Pe măsură ce creşteţi, veţi descoperi că aveţi două mâini, una ca să vă ajute şi una ca să ajutaţi pe ceilalţi.

Publicat 27 ianuarie 2015

Pe măsură ce creşteţi, veţi descoperi că aveţi două mâini, una ca să vă ajute şi una ca să ajutaţi pe ceilalţi.

Lucrurile bune nu-ţi cad pur şi simplu în poală. Dumnezeu este generos, dar aşteaptă să faci tu primul partea ta.

Pentru a avea ochi frumoşi, uită-te după ce e bun în alţii; pentru a avea buze frumoase, spune doar vorbe bune; iar pentru a avea ţinută, mergi cu convingerea că nu eşti niciodată singură.

Viaţa este făcută pentru a fi trăită. Dacă tot trebuie să te întreţii, ai face bine să găseşti o cale în viaţă ce promite a fi interesantă şi să nu stai degeaba, minunându-te de tine însăţi.

Poţi afla mai multe despre o persoană din ceea ce spune ea despre ceilalţi decât din ceea ce spun ceilalţi despre ea.

Trebuie să fiu singură adeseori. Mă simt foarte fericită dacă-mi petrec timpul singură de sâmbătă seara si până luni dimineaţa. În acest fel, îmi reîncarc bateriile.

Eleganţa este singura frumuseţe care nu se ofileşte.

Pentru a avea un păr frumos, lăsaţi un copil să-şi treacă degetele prin păr o dată pe zi.

Lucrurile cele mai frumoase, acelea care te vor face fericit, sosesc în vârful picioarelor, în mare linişte şi aşteaptă răbdătoare să le bagi în seamă.

Cine nu crede în miracole, nu e realist.

M-am născut cu o nevoie enormă de afecţiune şi o nevoie teribilă de a o dărui.

De ce să te schimbi? Fiecare persoană are stilul ei. Odată ce tu ţi l-ai găsit, păstrează-l!

Dragostea nu are nimic a face cu ceea ce primeşti, sau te aştepţi să primeşti, ci cu ceea ce dăruieşti, adică totul.

Când nu mai ai pentru cine să faci o ceaşcă de ceai, când nu mai are nimeni nevoie de tine, atunci cred că viaţa s-a terminat.

Am un look foarte accesibil. Orice femeie poate arăta ca Audrey Hepburn dacă îşi prinde părul într-un coc, poartă ochelari de soare cu rame mari şi o rochie delicată, fără mâneci.

Frumuseţea unei femei nu este în estetica feţei, ci adevărata frumuseţe a unei femei se reflectă în sufletul ei. Sunt atenţiile pe care le face cu dragoste, pasiunea pe care o arată.

A trăi este ca şi cum ai colinda printr-un muzeu. Doar mai târziu realizezi ceea ce ai văzut, te gândeşti mai mult la asta, cauţi explicaţii în vreo carte, îţi aminteşti… Pentru că nu poţi înţelege totul pe loc.

Cea mai mare victorie a mea a fost aceea de a fi în stare să trăiesc cu mine însămi, să îmi accept defectele. Sunt foarte departe de a fi un om adevărat, aşa cum mi-aş dori să fiu. Dar tot eu îmi dau seama că, în cele din urmă, nu sunt chiar de lepădat.

Viaţa mea nu este din teorii sau formule magice. O parte este instinct, o parte bun-simţ. Logica îmi este şi ea utilă, şi am dobândit-o din tot, şi de la toţi, de la mama, care m-a pregătit să fiu balerină, din revista Vogue, din întâmplările vieţii şi din legile naturii şi ale sănătăţii.

Audrey Hepburn

Coafura franțuzească pe care a etalat-o seducătoarea Audrey Hepburn în Breakfast at Tiffanys a fost numită cea mai influentă, într-un poll realizat de Hairdressing Council. Regretata actriță a generat la începutul anilor 60 un nou trend cu cocul perfect din vârful capului, accentuat cu o tiara, pe care l-a avut personajul ei din film Holly Golightly, saloanele de coafură fiind împânzite de cereri pentru stilul lui Audrey. Actrița a mai fost numită anul trecut și cea mai frumoasă femeie a tuturor timpurilor, într-un sondaj realizat de postul QVC, sursă de inspirație pentru creațiile lui Hubert de Givenchy.
Regizorul Blake Edwards a distribuit-o pe Audrey Hepburn acum cincizeci de ani în rolul care avea să o stabilească pe actriţă în poziţia de simbol al eleganţei absolute şi al feminităţii debordante, dar puternice. Bazat pe nuvela omonimă al lui Truman Capote, filmul Breakfast at Tifannys e o comedie romantică presărată cu dramatism aşa cum nu s-a mai văzut de atunci. Deşi a împlinit o jumătate de secol, filmul este la fel de proaspăt, iar capacitatea sa de a transmite emoţii şi de a fermeca generaţie după generaţie de cinefili a rămas intactă. Potrivit E! Online, în anul 2001 serviciul postal german a tiparit nu mai putin de 14 milioane de timbre cu imaginea actritei Audrey Hepburn in celebrul rol Holly Golightly din dramedia romantica Breakfast at Tiffanys, insa Sean Ferrer, fiul laureatei premiului Oscar si al regizorului Mel Ferrer, a refuzat sa-si dea acordul pentru comercializarea acestora pe motiv ca imaginea este incorecta, mama lui trebuind sa stranga intre dinti rama unor ochelari de soare, iar nu un porttigaret in respectiva secventa de film.
AUDREY HEPBURN (Audrey Kathleen Ruston) s-a născut la 4 mai 1929, în districtul Ixelles din Bruxelles, Belgia și a fost unicul copil al lui Joseph Victor Anthony Ruston, fost consul onorific britanic în Indiile Olandeze de Est, și al celei de-a doua soții a acestuia, baronesa olandeză Ella van Heemstra. Deși născută în Beligia, Hepburn a avut cetățenie britanică prin tatăl său. Viața lor de familie era împărțită între Olanda, Marea Britanie și Belgia, însă, datorită acestui fapt, AUDREY HEPBURN vorbea fluent în engleză, olandeză, franceză, spaniolă și italiană. Din 1935 a început să studieze dansul clasic, dorința de a dansa manifestându-se după ce a participat la mai multe spectacole de gen la Bruxelles. În 1930, tatăl său, simpatizant al nazismului, a părăsit familia, iar în 1935 a intervenit divorțul părinților săi. Abia prin anii ’60, AUDREY HEPBURN și-a găsit părintele, prin Crucea Roșie, în Dublin și, chiar dacă nu a depășit ușor momentul plecării tatălui său, a păstrat legătura cu el și l-a sprijinit financiar până la moartea acestuia. AUDREY HEPBURN și mama sa s-au stabilit la Kent, în sud-estul Angliei, viitoarea actriță continuându-și studiile la o școală particulară. În 1939, în fața iminenței războiului, s-au mutat la Arnhem, în Olanda, unde Audrey a urmat Conservatorul până în 1945.
Ajunsă la un nivel avansat de studiu, a predat arta dansului studenților mai tineri. De asemenea, în timpul ocupației germane a dat lecții particulare de dans sau a dansat, adunând, astfel, bani pentru rezistența olandeză. Existența sa a fost amenințată, în acei ani, Hepburn suferind de malnutriție, pe acest fond dezvoltând o anemie acută și probleme respiratorii.
După încheierea războiului în 1945, a continuat cursurile de dans, la Amsterdam, cu Sonia Gaskell, o mare maestră a baletului olandez. Datorită înălțimii sale (1,70 m) și a problemelor de sănătate din timpul războiului, a renunțat la balet și s-a dedicat actoriei. Pentru a se întreține financiar a lucrat și ca model pentru diverși creatori de modă. A jucat într-o serie de spectacole muzicaluri și a avut o serie de roluri secundare în filme britanice.
La 24 noiembrie 1951, spectacolul ”Gigi”, o adaptare după cartea omonimă a scriitoarei franceze Colette, este prezentat la Teatrul Fulton din New York, numele lui Hepburn fiind arborat deasupra titlului piesei. Piesa a beneficiat de 219 reprezentanții și s-a terminat la 31 mai 1952. Tot pe Broadway a jucat și în 1954, în spectacolul ”Ondine”, câștigând Premiul Tony pentru cea mai bună interpretare feminină în rol principal. În acest spectacol l-a avut ca partener pe actorul Mel Ferrer, care i-a devenit soț, la 25 septembrie 1954. În lumea cinematografiei, succesul mondial l-a dobândit cu filmul ”Roman Holiday” (1953), în care a jucat alături de Gregory Peck, fiind, totodată, prima actriță care a primit, pentru același film, cele mai importante premii: Oscar, Globul de Aur și BAFTA pentru cea mai bună actriță. În ”Sabrina” (1954) a jucat alături de Humphrey Bogart și William Holden, fiind nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță.

Au urmat alte filme de succes: ”The Nun’s Story” cu Peter Finch (1959, premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță în rol principal, Premiul criticilor de film din New York pentru cea mai bună actriță, precum și o nominalizare la Oscar), ”Breakfast at Tiffany’s” cu George Peppard (1961), ”Charade” (1963, Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță în rol principal), ”My Fair Lady” (1964) și ”Wait Until Dark” (1967).

Odată cu debutul pe marele ecran, și-a făcut apariția ”stilul Audrey”, succesul fiind imediat, la fel și influența în lumea modei. Regizorul filmului, Billy Wilder, povestea mai târziu că era pentru prima dată când pe ecrane era lansată o vedetă adevărată, cu stil și personalitate, cu talent și pasiune pentru ce făcea. Parteneriatul cu Givenchy a continuat, acesta realizând garderoba actriței pentru mai multe producții, între care ”Funny Face” (1957), ”Love in the Afternoon” (1957), ”Breakfast at Tiffany’s” (1961), ”Paris When It Sizzles” (1963), ”Charade” (1964), dar și rochia pentru cea de-a doua nuntă și pentru alte evenimente din viața actriței. Un alt mare film de succes — ”Breakfast at Tiffany’s” a impus un nou stil — ”little black dress”, în care Audrey a apărut într-o rochie neagră simplă accesorizată cu mănuși lungi negre și cu ochelari mari, negri. Rochia neagră Givenchy purtată de Audrey în această peliculă a fost vândută în 2006, cu peste 462.000 de lire sterline, cel mai mare preț pentru o rochie dintr-un film.

Liniile erau pure și elegante pentru că actrița credea în puterea simplității, iar stilul ei era etern pentru că Audrey credea în calitate. Dacă astăzi este încă un simbol al modei în bună parte este meritul consecvenței: după ce și-a format un stil propriu, l-a păstrat toată viața. Nu a făcut compromisuri, nu s-a lăsat influențată de curente și mode trecătoare, nu s-a schimbat la fiecare două luni’.
După separarea de actorul Mel Ferrer (1967), a renunțat la a mai juca în producții importante, având doar apariții sporadice. S-a căsătorit, în 1969, cu psihologul italian Andrea Dotti și s-a stabilit în Elveția, dar în 1982, cei doi au divorțat. Din 1980 și până la moartea sa, Hepburn a avut o relație cu actorul olandez Robert Wolders.
În 1980, Audrey Hepburn a fost numită Ambasador UNICEF al Bunăvoinței, dedicându-se cu dăruire acestei misiuni până în ultimii ani ai vieții. Între 1988-1992 s-a implicat în diverse acțiuni în unele dintre cele mai sărace comunități din Africa, America de Sud și Asia.
Președintele american George H. W. Bush i-a acordat distincția Medalia Libertății în recunoaștere pentru munca sa depusă în cadrul acestei organizații, iar Academia de Artă și Film a onorat-o postum, cu Premiul pentru umanitate ”Jean Hersholt” pentru contribuția sa adusă umanității.
Indelung mediatizata licitatie in cadrul careia urma sa se vanda celebra rochie neagra pe care actrita Audrey Hepburn a purtat-o in pelicula Breakfast at Tiffanys (1961) si in care a pozat lunile trecute si Natalie Portman, a avut loc în 2006 la Londra, iar rezultatul a fost mult mai bun decat se astepta casa de licitatii. In timp ce suma pe care aceasta o anticipa a fi obtinuta pentru deosebit de eleganta vestimentatie era de 135.000 de dolari, ea a fost achizitionata cu nu mai putin de 800.000. Banii adunati in urma licitatiei au fost donați unei asociații de ajutorare a copiilor din India.
A început să acuze dureri abdominale, la sfârșitul lui septembrie 1992, la întoarcerea dintr-o misiune umanitară în Somalia. În noiembrie a plecat la Los Angeles pentru investigații mai amănunțite. Aici, medicii au descoperit un cancer abdominal, care era prea extins pentru a fi eliminat în totalitate, devenind astfel inoperabil. Actrița s-a stins din viață câteva luni mai târziu, la 20 ianuarie 1993, la locuința sa din Vaud, Elveția. Gândul ei era mereu la copii — puteau fi copii din Italia, România sau Africa — spunea: Dacă mergi pe stradă și vezi copii care mor, nu te întrebi: Sunt copiii mei? Pur și simplu te oprești și ajuți.