Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare
Laura Suzeanu
Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.
Cel care dorește să cumpere spațiul din interiorul Halei este Radu Ștefan, poreclit în oraș Fane Moxu, unul dintre marii latifundiari ai Olteniței.
Anul trecut, în luna decembrie, pentru acest spațiu a avut loc o licitație de închiriere, la care au participat Dan Ionescu, Victor Mihai și Ștefan Radu. Dan Ionescu s-a retras din joc, Victor Mihai a oferit 22 euro/mp/lună, fiind și cel care a deținut spațiul sub forma de închiriere o perioadă de timp, iar Radu Ștefan a oferit 25 euro/mp/lună. Astfel, Ștefan Radu câștigă pas cu pas teren. La scurt timp, înțelegerile s-au oprit la vânzarea spațiului de 39,94 mp. Prețul de vânzare este de 33.000 de euro.
Locul amintit a fost scos din domeniul public și trecut în domeniul privat în anul 2003. De atunci până astăzi nu a fost vândut nimănui. Tot în timpul guvernării PSD a fost schimbat regimul juridic al acestuia și tot în regimul PSD, cel actual, se dorește a fi înstrăinat. De altfel, în timpul primarului PSD, Ștefan Dumitru, și continunând cu timpul lui Petrică Țone, PSD, s-au vândut cele mai multe spații și terenuri, deși campaniile electorale ale acestora au fost cele mai pline de promisiuni roz și de lucruri de poveste.
Hala Centrală la un pas de a fi pe lista monumentelor istorice
În urmă cu aproape 18 ani, fostul Cinematograf Flacăra, Hala Centrală Oltenița și Bursa de Cereale urmau să fie menționate ca monumente istorice, pe atunci fostul director al Muzeului Gumelnița, prof. dr. Done Șerbănescu, fiind cel care a dorit să facă demersurile legale, pentru a le înscrie în lista care le-ar fi protejat de cei ce consideră că li se cuvinte orice în oraș. Contrar eforturilor și așteptărilor lui Șerbănescu, politica și interesele mârșave duse la nivel local, ajutate de cele de la nivel central, l-au împiedicat să facă acest lucru.
Actul normativ principal legat de monumentele istorice îl reprezintă Legea 422 din 18 iunie 2001, modificată și republicată. Astfel cum sunt definite de această lege, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcții și terenuri situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura și civilizația națională și universală. Monumentele istorice sunt o parte din patrimoniul național și au un regim juridic special stabilit. Conform Legii, clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al Ministrului Culturii și Cultelor, la propunerea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. Ministrul de atunci a făcut jocurile politice și de interese locale, astfel că nici una dintre cele trei construcții nu s-a putut conserva și proteja în acest mod.
Multe spații comerciale ale fostului regim comunist au ajuns proprietăți prin metoda ”care-i mai șmecher”
Ștefan Radu este cel care după 1990, prin influențe dubioase, a reușit să obțină și fostul Club al Tineretului (înainte Casa de Cultură a Raionului). Acesta mai deține terenuri numeroase, un abator, dar și un spațiu dobândit prin metode ușor controversate, terenul situat vis a vis de Grădinița Școlii nr. 2 de pe Str. Argeșului.
După Revoluția din 1990, la Oltenița, ca de altfel în toată țara, organizații de tineret și alt gen de organizații au pus mâna prin tactici contestabile, pe spații ale statului, pe diferite imobile și proprietăți lăsate moștenire de regimul comunist, care aparțineau diverselor raioane sau ICSM Oltenița. Ele au fost confiscate pur și simplu, pe considerentul că erau ale poporului nu ale comuniștilor, spații pe care fie le-au păstrat și refăcut, fie le-au vândut mai departe altora, cui a fost mai șmecher și ”a putut”, firește cu un preț mai mare.
Spațiul din Hala Centrală este ultimul rămas nevândut din semicercul împănat cu spații din acea zonă. Și dacă tot este nevândut, de ce să facă notă discordantă cu celelalte?
Vom vedea ce decizie vor lua consilierii locali și luna aceasta, cei care, potrivit legii, sunt aleși pentru a rezolva și dezbate problemele de interes local ale unui oraș, cu excepția Hotărârilor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.
La fel ca parlamentarul, consilierul local votează, aprobă, respinge proiecte iniţiate de primar. Puţini consilieri se fac remarcaţi. Cei mai mulţi, ca și pentru unii în cazul Olteniței, preferă să voteze aşa cum le cere liderul de facţiune sau primarul, vin la ședințe să-şi ia indemnizaţia şi să trăiască în anonimat.
Un consilier local este tot atât de important pentru comunitatea care l-a ales ca şi parlamentarul. Prin statutul său și dacă se mai și implică în problemele comunității, un consilier poate fi la fel de important ca primarul.