească multe cărţi. După ce a urcat pe tronul Rusiei, ea a făcut totul pentru le oferi supuşilor săi fericire, libertate şi prosperitate. Ecaterina cea Mare ierta cu uşurinţă şi nu ura pe nimeni. A fost o persoană miloasă şi a iubit viaţa. În politicile sale a fost o republicană adevărată. A avut mulţi prieteni. A iubit munca şi a iubit deopotrivă oamenii şi artele”.

Surse:
descopera.ro
iluminism.hostoi.com
ro.wikipediacom
istoriiregasite.wordpress.com
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eleven + fourteen =

60 + = 64

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum se scrie corect Mall-ul sau Mallul Potrivit Dicţionarului ortografic, ortoepic …
Corespondenta la redactie