Cum este corect – creiază/crează/creează?

La unele verbe regulate, împrumutate, în limba română, din franceză, cum este și verbul a crea (fr. „creer”, etimonul latin fiind „creare”), terminația la modul infinitiv este –a, deosebindu-se de alte verbe de conjugarea întâi prin faptul că au rădăcina terminată în vocala –e. O astfel de terminație este nespecifică limbii române, care, de obicei, între două vocale dezvoltă un sunet cu rol de tranziție, ca în a încheia, a încleia etc., motiv pentru care mulți cred că forma corectă (chiar la infinitiv) ar fi a creia și folosesc și la indicativ prezent, persoana a treia, singular și plural forma greșită el/ea/ei/ele creiază. Altora le-a intrat în obișnuința scrierii varianta el/ea/ei/ele crează (cu un e), care, de asemenea, este încorectă.
Conjugarea corectă a verbului a crea, la modul indicativ, timpul prezent este : eu creez, tu creezi, el/ea creează, noi creăm, voi creați, ei/ele creează. Explicația pentru o astfel de ortografiere este că primul –e face parte din rădăcină, iar al doilea din terminațiile specifice persoanelor întâi, a doua și a treia. Se poate reține ușor acest fapt, prin comparație cu verbul a lucra, situație în care nimeni nu greșește :

eu lucr/ez         eu cre/ez; tu lucr/ezi         tu cre/ezi; el/ea lucr/ează  el/ea cre/ează; noi lucr/ăm       noi cre/ăm; voi lucr/ați        voi cre/ați; ei/ele lucr/ează  ei/ele cre/ează

Substantivul aparținând aceleiași familii lexicale se scrie corect creație, iar pentru cine ar avea ezitări în legătură cu forma de gerunziu, aceasta este creând.
În mod similar se conjugă și verbul a agrea (a accepta, a vedea cu ochi buni pe cineva), făcând parte din aceeași categorie de verbe regulate, de conjugarea întâi, supunându-se acelorași reguli :

eu agre/ez, tu agr/ezi, el/ea agre/ează, noi agre/ăm, voi agre/ați, ei/ele agre/ează,