Ce înseamnă şi care este originea cuvântului Blagoveştenie?

Blagoveştenia sau Blagoveștania este denumirea populară a sărbătorii creştine Buna Vestire, una dintre cele mai vechi, în Biserica Răsăriteană fiind recunoscută oficial încă din anul 550, iar la Roma, din secolul al VII-lea. Aceasta este ziua în care Arhanghelul Gavril, Îngerul Domnului, i-a apărut Fecioarei Maria, spunându-i: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema”.

Termenul Blagoveştenie/Blagovestanie, frecvent utilizat în limbajul popular, provine din verbul a blagoslovi, cuvânt de origine slavă – sl. blagosloviti – cu sensul a binecuvânta.

Din timpurile arhaice, până astăzi, s-au păstrat o serie de obiceiuri de Blagoveştenie (sărbătoarea care vine îndată după Echinocţiul de primăvară), cum ar fi: să se pună pe prag, pentru îngeri, pâine, apă şi sare, să se consume peste, să se scoată hainele la soare, să se afume cu tămâie, prin curţi şi prin case, pentru alungarea duhurilor rele, să se ardă obiectele de prisos, să nu se pună ouă la cloşcă, deoarece s-ar putea să nu iasă pui, pescarii să nu arunce cu mămăligă în apă etc.

Blagoveştenia, tot în limbajul popular, se mai numeşte şi Ziua cucului, deoarece acesta cânta pentru prima dată, în anul respectiv. Fetele de măritat pot să afle, numărând de câte ori cântă cucul, câţi ani mai au de aşteptat până se va ivi sortitul, iar dacă pasărea nu cântă, căsătoria va avea loc în curând. Într-o astfel de zi care aduce vestea minunată a Mântuitorului, oamenii trebuie să fie curat îmbrăcaţi, cu bani în buzunar şi să nu se certe cu nimeni, pentru a le merge bine tot anul.