Ce înseamnă precizarea (sic!) într-un text?

Uneori, în diverse tipuri de texte – articole din presa scrisă, lucrări ştiinţifice etc. – poate să apară, după un cuvânt sau o expresie (citat/citată), precizarea (sic!), care, în niciun caz, nu trebuie confundată cu interjecţia sâc! – aceasta din urmă exprimând satisfacţia răutăcioasă faţă de nereuşita cuiva.

(sic!) – scris în paranteză, cu semnul exclamării – este un cuvânt latinesc, însemnând “aşa”, scris, folosit ca indicaţie pentru ca cititorii să ştie că o greşeală dintr-un text reprodus aparţine originalului, adică autorului respectiv, şi nu comentatorului (DEX). Greşeala respectivă, citată, poate fi una de ortografie, de exprimare, o eroare, un anacronism (nepotrivire sau confuzie între fapte, evenimente etc. și epoca în care sunt plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă; fapt, obicei sau opinie perimată etc.).

De exemplu, dacă aş face referire, în scris, la titlul unui articol din presă, precum acesta – “Măsurile guvernului trebuie să aibe (sic!) sens”, voi pune precizarea (sic!) după “să aibe”, pentru a arăta ca forma respectivă, greşită (corect: “să aibă”) nu îmi aparţine. Sau, dacă aş scrie o lucrare în care aş vrea să citez, să zicem, un curs universitar pe care l-am găsit pe internet – Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării (sic!) în consiliere – voi pune (sic!) după cuvântul “comunicării”, corect, în context, fiind “comunicaţiei”, subliniind, în acest fel, că eroarea este a autorului respectiv, nu a mea.