Cum este corect – “am servit masa (în oraş)” sau “am luat masa (în oraş)”?

Am servit masa/ prânzul/ cina etc. în oraş, la restaurant, la terasă, la mall, Serviţi o cafea, o prăjitură, o răcoritoare, sunteţi invitatul meu etc. au devenit expresii atât de utilizate, în limbajul cotidian, familiar, dar şi când este vorba de situaţii oficiale, de vreme ce în mass-media se consemnează, de exemplu, că « Preşedintele României, ministrul X etc. au servit masa împreună cu invitaţii lor… » s.a.m.d., încât, la momentul actual, se pare ca este aproape imposibil ca acestea să mai iasă din uz, deşi sunt extrem de deranjante, pentru că sunt incorecte. Expresii de felul acestora s-au născut, probabil, din preţiozitate, din dorinţa de a epata prin limbaj, de a fi de « bon ton », efectul fiind însă exact invers faţă de cel scontat, o… « sclifoseala ţopească », după afirmaţia categorică a lingvistului George Pruteanu.
Verbul a servi, conform DEX, înseamnă : a pune, a aduce la masa mâncare, băutura etc.; a prezenta cuiva o mâncare ca să ia din ea, a trata pe cineva cu ceva; a da să mănânce, a executa o comandă etc. Prin urmare, singurele formulări corecte, fireşti, pentru situaţia vizată sunt: Am luat masa în oraş/ Am mâncat în oraş, la restaurant etc., cel care „a servit” fiind, cu siguranţă, chelnerul/ ospătarul din localul respectiv.Este evident că şi îndemnuri ca: Mai serviţi, vă rog, ceva!/ Serviţi şi desert! etc., atunci când avem invitaţi la masă, acasă, sunt total inadecvate, cea care „serveşte” fiind, desigur, gazda. La fel de nepoliticos ar fi să spunem şi: Serviţi bomboane, este aniversarea mea!. Când verbul a servi este folosit reflexiv (a se servi), înţelesul este: a lua (singur) mâncare sau băutură: Serveşte-te cu ce îţi place!/ S-a servit cu ce i-a plăcut etc.