Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Omul devine o fiinţă morală numai dacă raţiunea sa se înalţă până la noţiunile datoriei şi legii.

Omul devine o fiinţă morală numai dacă raţiunea sa se înalţă până la noţiunile datoriei şi legii.

Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat.

Printr-o minciună un bărbat își anihilează demnitatea ca bărbat.

Puterea corupe inevitabil rațiunea.

Minciuna este totdeauna odioasă când cineva profită de pe urma ei.

Proverbele constituie limbajul plebei şi fac dovada unei lipse totale de agerime în societatea lumii rafinate.

Buna educaţie e tocmai izvorul din care iese tot binele în lume.

Cel ce se transformă în vierme nu se poate plânge după aceea că e călcat în picioare.

Nu putem avea certitudine raţională despre orice; însă acolo unde o putem avea, trebuie s-o preferăm celei empirice.

Tot ce cunoaştem începe cu simţurile, trece apoi la înţelegere şi se termină cu raţiune. Nu există nimic deasupra raţiunii.

Un intelect corect este acela: care nu străluceşte atât prin mulţimea conceptelor sale, cât prin conformitatea lor cu cunoaşterea obiectului, deci cu facultatea şi dexteritatea de a avea aprehensiunea adevărului.

A simţi nu este nimic altceva decât a gândi.

Intuiţia este o formă de cunoaştere în care obiectul gândirii apare limpede drept ceea ce este în mod real, în însuşirile sale esenţiale.

Omul poate fi sau numai dresat, îndreptat, instruit în mod mecanic, sau într-adevăr luminat. Se dresează câini, cai, şi se pot dresa şi oameni.

E cea mai mare însemnătate ca toţi copiii să înveţe de mici să muncească.

A fi sensibil, adică a fi real, înseamnă a fi obiect al simţurilor, şi deci a avea în afara sa obiecte sensibile, obiecte ale sensibilităţii. Sensibilitatea este singura formă de cunoaştere umană prin care ne sunt date obiectele. Acestea nu pot fi date omului decât în măsura în care îl “afectează”;ca fiinţă senzorială el este o fiinţă care este afectată de obiecte, pasivă;o fiinţă care suferă.

Cel ce nu e cultivat e brut (necioplit), cel ce nu e disciplinat e sălbatic.

Gustul este facultatea de apreciere a unui obiect sau a unei reprezentări printr-o plăcere sau neplăcere, fără niciun interes. Obiectul unei astfel de satisfacţii se numeşte frumos.

Trei lucruri ne ajută să suportam greutăţile vieţii: speranţa, somnul şi râsul; acestea au fost date omului ca echilibru al suferinţelor pe care le are de îndurat în timpul vieţii.

Sublim este ceea ce, prin simplul fapt că-l putem gândi, dovedeşte existenţa unei facultăţi a sufletului care depăşeşte orice unitate de măsură a simţurilor.

Daţi-mi materie şi eu am să vă demonstrez cum din ea poate să se formeze lumea.

Imaturitatea este incapacitatea de a-ţi utiliza inteligenţa fără a fi ghidat de o altă inteligenţă.

Nu este suficient să făptuieşti ceea ce este drept, ci trebuie ca fapta ta să fie făcută exclusiv de dragul dreptăţii.

Immanuel Kant

Pentru cine nu a citit vreodată o pagină din Immanuel Kant, merită menţionat că este probabil cel mai dificil autor Immanuel Kantdin câţi există. De asemenea, probabil cel mai influent filozof. S-a născut la 22 aprilie 1724 la Königsberg/Prusia Orientală. Opera sa extinsă şi sistematică, vizează teoria cunoaşterii, etica şi estetica. Tatăl său, un şelar, era, după spusele lui Kant, descendentul unui imigrant scoţian, însă cărturarii nu au găsit nicio dovadă în sprijinul acestei afirmaţii; mama sa, o nemţoaică fără şcoală, se remarca prin caracter şi inteligenţă nativă. Ambii părinţi erau credincioşi fervenţi ai ramurii pietiste a Bisericii Luterane, care considerau că religia aparţine vieţii interioare exprimate prin simplitate şi supunere în faţa legilor morale. Învață să scrie și să citească în Hospitalschule, o suburbie a orașului. Contrar celor invocate de Kant, strămoșii săi nu erau originari din Scoția, străbunicul său, Richard Kant, fiind de fapt de origine baltică, născut la Prökuls, oraș situat astăzi în Lituania. Fiul lui Richard se stabilise ca meșter șelar în Mamel, unde îl învață meseria pe fiul său, Johann-Georg, care se va instala la Königsberg. Cele două fiice ale lui Richard Kant se vor căsători cu scoțieni și aceasta e probabil originea credinței lui într-o ascendență scoțiană. Mama lui Immanuel Kant, Anna-Regina, născută Reuter, originară din Nürnberg, era la rândul ei fiica unui șelar. Influenţa pastorului lor l-a ajutat pe Kant – al patrulea din nouă copii, însă cel mai mare care a supravieţuit – să meargă la şcoală. Immanuel Kant a influenţat puternic toate curentele filozofice ulterioare, mai ales şcolile diverse ale kantianismului şi idealismului, fiind considerat gânditorul cel mai important al Iluminismului german şi unul dintre cei mai mari filozofi ai tuturor timpurilor. A întruchipat toate tendinţele care începuseră să se manifeste odată cu raționalismul- care punea accent pe raţiune – al lui René Descartes şi empirismul- care punea accent pe experienţă – al lui Francis Bacon. Astfel a inaugurat o nouă eră în dezvoltarea gândirii.
La vârsta de 8 ani, Kant a intrat la şcoala pietistă pe care o conducea pastorul. Era o şcoală în limba latină şi se presupune că în cei 8 ani şi jumătate pe care i-a petrecut acolo a dobândit dragostea pentru clasicii latini, mai ales pentru poetul naturii, Lucretius. În 1740 s-a înscris la Universitatea din Königsberg ca student la teologie. Însă deşi a participat la multe cursuri de teologie şi chiar a predicat în câteva ocazii, era atras mai ales de matematică şi de fizică. Cu ajutorul unui tânăr profesor care îl studiase pe Christian Wolff, un sistematizator al filozofiei raţionaliste şi care era, de asemenea, entuziasmat de ştiinţa lui Sir Isaac Newton, Kant a început să citească lucrările fizicianului englez, iar în 1744 a început să scrie prima carte, care trata problema forţelor cinetice. Deşi pe atunci se hotărâse să urmeze o carieră academică, moartea tatălui său în 1746 şi încercarea eşuată de a obţine postul de subtutore într-una dintre şcolile care ţineau de universitate l-au făcut să se retragă şi să caute un mijloc de a-şi câştiga existenţa.
Immanuel_KantÎn 1755, graţie generozităţii unui prieten, a absolvit universitatea şi a obţinut postul de Privatdozent (lector). Cele trei disertaţii pe care le-a prezentat pentru a primi slujba demonstrează interesul şi direcţia gândirii sale în acel moment. Într-una dintre acestea, Despre foc, susţinea că toate corpurile se influenţează reciproc prin intermediul unei materii elastice şi subtile, răspândite uniform, ce reprezintă substanţa de bază a căldurii şi luminii. A predat întâi matematică şi fizică şi nu şi-a pierdut niciodată interesul pentru ştiinţă. Faptul că nu era vorba de un simplu interes de amator este demonstrat de publicarea în anii următori a mai multor lucrări ştiinţifice despre diverse rase de oameni, despre natura vântului, despre cauzele cutremurelor şi teoria generală a cerului. În acea perioadă, fizica newtoniană era importantă pentru Kant atât din punct de vedere al implicaţiilor filozofice, cât şi pentru conţinutul său ştiinţific. A doua dizertaţie, Monodologia physica, 1756, punea în contrast metodele newtoniene de gândire cu cele utilizate în filozofia promovată atunci în universităţile germane. Aceasta era filozofia lui Gottfriend Wilhelm Leibniz, un cărturar universal, sistematizată şi popularizată de Wolff şi de Alexander Gottlieb Baumgarten, autorul unui text foarte popular, Metaphysica, 1739. În a treia dizertaţie, Principiorum Primorum Cognitionis Metaphysicae Nova Dilucidato, 1755, despre primele principii ale metafizicii, Kant a analizat mai ales principiul raţiunii suficiente, care, conform formulării lui Wolff, spune că pentru toate lucrurile există mai degrabă o raţiune suficientă de a exista decât de a nu exista. Deşi avea o atitudine critică, Kant a rămas precaut şi încă departe de a pune la îndoială presupunerile metafizicii lui Leibniz. În cei 15 ani petrecuţi ca Privatdozent, renumele de profesor şi scriitor al lui Kant a crescut rapid. Curând avea să ţină cursuri despre diverse subiecte, altele decât fizică şi matematică, printre care logica, metafizica şi filozofia morală. A ţinut cursuri chiar şi despre artificii şi fortificaţii, iar timp de 30 de ani, în fiecare vară, a predat un curs popular de geografie fizică. S-a bucurat de un mare succes ca lector; stilul său de a ţine cursurile, foarte diferit de cel al cărţilor sale, era plin de umor şi viu, pigmentat cu multe exemple din lecturi din literatura engleză şi franceză şi despre subiecte precum călătoriile şi geografia, ştiinţa şi filozofia.
Așa cum o va spune în Prolegomene, a fost deșteptat din “somnul dogmatic” de lectura empiristului Hume. Va analiza operele lui Newton, Hume și mai ales Rousseau, care, după propriile-i cuvinte, îl aduc pe “drumul drept” și îi provoacă o “revoluție în reflecție”. Kant crezuse până atunci că sursele cunoașterii nu se află în experiență ci în spirit, în rațiune. Aceasta era teoria intelectualistă sau dogmatismul. Pentru Hume, dimpotrivă, toate cunoștințele noastre sunt ivite din experiență. Originalitatea filozofiei kantiene, sprijinită pe progresul fizicii de la Galilei la Newton, va consta în încercarea unei sinteze a amândurora, ideea că experiența și judecata permit deopotrivă cunoașterea. AșaImmanuel Kant cum va scrie mai târziu, intuiția fără concept e oarbă iar conceptul fără intuiție este vid. Ceea ce caută Kant e înainte de toate un fundament pentru uzul rațiunii, ceea ce implică recunoașterea limitelor puterii sale. Acestea vor fi temele celei dintâi mari opere kantiene (scrisă în patru luni), Critica rațiunii pure, a cărei primă ediție datează din 1781. Kant avea 57 de ani și era deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevărata sa operă abia începe. Rațiunea nu poate cunoaște totul. Ea este deci limitată în domeniul cunoașterii. În schimb, are o valoare în domeniul practic, așadar moral. Aceasta este tema Criticii rațiunii practice, publicată în 1787. Rămân prin urmare de reconciliat sferele naturii, în care condițiile de posibilitate ale cunoașterii au fost determinate în Critica rațiunii pure, și ale libertății, al cărei fundament a fost stabilit în Critica rațiunii practice. Aceasta e tema Criticii puterii de judecare care a apărut în 1790 și marchează desăvârșirea esențialului filozofiei kantiene.
În 1780 devine membru în Senatul universității, iar în 1787 membru al Academiei de științe din Berlin. În semestrul de vară din 1786, este numit pentru prima oară rector, titlu conferit de Frederic II. Kant va rămâne profesor până în 1797. De la 7 la 10 dimineața cursurile de filozofie alternează cu antropologia, geografia fizică și uneori fizica și matematicile. Nu-și citea cursurile ci vorbea liber, deși urma întotdeauna un manual de bază pentru a satisface prescripțiile academice prusace. În 1794, guvernul prusac îi interzice să se ocupe de materiile religioase în cursurile și publicațiile sale, lucru pe care Kant îl acceptă.
Pentru echitatea sa, marea știință și schimburile agreabile de idei, Kant câștigă stima concetățenilor săi, a Universității, a auditorilor și a foștilor săi elevi. Reputația sa e atât de mare, încât se va constitui către 1790 o adevărată industrie a copiștilor pentru a satisface, contra cost, numeroasele cereri de a deține cursurile sale procurate prin intermediul copiilor realizate de studenți.
Immanuel Kant_Viața lui Kant se confundă cu viața profesională și cu doctrina sa. Nu a fost căsătorit și nu a părăsit niciodată granițele țării. Traiul său este unul tihnit, sănătos și regulat: trezit la 5, își începe ziua fumându-și pipa și luând ceaiul; lucrează apoi până la 7, ora primului curs. La întoarcere, lucrează până la orele 13. E timpul prânzului, singurul său moment de repaus din zi. Nu mănâncă niciodată singur. Invitații săi, în număr de trei până la nouă, pentru ca ansamblul convivilor să nu fie inferior numărului Grațiilor nici superior celui al Muzelor, nu sunt preveniți decât în dimineața respectivă, pentru a nu trebui să renunțe la o altă invitație: nu vin astfel decât aceia care sunt liberi. Este foarte îngrijit asupra aparențelor persoanei sale, motiv pentru care va inventa pentru folosul propriu o centură mecanică (cf. portretul ironic al lui Thomas de Quincey, Ultimele zile ale lui Immanuel Kant). Conviv apreciat, amator de vinuri bune, Kant nu încurajează niciodată discuțiile privitoare la opera sa. Prânzul se prelungește după orele după-amiezii, moment în care Kant se va duce să-și facă plimbarea zilnică (totdeauna la aceeași oră, cu excepția, se pare, a zilei în care avea să sosească curierul anunțând Revoluția Franceză; după unii, excepțiile care i-au tulburat faimoasa plimbare rituală au fost două: publicarea Contractului social al lui Rousseau, în 1762, pe care-l citește complet absorbit și pierde șirul timpului, și anunțul victoriei franceze de la Valmy, în 1792). Întors acasă, Kant lucrează până la orele 22.
În 1797, slăbit de vârstă, renunță la învățământ și își petrece ultimii ani din viață într-o retragere studioasă dar solitară. Moare la 12 februarie 1804, după o lungă perioadă de slăbiciune fizică și intelectuală, în vârstă de 79 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost “Es ist gut” (“[Totul] e bine”).
Oameni veniți din întreaga regiune au dorit să participe la funeralii. Chipul nu îi era alterat, dar corpul apărea a fi diminuat dincolo de orice descriere. Depuse în cripta Profesorilor, rămășițele sale pământești nu vor rămâne multă vreme acolo. Încă din 1809, până la criptă s-a format o alee care purta numele grecesc Stoa Kantiana. La 21 noiembrie 1880, rămășițele pământești sunt transferate într-o capelă gotică din preajma catedralei din Königsberg (astăzi, Kaliningrad), iar mormântul său, ornat cu un bust sculptat de Schadow și o copie a Școlii de la Atena a lui Rafael, poartă inscripționată fraza celebră din Critica rațiunii practice: “Două lucruri umplu sufletul de o admirație și o venerație mereu crescândă și nouă, în măsura în care reflecția și le întipărește și se atașează de ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine”.

Surse:
scientia.ro
ro.wikipedia.org
autori.citatepedia.ro
youtube.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

17 − thirteen =

75 + = 76

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum este corect – interregional sau inter-regional, nonvaloare sau non-valoare, …
Corespondenta la redactie