Peste două zile sau peste două săptămâni, când mi-oi aduce aminte de necazul meu de azi, am să râd; de ce să nu râd, deci, acum?

Unui poet pesimist

Lumea e deşertăciune!”
Zice-acest poet mereu.
Îl cred mai ales când spune:
“E o lume-n capul meu!

Din şi de

“Din nimic s-a făcut lumea!”
Astfel înţelepţii zic.
Nu ştiu, însă văd că astăzi
Ea se face de nimic!

Unui poet necunoscut

Deplâns eşti tu, poete,
Acuma când te-ai stins,
Tu, ce ai dus o viaţă
Într-adevă de plâns!

Unui poet idealist

Că-s rele-acele poezii,
În cari descrii tu banii,
E natural, căci ce descrii
Tu nu mai vezi cu anii!

Un sfat

Nu crede că-n secret
Poţi să ascunzi o crimă mare.
Vezi, uşa scârţâie mai tare,
Când o închizi încet!

Unui poet de promenadă

Geaba lucri ca zilierii
Toată ziua ca să placi!
Din sudoarea frunţii tale
Stropi de rouă n-ai să faci!

Sextil Pușcariu

A devenit profesor extraordinar începând din anul 1906 a fost titularul catedrei de limbă şi literatură română timp de zece ani şi decanul Facultăţii de Filosofie din Cernăuţi. A iniţiat publicaţia Glasul Bucovinei În primăvara lui 1919 i s-a pferit postul de ministru al Bucovinei la Bucureşti, dar  a refuzat, preferând să rămână un om de ştiinţă. Sextil Puşcariu s-a născut în 4 ianuarie 1877 la Braşov şi a fost un promoter al culturii şi a limbii române. A fost un professor de excepţie, a scris peste 400 de lucrări şi a pus temelia primului Muzeu al Limbii Române.
Sextil Puşcariu a fost unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României. A studiat liceul la Braşov, iar ulterior a fost student şi doctorand în Germania şi Franţa.
Sextil Puşcariu a revenit în ţară după terminarea studiilor şi s-a căsătorit cu Eleonora Maria Dima. Au avut trei copii. Una dintre nepoatele lui Sextil Puşcariu, fiica fiul său Radu trăieşte şi acum la Braşov. Cristina Ciulei s-a putut bucura numai 12 ani de prezenţa bunicul ei drag, pe care îl alinta „Moşu”.
Femeia mărturiseşte că a fost ataşată de bunicul ei şi că ar fi vrut să înţeleagă cât de mare valoare avea acesta încă din copilărie şi nu doar după ce a devenit adult. Anul care i-a unit a fost 1944, când împreună cu familia ei au plecat din Braşov la Sextil Puşcariu, în Cluj-Napoca, pentru a se refugia de frica bombardamentelor. „Atunci am avut prilejul să-l cunosc mult mai bine. Era un om disciplinat, optimist, un om dăruit de Dumnezeu. A fost un bunic iubitor şi comunicativ”, mărturiseşte nepoata profesorului universitar şi academician Sextil Puşcariu. Sextil Puşcariu fost şi primul rector român al Universităţii din Cluj şi a pus temelia primului Muzeu al Limbii Române.
Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat Dicționarul limbii române(Dicționarul tezaur al Academiei) și Atlasul lingvistic român. A fondat și a condus revista Dacoromania și a întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L (lojniță). Acestei lucrări i-a dedicat Sextil Pușcariu cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice. A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României, adevărat șef de școală și și-a desfășurat activitatea în următoarele domenii:

• Dezbaterea problemelor esențiale ale romanității și ale latinității limbii române;
• Cunoașterea aspectelor cu caracter normativ (ortografie, sistemul fonetic și fonologic al limbii noastre);
• Fundamentarea lexicografiei și a geografiei lingvistice românești;
• Promovarea unor metode noi de studiere a vocabularului.

De-a lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naționale, de la filologie la artă, de la istorie la critică literară, a scris versuri și schițe, cronici muzicale și teatrale, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai culturii românești.
Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu.
Conform lucrării “Spița unui neam din Ardeal”, scrisă de Sextil Pușcariu, obârșia neamului Pușcăreștilor ar fi din Maramureș, inițial aceștia s-au numit Iuga, denumirea Pușcașu, devenită Pușcariu la sugesitia Episcopului Lemeny de la Blaj, ar fi fost doar porecla familiei. Familia ar fi trecut prin Moldova, Făgăraș înainte de a se stabili lângă Bran la finele secolului al XVIII-lea.
Sextil Pușcariu a urmat studiile gimnaziale și liceale la Brașov, la actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”, după care pleacă pentru studiile superioare universitare în Germania, la Leipzig (1895 -1899), apoi în Franța, la Paris (1899 – 1901) și în Austria, la Viena (1902 – 1904). Devine doctor în filosofie al Universității din Leipzig în 1899, respectiv docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena (1904 – 1906). Devine profesor extraordinar începând din anul 1906, a fost titularul catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918. Inițiază și conduce ziarul Glasul Bucovinei apărut la 22 octombrie 1918, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina. Participă activ la unirea Bucovinei cu România. În primăvara lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, preferând să rămână un om de știință. Este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universității Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România, care purta înainte de Marea Unire denumirea de Universitatea Franz Josef.

După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu își manifestă simpatia față de mișcarea extremistă, ca mulți alți intelectualii ai epocii, și chiar acceptă să devină membru al senatului legionar. În discursul lui Sextil Pușcariu, la Deschiderea Universității Transilvane la Sibiu, al cărei rector fusese numit, apare următorul pasaj semnificativ:

Cu dragostea, care e principiul de bază al Mișcării Legionare, apropiați-vă de dascălii voștri … V-o spune vouă unul care, atunci când a trecut prin Cluj sicriul lui Moța și Marin, n-a considerat ca atâția alții din generația sa că sacrificiul lor a fost un gest inutil de fanatism, ci a crezut în „Învierea prin moarte”. De aceea a spus câteva cuvinte de bun rămas, în numele Universității, celui ce ca președinte al societății „Petru Maior”, a fost un apostol al studențimii clujene. Când spiritul de sacrificiu legionar și altruismul totalitar al lui Ionel Moța îi vor însufleți deopotrivă pe profesorii și studenții acestei Universități, atunci … putem avea încredințarea deplină că suntem folositori acestei țări, Regelui, care veghează cu iubire asupra ei, înțeleptului Conducător al Statului și vrednicului conducător al Mișcării Legionare.

După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui Pușcariu. Ziarul comunist “România liberă” publică rubrica “Figuri de trădători”, vizând profesori universitari și alți intelectuali.

Sextil Pușcariu a refuzat să emigreze, deși familia regală îl invitase să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara împreună cu Regele Mihai și cu Regina Elena, în ianuarie 1948. Anchetat în mai multe rânduri de autoritățile comuniste pentru apartenența la Garda de Fier, Sextil Pușcariu moare la vârsta de 71 de ani, la 5 mai 1948, la Bran, fiind înmormântat la Brașov în data de 7 mai 1948.

În timpul regimului comunist scrierile lui Sextil Pușcariu au fost în mare parte puse la index, câteva lucrări făcând totuși excepție. Fișele de la Dicționarul Tezaur al Limbii Române, reprezentând munca sa de o viață, au fost revizuite ideologic chiar de un elev al său, Dimitrie Macrea, care va deveni ulterior un important lingvist al epocii comuniste.

Opere selective:

• Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg, 1905.
• Studii istroromâne, vol. I-III , București, 1906-1929.
• Zur Rekonstruktion des Urrumänischen, Halle, 1910.
• Dicționarul limbii române (literele A-C, F-L, până la cuvântul lojniță), București, 1913-1948 (coordonare).
• Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1921, ed. a II-a, 1930, ed. a III-a, 1936; reeditată în 1987.
• Limba română, vol. I, Privire generală, București, 1940; reeditată în 1976; vol. II, Rostirea, 1959; reeditată în 1994.
• Călare pe două veacuri, București, 1968.
• Cercetări și studii, București, 1974.
• Brașovul de altădată, Cluj, 1977.
• Memorii, București, 1978.
• Spița unui neam din Ardeal, Cluj, 1998.

Premii:

• Premiul „I. Heliade Rădulescu” al Academiei Române (1905)
• În calitatea sa de președinte al Institutului român din Berlin, denotând un un mare angajament în promovarea culturii române în Germania și prin aceasta și a României, lui Sextil Pușcariu i s-a acordat de către statul german, prin Adolf Hitler, ordinul “Acvilei germane”.^[6]

Aprecieri:

• Institutul de Lingvistică și Istorie Literară din Cluj-Napoca îi poartă numele: Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”.
• Un bust din bronz este amplasat la Bran.
• Liceul din Bran îi poartă numele: Liceul Tehnologic „Sextil Pușcariu”.
• În localitățile Bran, Cluj-Napoca, Oradea, Timișoara există câte o stradă care îi poartă numele: strada Sextil Pușcariu.

Surse:
ro.wikipedia.org
adevarul.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com