Trebuie să vă gândiţi la „lucrurile măreţe” în timp ce faceţi lucruri mărunte, pentru ca ele să se îndrepte spre făgaşul dorit.
Trebuie să vă gândiţi la „lucrurile măreţe” în timp ce faceţi lucruri mărunte, pentru ca ele să se îndrepte spre făgaşul dorit.
Analfabeţii secolului XXI nu vor fi cei care nu ştiu să scrie şi să citească, ci aceia care nu pot învăţa, dezvăţa şi reînvăţa.
Nu există o cale uşoară de a trata această creştere năvalnică, acest cancer al istoriei. Nu există un leac magic pentru a vindeca boala fără precedent pe care o poartă pe urmele sale: şocul viitorului.
Lumea în care pătrundem cu paşi mari este atât de diferită de experienţa noastră trecută, încât trebuie să admitem că toate speculaţiile noastre psihologice sunt foarte nesigure. Este absolut clar că forţe puternice acţionează convergent asupra caracterului nostru social.
Nu am încredere în oamenii care îşi închipuie că dispun deja de răspunsuri într-un moment când noi abia încercăm să formulăm nişte întrebări.
Ceea ce-i lipseşte învăţământului este o orientare consecventă şi un punct de pornire logic. Orientarea este supraindustrialismul. Punctul de pornire – viitorul.
Prinşi într-un sistem de învăţământ dornic să-i transforme în anacronisme vii, studenţii de astăzi au tot dreptul să se revolte.
Pedagogia de mâine va recomanda o copilărie mai structurată şi mai exigentă. Părinţii vor fi mai puţin îngăduitori.
Cunoaşterea este cea mai democratică sursă de putere.
Marele motor zgomotos al schimbării este tehnologia.
În ce priveşte învăţământul, lecţia este clară: obiectivul lui fundamental trebuie să fie acela de a spori „capacitatea de adaptare” a individului, pentru ca acesta să se poată adapta repede şi uşor la noutatea permanentă. Şi cu cât ritmul schimbărilor este mai rapid, cu atât se cere mai multă atenţie pentru a discerne tipul de evenimente ce vor surveni. Nu mai este suficient ca Johnny să înţeleagă trecutul. Nu este suficient nici ca el să înţeleagă prezentul, căci mediul ambiant imediat va dispărea curând. Johnny trebuie să înveţe să anticipeze sensul şi ritmul schimbărilor. El trebuie, ca să ne exprimăm în termeni tehnici, să facă previziuni repetate, probabiliste şi pe termen din ce în ce mai lung. Şi la fel trebuie să facă şi profesorii lui Johnny.
În condiţii de penurie, oamenii se luptă pentru a-şi putea satisface nevoile materiale imediate.
Prin proliferarea enclavelor trecutului, un fel de muzee vii, cresc şansele de supravieţuire ale rasei umane în cazul unei calamităţi grave. Asemenea comunităţi ar putea servi drept material didactic empiric.
Astfel, copiii ar putea petrece câteva luni într-un sat de tip feudal, trăind şi muncind aşa cum o făceau copiii cu secole în urmă. Adolescenţilor li s-ar putea cere să petreacă un timp într-o comunitate de la începuturile erei industriale şi să lucreze în „morile” şi fabricile sale. O asemenea educaţie, „pe viu”, le-ar oferi perspectiva istorică pe care nu le-ar asigura-o nicio carte.
Soluţia a fost un sistem de învăţământ care prin structura lui simula această lume nouă. Acest sistem nu a apărut dintr-o dată. Chiar şi astăzi mai păstrează elemente ale societăţii preindustriale, care îl trag înapoi. Totuşi, ideea de a aduna laolaltă mase de elevi (materia primă) pentru a fi „prelucraţi” de profesori (muncitorii) într-o şcoală amplasată central (fabrica) a fost o idee genială.
Întreaga ierarhie administrativă a învăţământului a urmat modelul birocraţiei industriale. Organizarea însăşi a cunoaşterii pe discipline permanente se întemeiază pe concepţii industriale. Copiii merg în şir dintr-un loc în altul şi se aşază în locuri stabilite dinainte. Clopoţelul sună pentru a anunţa schimbarea orei.
Învăţământul de masă a fost mecanismul ingenios construit de industrialism pentru a produce tipul de adulţi de care avea nevoie.
Alvin Toffler
În cea mai cunoscută dintre cărţile sale, ”Şocul viitorului”, publicată în 1970, Alvin Toffler a analizat schimbările sociale care erau aşteptate în lume.
Pe parcursul carierei sale, Alvin Toffler a prezis corect mai multe evoluţii economice şi tehnologice, precum clonarea, accelerarea transmiterii de informaţii şi legalizarea căsătoriilor gay. De asemenea, el a popularizat expresia ”information overload” (sau ”infobesity” şi ”infoxication”), care poate fi tradusă prin sintagma ”exces de informaţie” şi se referă la dificultatea oamenilor de a putea să înţeleagă o chestiune şi de a lua decizii corecte, din cauza prezenţei unei cantităţi prea mari de informaţii.
”Mai multe dintre predicţiile sale au fost confirmate şi teza centrală a operelor sale, faptul că o economie nouă, bazată pe cunoaştere va înlocui era industrială, s-a dovedit exactă”, afirmă cabinetul Toffler Associates. Mai mulţi lideri politici ai lumii, printre care fostul preşedinte sovietic Mihail Gorbaciov şi fostul secretar general al Partidului Comunist Chinez Zhao Ziyang, s-ar fi inspirat din textele sale şi chiar l-ar fi consultat pe Alvin Toffler în anii 1980. Miliaradul mexican Carlos Slim, care ere un bun prieten al scriitorului, a spus că a putut să anticipeze şi să parieze pe anumite sectoare ce promiteau o creştere economică, graţie teoriilor formulate de Alvin Toffler.
Cea mai cunoscută dintre cărţile sale, ”Şocul viitorului”, a fost publicată în 50 de ţări şi s-a vândut în peste 15 milioane de copii, potrivit site-ului lui Alvin Toffler.
Alvin Toffler s-a născut la 4 octombrie 1928 la New York. Pentru mai mult de patru decenii, Alvin Toffler, a fost una dintre cele mai influente și bine cunoscute voci din domeniul afacerilor și din cel intelectual.
Odată cu publicarea primei sale lucrări Șocul viitorului, Toffler a creat o nouă disciplină, futurologia, prin studiul schimbării și impactul acesteia asupra afacerilor și culturii. Acesta are un deosebit dar pentru definirea forțelor și tendințelor ce ne modelează viitorul în economia actuală bazată pe informații. În afară de Șocul viitorului și Al treilea val, Alvin și Heidi Toffler (soția și partenera intelectuală a acestuia de 51 de ani) au scris și alte cărți printre care se numără Război și antirăzboi, Puterea în mișcare și, recent, Crearea unei noi civilizații.
Toffler este un important consultant pentru comunitățile militare și de spionaj din lume, laureat al Fundatiei McKinsey pentru contribuția în literatură și de asemenea co-președinte onorific al Comitetului American privind Dezvoltarea Fondului Națiunilor Unite pentru Femei. Alvin Toffler deține diplome onorifice în literatură, drept, ștințe, și management de la Universitatea Keio din Japonia.
Mesajul lui Toffler din cartea ”Al Treilea Val” este că întocmai ca și revoluționarii defuncți, care au înțeles necesitatea reconsiderării Constituției Statelor Unite în vederea lărgirii Declarației Drepturilor și care au contribuit la crearea unei structuri de guvernământ, capabilă să adopte decizii inteligente, democratice pentru a supraviețui într-o lume nouă, generația actuală are ca principală sarcină polititcă, renunțarea la clișeele proprii erei industriale și edificarea unor noi structuri de guvernare, prin considerarea a trei principii – cheie: principiul “puterii minorităților”, principiul “democrației semidirecte” și principiul “împărțirii deciziei”.
Principiul puterii minorităților pornește de la premisa ca regula majorității – fundamentul legitim al erei celui de Al Doilea Val- devine din ce în ce mai desuetă. Regula majorității a avut o semnificație umană și eliberatoare pe parcursul erei industriale, dar ea își păstrează și acum această semnificație în țările aflate în curs de industrializare. Principiul majorității a însemnat întotdeauna o șansă în plus pentru cei săraci, fiindcă ei erau majoritatea. Azi însă, suntem martorii unei cotituri istorice, cei săraci nefiind neapărat și cei mai numeroși. Ei au devenit în multe țări o minoritate și vor rămâne, dacă nu va interveni vreun holocaust economic.
Toffler analizează împărțirea deciziei ca pe un mijloc de depășire a blocajului politic, așa încât sistemul politic să poată funcționa din nou, adaptându-l la nevoile civilizației care se naște. Nivelul democrației într-o societate depinde de modul în care este distribuită “povara deciziei” pe care această societate o poartă, întrucât pentru a putea funcționa, orice societate are nevoie de o anumită cantitate de decizii politice și de o anumită calitate a lor, așa încât se poate spune că fiecare societate își are o structură decizională proprie și unică. În societățile industriale – ale celui de-Al Doilea Val – expansiunea pieței, adâncirea diviziunii sociale a muncii și gradul de complexitate a vieții sociale au provocat o implozie decizională de tipul celei pe care o determină astăzi Al Treilea Val și ca urmare, vechile grupuri conducătoare nu au mai avut capacitatea de a decide singure, impunându-se nevoia de a recruta noi elite și subelite, ceea ce a dus la inventarea unor instituții politice noi.
Așadar, ca o consecință naturală, datorită imploziei decizionale ce copleșește oamenii politici din țările celui de Al Treilea Val, se impune lărgirea radicală a participării politice și revoluționarea instituțiilor politice.
Alvin Toffler prevede că în următorii 40 de ani tot mai mulţi îşi vor cultiva singuri produsele de subzistenţă şi vor „trăi şi respira” prin internet.
În decursul următorilor 40 de ani, femeile vor avea puteri mult sporite faţă de actualele modele sociale, imigrarea musulmană către Occident se va amplifica şi mersul la birou nu va mai fi de actualitate, după previziunile futurologului american Alvin Toffler.
Africa de Sud va afişa o creştere economică susţinută, în vreme ce Orientul Apropiat va deveni „un ghem de religii, de mişcări religioase şi de etnii”, potrivit unui studiu al Asociaţiei Toffler, un cabinet de consultaţii înfiinţat de futurologul american.
În 1970, când a lansat „Şocul viitorului”, Toffler a prezis că ştiinţa şi tehnologia se vor dezvolta atât de repede, încât majoritatea oamenilor nu vor fi capabili să cuprindă afluxul de informaţii şi vor fi tentaţi să se deconecteze de viaţa reală, trăind mai mult în mediul virtual. Câteva dintre previziunile sale, precum rapiditatea transmiterii informaţiei, „moda” căsătoriilor între homosexuali şi accelerarea ritmului catastrofelor naturale s-au adeverit deja.
Doar câteva ţări sunt considerate, încă, „state huligane”, acestea fiind Coreea de Nord şi Iran, după cum afirmă Asociaţia Toffler. China îşi va afirma poziţia de putere economică mondială majoră, se va alia cu Brazilia şi cu India pentru a controla volumul schimburilor comerciale, şi cu Venezuela şi alte câteva ţări africane pentru resurse energetice. Statele Unite vor depinde de China pentru a-şi asigura metale rare indispensabile pentru fabricarea diverselor bunuri precum centrale eoliene, vehicule-hibrid, radare şi arme.
Dezvoltarea formelor alternative de energie va crea „învinşi într- o lume post-hidrocarburi”, printre care Arabia Saudită, Iran, Irak, câteva ţări din Golf, dar şi Rusia şi Venezuela, precizează raportul. Creştinismul se va extinde în ţările din sud, în timp ce musulmanii vor emigra în număr mare în ţările occidentale. Schimbările climatice vor cauza conflicte, iar topirea calotei glaciare va determina descoperirea de noi zăcăminte petroliere şi minerale. Creşterea nivelului oceanelor va provoca o deplasare masivă a populaţiei. În acelaşi timp, populaţia îmbătrânită va determina o creştere de patru ori a cheltuiellor pentru îngrijiri medicale ale vârstnicilor, în timp ce sistemele americane de asigurare pentru bătrâni nu vor mai exista în forma lor actuală, specifică autorii raportului.
„Ignorăm ceea ce urmează a fi înlocuit , însă este vorba de un tip de societate cu nevoi diferite”, afirmă Deborah Westphal, membru al Asociaţiei Toffler. Femeile vor ocupa posturi importante, iar rapiditatea cu care vor circula informaţiile ne va îndrepta către un univers al „petabyteului”, o unitate de măsură pentru cantitatea de informaţie echivalentă cu un milion de gigabytes.
”Este dificil să găseşti un aspect al vieţii moderne pe care operele sale să nu îl fi abordat”, a declarat Deborah Westphal, CEO-ul Toffler Associates. ”Rămânem conştienţi de influenţa sa pe măsură ce avansăm într-o lume marcată de inteligenţă artificială, societăţi interconectate şi o accelerare a ritmului schimbărilor”.
În plus faţă de cărţile sale ”Şocul viitorului” şi ”Al treilea val”, Alvin Toffler şi soţia lui, Heidi, cu care s-a căsătorit pe 29 aprilie 1950, au scris împreună şi alte cărţi importante, precum ”Război şi antirăzboi”, ”Puterea în mişcare” şi, recent, ”Crearea unei noi civilizaţii”.
Surse:
realitatea.net
ro.wikipedia.org
referatele.com
evz.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com
Lasă un răspuns