Expresia latinească “Nota bene” (prescurtat N.B.) este o formulă prin care se atrage atenţia asupra unui pasaj, a unei idei dintr-un text, asupra unor corecturi etc. (DEX), având sensul “observă/ia seama bine/reţine”.

Obiceiul unor astfel de adăugiri s-a păstrat de foarte mult timp, de pe vremea când cărţile de orice fel erau scrise de mână. De exemplu, la Roma, în secolul I i. Hr., Atticus, prieten apropiat al lui Cicero, om de stat, orator, avocat, autor de scrieri filosofice, înfiinţase un atelier în care 300 de scribi copiau, simultan, după dictare, acelaşi text. În astfel de condiţii interveneau o serie de greşeli şi omisiuni în textele copiate şi, pentru a se evita efortul recopierii, se corectau prin aceasta subliniere – Nota bene!

În timp, pe măsură ce metodele rudimentare de scriere au fost abandonate, nici precizarea Nota bene, cu rol de erată, nu a mai fost necesară, dar s-a păstrat, până astăzi, pentru a semnala cititorilor o anume informaţie importantă sau o precizare suplimentară, într-un document, într-o scrisoare sau in orice fel de altă scriere.