Timpul consumă rodul oricărei acţiuni care nu-i îndeplinită îndată.

Nu se poate sta în mijlocul unor ticăloşi, oricât ar fi de neînsemnaţi; pentru că ei se folosesc de vicleşug şi omoară sigur. Doar se spune: Când sunt mulţi ticăloşi iscusiţi şi când toţi trăiesc din vicleşug, puţin le pasă dacă ceea ce fac e bine sau rău.

Casa în care porunceşte o femeie, un jucător sau un copil se prăbuşeşte cu desăvârşire.

Dăruirea, folosinţa şi pierderea sunt cele trei stări ale averii; cine nici nu dă, nici nu se foloseşte, aceluia îi rămâne starea a treia.

Cine priveşte pe femeia altuia ca pe mama sa, averea altuia ca pe un bulgăre de pământ, pe toate fiinţele ca pe sine însuşi: acela este înţelept.

Îndepărtează întristarea de la tine; căci întristarea a ucis pe mulţi şi nu e bună la nimic.

Averea nu aduce noroc nici chiar celui care o doreşte în vederea faptelor bune. E mult mai bine să nu fie atins cineva de noroi, decât să se spele de el.

Panchatantra

Panchatantra este o colecţie foarte veche de fabule şi proză în versuri  din India.
Lucrarea originală Sanskrită, apreciată de mai mulţi învăţaţi, a fost creată în jurul secolului III î.Ch. şi îi este atribuită lui Vishnu Sharma. Se bazează pe tradiţia orală ce include fabule cu animale, pe care nu ni le putem imagina cât sunt de vechi. Panchatantra este o serie întreţesută de fabule pline de culoare, multe dintre acestea implică animale, stereotipurile de animale. În conformitate cu propria narațiune, colecţia ilustrează, în beneficiul a trei prinți ignoranți, principiile centrale hinduse de NiTi. Este greu de tradus acest cuvânt NiTi, el înseamnă aproximativ un comportament lumesc prudent, sau “comportamentul înțelept de viață”. În afară de o scurtă introducere – în care autorul, Vishnu Sharma, este prezentat cum narează îndeletnicirile căpeteniilor – colecţia de fabule este alcătuită din cinci părți.
Fiecare parte conține o poveste principală, numită povestea-cadru, care, la rândul său, conține mai multe povestiri introduse în ea, ca şi cum un personaj povestește o altă poveste. Adesea, aceste povești conțin alte povești, ele funcționând astfel ca o succesiune de păpuși rusești. Pe lângă poveștile, personajele citate, de asemenea, există diverse versete epigramatice.
Cele cinci cărți se numesc:
1. Mitra–bheda: Despărţirea Prietenilor (Leul și Taurul)
2.  Mitra–Labha sau Mitra–samprāpti: Câştigarea de Prieteni (Porumbelul, Cioara, Şoarecele, Broasca Ţestoasă și Căprioara)
3. Kākolūkīyam: Despre Ciori și Bufniţe (Război și pace)
4. Labdhapraṇāśam: Pierderea Câștigurilor (Maimuţa şi Crocodilul)
5. Aparīkṣitakārakaṃ: III Considerată Acţiune / fapte pripite (Brahman și mangusta)