Homo homini lupus – sensul şi originea expresiei

Homo homini lupus face parte din categoria maximelor latineşti, care au rămas în memoria colectivă, pentru că exprimă adevăruri fundamentale despre viaţă sau principii morale, ipostaze umane, în formulări concise, memorabile.
Homo homini lupus, în traducere, înseamnă “Omul este lup pentru om”, făcând referire la partea întunecată a naturii umane, la egoism, lăcomie, duşmănie, ură, la lipsa de scrupule a unor oameni când apelează la orice mijloace pentru a-şi atinge scopurile.
Originea acestui adagiu este în comedia “Asinaria”, a lui Plaut, scriitor latin din secolul al III-lea i.Hr., unde apare în forma: “Lupus est homo homini, non homo, quom qualis sit non novit”, adică “Atunci când nu-l cunoşti, omul este lup pentru om”. În această formulare iniţială, Plaut se referă la faptul că un om îl consideră pe altul, pe care nu-l cunoaşte, lup, în sensul fricii de necunoscut, de un pericol.
În diverse alte culturi, în timpurile vechi, ideea că omul poate deveni fiară, în numele intereselor sale egoiste, a dat naştere la ziceri în care termenul de comparaţie este luat dintr-un bestiar mai larg. La noi, la români, de exemplu, se spune, pentru astfel de ipostaze umane, că: “Oamenii se mănâncă între ei precum câinii”.

În opoziţie cu sensul expresiei Homo homini lupus, tot în antichitate, filosoful stoic Seneca, traducând o maximă grecească (“anthrôpos anthrôpou daïmonion”), scria că “Omul este sacru pentru om” (“Homo res sacra homini”/“Homo homini deus”).

În filosofia occidentală a secolului al XIX-lea, tema ambivalenţei relaţiilor umane, aflate când sub semnul egoismului, al competiţiei acerbe, când sub semnul empatiei şi al generozităţii (Homo homini lupus versus Homo homini deus) este frecventă. Un loc central ocupă o astfel de temă, de exemplu, în opera “Lumea ca voinţă şi reprezentare”, de Arthur Schopenhauer, sau în “Disconfort în cultură”, scrierea lui Sigmund Freud, în care autorul subliniază agresiunea ca fiind consubstanţială naturii umane, o piedică fundamentală în încercarea omului de a fi fericit.
Este evident că expresia Homo homini lupus transmite o viziune pesimistă asupra naturii umane, o fiinţă fără scrupule, ale cărei latenţe pentru agresivitate şi egoism nu pot fi cenzurate decât prin educaţie.