Laura Suzeanu

În Parcul Central din Oltenița mai multe soiuri de copaci au ajuns buturugi, bucăți de lemn fără viață, prin grija de stăpân suprem a primarului Petrică Țone. Din păcate, 98% dintre consilieri a votat pentru intervenția drujbelor în parc. Fie că acești consilieri au anumite interese, ori sunt amenințați, strânși cu ușa unde e loc, șantajați, acolo unde este terenul liber, fie că nu citesc și nu se informează pe marginea proiectelor prezentate, există situații care se creează tocmai după împărțirea rolurilor, ca la teatru. Iar dacă lucrurile se fac firesc din punct de vedere administrativ, înseamnă că ordinea lumii a fost dată peste cap, ori că ziariștii cărora le pasă au devenit un impediment pentru administrații publice locale cu majoritatea consilierilor cu tot.
Problema este că nimeni nu răspunde penal. Avem jandarmerie, poliție și, ulterior, poliție locală. Jandarmeria răspunde la ordin și păzește doar protestatarii #rezist, care își spun doleanțele pașnic, toate exprimate în mod democratic și pornite în urma unor schimbări negative din societate; polițiștii intervin dar nu știm cum și când, posibil orașul fiind mic și unii să meargă cu alții mână în mână; poliția locală este în subordinea primarului. Cine își mai face treaba cinstit și obiectiv în acest oraș? Cine își ia banii pe dreptate și răspundere? Și dacă ar fi sesizată Garda Forestieră, la cum sunt aranjate structurile în țara asta și ierarhiile, ce întâietate ar avea niște sarcini și cum ar arăta constatările din procesele verbale?
După tăierile care au deranjat o ordine arboricolă, o ordine de bun simț a unui oraș zdruncinat până-n temelii de idei de stânga, s-a ajuns la săpături, despre care am aflat că se fac pentru partea electrică și de internet, ori pentru alte utilități legate de o construcție, așezată și aceasta ilegal, adică în inima parcului: o clădire numită de Țone ”casă de cultură”. Tăierile au deranjat chiar gusturi ale oltenițenilor, autoritatea locală încercând prin metode specifice PSD să anihileze orice intervenție verbală și mai ales legală pe acest făgaș al democrației.
Mormane de pământ sunt aduse pentru acoperirea diverselor găuri. Doar găurile de inteligență, competitivitate sau performanță, cărora li se alătură cele de educație, sunt greu de acoperit.

Specialiștii ne îndrumă cum să verificăm starea de sănătate a unui copac. Așadar, ramurile flexibile arată o stare bună de sănătate a copacului; ramurile casabile, care crapă repede și produc un zgomot gol, indică faptul că respectivul pom este ofilit, iar în acest caz este indicat a se rupe ramurile ofilite pentru a ajuta copacul să se regenereze și să înverzească rapid. Pentru a verifica interiorul copacului, se folosește un cuțit. Se răzuiește cu el scoarța copacului, ușor. Dacă pomul este verde la interior, înseamnă că e viu, dacă copacul are o nuanță maronie sub scoarță, înseamnă că s-a uscat și nu îl mai poți salva. Dacă până la finele perioadei de înflorire, un copac (sau mai mulți) nu prezintă semne de viață, aceștia se elimină.
De aceea, așteptăm o explicație și justificare la tăieri de la organele abilitate, asta dacă nu dictează politicul și în acest domeniu. Iar dacă totul are un anume scop și reies intenții inumane ori forțări de situații, înseamnă că minciuna și hoția, metehnele comuniste, ticăloșia fac front comun cu cei din funcții.

PSD-ul ne-a îngrețoșat cu stilul său totalitar de a guverna, cu funcții inventate la stat dar nesustenabile economic, financiar, în schimbul cărora cei numiți prin posturi să răspundă cu recunoștință.
Să presupunem că poți simți, poți vedea și poți auzi, dar nu poți vorbi, nu te poți mișca și nu te poți împotrivi în niciun fel la nimic din ceea ce se petrece în jurul tău. Sfaturile unui copac te vor face să vezi lumea altfel: să fii verde, să înflorești, să nu scrijelești în interior, să nu curmi viața care are rădăcini, să nu fii cioban sau bădăran.
Nimic nu durează, totul este trecător. Și nouă ni se usucă ramuri, unele sunt rupte, altele putrezesc, frunzele cad, uneori suntem bolnavi…. Nu semănăm cu un copac?
Când un om bolnav ce poate fi salvat încape pe mâna unui medic măcelar, care în loc să salveze și gândească metode de supraviețuire vrea prelevare de organe pentru bani, ce finalitate avem? Și ce reacții vin din exterior, din sânul familiei?
Atunci când înfigi drujba în copac, nu faci o crimă? O crimă premeditată, care înseamnă complicitate când se face în colaborare cu alte organe ce pot ascunde un verdict, astfel încât se atinge alt studiu: cel instituțional corupt? Iar dacă aici nu este cazul, așteptăm demonstrații.
De menționat că resturile distruse au fost depozitate la Stadionul Oltenița, cel aflat în administrarea Consiliului Local, ai cărui membri au cam uitat ce înseamnă ”suflet” și ”interes cetățenesc”.

Concluzia vizitei noastre la Stadion este următoarea: sluga rămâne doar o slugă. Dar cât de leneșă și unde-i creierul?

Față de cele prezentate, solicităm public Ministerului Apelor şi Pădurilor şi Ministerului Mediului verificarea în comun a modului de exercitare a autorităţii de control a tăierilor de arbori în Oltenița, din interiorul Parcului Central.
O firmă din Ploiești a executat escaladările cu tăieri cu tot.