Școala începe iar șabloanele comuniste au rămas aceleași în multe instituții de învățământ și inspectorate

Mâine, 12 septembrie, va suna clopoțelul de adunare în clase pentru un nou an școlar.
Cei mici își vor cunoaște învățătorii, elevii claselor a V-a încep o altă etapă a vieții lor pentru ciclul gimnazial, bobocii de-a IX-a pășesc spre lumea adolescenței.

Flori, sentimente controversate, îmbrățișări, întâlniri și revederi după cea mai lungă vacanță din an…
Doar sistemul se pare că a rămas același: Inspectorate Școlare Județene cu un plan de lucru învechit, cu majoritatea inspectorilor rămași pe aceeași gândire și organizare comuniste, cu ochii după protocoale și mai puțină calitate sau deloc în învățământ, cu pile la numiri de directori politic pe cărat sarsanale sau alt gen de ghișefturi, un sistem retrograd extrem de iubit de anumiți inspectori și dascăli, cu lingușeli către șefi pentru o poziție bună în școală și avantaje, cu aceleași metehne comuniste, aceleași credințe că un primar dă bani pentru o școală și directorul trebuie să-l gâdile, să-l oblojească ca pe răni, deși un primar este doar ordonator de credite și este dreptul acestuia, ca să nu spunem obligația, de a oferi bani școlilor, liceelor, grădinițelor sau căminelor din sistemul de stat (la Oltenița nu rezistă o formă de învățămînt particulară și nici nu ar avea prea mulți înscriși, mulțumită situației economice la pământ din oraș). S-a înpământenit ideea și mentalitatea – tot moșteniri bolșevice – cum că un primar dă unei instituții de învățămînt bani ca și cum ar da din buzunarul lui, și nu prin lege, în urma unor rectificări bugetare. De asemenea, există la împărțeala bugetului preferințe, acest subiect va fi tratat separat.

Școala începe mâine cu directori angajaţi de Inspectorate sau de Consiliile de Administrație aservite politic, și nu de comunitatea şcolară, în care un cuvânt decisiv ar trebui să fie acela al părinţilor, cei care sponsorizează diferite activități școlare, cei care plătesc taxe şi impozite ce ajung în bugetul unei școli sau unui liceu. Începe școala cu unii directori bolnavi de putere ce consideră liceul sau școala proprietate personală, moștenire de familie, directori numiți politic care au reușit să distrugă în 3 ani ce alții au construit în 8. Astfel, clientela politică este cea care are avantajele, beneficiază de funcții fără a se lua în calcul competența, profesionalismul, bunul simț sau deontologia de dascăl adevărată, cea pe care Occidentul o practică de zeci, sute de ani. Numirile directorilor s-au făcut ca pe timpul comuniștilor în ultimul timp, fără examen, fără exigențe de lucru, doar pe baza cuvântului unui primar al partidului aflat la guvernare, primar căruia i s-au curățat scame de pe haine și gulere, căruia i s-au adus osanale, cântat în strună și cu care în dese situații s-au împărțit bucățelele. S-au făcut numiri doar pe baza cunoștințelor.

În momentul de faţă toţi directorii din ţară sunt numiţi cu delegaţie, pe baza cuvântului primarului sau altui om politic ca o recompensă la susţinerea campaniilor electorale. Mai vorbim de o bună organizare în instituția de învățământ, de criterii de performanţă, de experienţă, calificare sau rezultate la catedră în astfel de situații? Iar când posturile de primari se cumpără cu atâta ușurință astăzi, în epoca atât de arhaică privind metode și principii de viață și profesie, când un primar de joasă speță este ales pe minciună și incompetență, pe șpagă de campanie și cu ajutorul cămătarilor și cocalarilor dintr-o zonă, nu va numi și acesta și nu va susține tot un director de școală pe același calapod, unul de teapa lui sau mai jos decât el, dacă ne gândim că există în România destui primari ce vor lângă ei proști care să facă ce li se ordonă? Avem și încă destui de orașe sau comune, cărora puterea le-a sucit mintea în timpul unui mandat, iar pe acesta, cumpărat, deja îl sfidează, primari pe care beția funcției și a puterii îi îmbată până la nebunie, până la greșeli flagrante, dar nu contează, trăim în România.
Susţinerea partidului pentru un primar și apoi acesta care numește pe alții tot pe pile și relații, pe prietenie și plecăciuni, în funcții cheie de instituții importante, este tabu în România. Și cam asta este gândirea, politica de stânga, îndoctrinată bine de tot în orașe și comune, persoane numai bune de compătimit, ca să nu spunem de jelit.
Nu există niște criterii de performanţă şi competenţe care să ducă la progresul şcolar al elevilor.
Începe școala cu același sistem criminal de lucru, de gândire, cu hârtii şi rapoarte cu care nu ai ce să faci și care nu definesc performanţa.
Mulți dintre noi sperăm ca actualul ministru al Învățământului să își mențină promisiunea privind numirea directorilor în instituțiile de învățământ pe criterii de competență și nu pe măgării rușinoase, sarsanale cărate ierarhic, pe lingușeli și ochi frumoși, pe minciună și ipocrizie.
Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a transmis că toate posturile pentru directori se vor obține pe bază de concurs, acesta promițând că va trimite prin școli și licee reprezentanți ai Corpului de Control din ministerul de resort. Ne-am bucura să se împlinească ce dorește actualul ministru, dar pe niște forme de asistență sau control de minister, fiindcă în alte condiții, la cum se aranjează concursurile și posturile, aceste examene ar fi doar o formalitate, magicienii cu trucaje fiind deja cei din funcții la Inspectoratele Școlare pe filieră de primari, toate la nivel local.
Să-i dorim lui Mircea Dumitru putere de lucru, agilitate de a trece peste hienele și dinozaurii din păienjenișul clientelei politice, lumină și mult curaj.
De menționat că Mircea Dumitru a aprobat Statutul Elevului, datorită acestuia se acordă manuale gratuite pentru elevii claselor a XI-a si a XII-a, este decontat integral costul navetei elevilor.
O problemă este timpul și o altă problemă sunt alegerile parlamentare care de asemenea vor aduce, prin tradiția și șmecheria colosală românească la vot, prin banditism și minciună, orientarea politică ce probabil nu va menține un om capabil, corect, cinstit și destoinic pe post de ministru, care să vrea performanță în învățământ. Pe asta mizează și numiții ilegal, cei ajunși directori prin abuz de putere și influență politică, cei care au distrus calitatea în diferite licee sau școli din țară, unii dintre aceștia bolnavi grav mintal și disperați să țină de scaun cu ajutorul suporterilor lor, primarii.

Pe astfel de specimene nu le interesează calitatea, ci doar propriul avantaj material și faima de manageri, să taie și să spânzure cum vor mușchiul lor. De la gravitatea faptelor nesăbuite prin numiri incorecte pe posturile de directori, se ajunge fie la a pierde elevi, la a scădea numărul acestora în timp, așa cum se întâmplă acum la Liceul ”Nicolae Bălcescu” din Oltenița, fie se ajunge la abandon şcolar, rezultate slabe la examene și la bacalaureat, la a nu mai avea ore și catedre profesorii, la a se da clase bune și dirigenții tot preferențial, se vor forma tineri nepregătiți pentru piaţa muncii, ceea ce presupune șomaj.
Fără un sistem de educaţie performant și care să se așeze după cel occidental ca pretenții, fără calitate, fără corectitudine la numiri pe posturi manageriale, Oltenița, România în general, se vor afunda în mocirla creată și vor muri încet dar sigur, vor crea monștri umani și niciodată nu vor progresa.