Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Unii oameni dispreţuiesc tot ce sunt incapabili să înţeleagă.

Unii oameni dispreţuiesc tot ce sunt incapabili să înţeleagă.

Stadiul actual este unul în care nu mai există niciun fel de toleranţă, niciun fel de admisibilitate faţă de inteligenţă. Este considerată duşmanul principal al escrocilor şi al imbecililor. Escroci şi imbecili care sunt aceiaşi. Nu diferă persoanele. Escrocii sunt imbecili şi imbecilii sunt escroci.

Sunt prea mulţi proşti pe lume, dar din fericire sunt şi mulţi români care ştiu că: “mai bine cu un deştept la pagubă, decât cu un prost la câştig”!

Realitatea cea mai de preţ, realitatea, repet, este sufletul.

Suntem părţi, fiecare unică în felul ei, ale Cosmosului. Partea cea mai frumoasă a noastră este diversitatea iubirii. Cursa pentru a ajunge la adevărul acestei trăiri, o face mirifică, înălţătoare.

Dragostea este o alchimie care se săvârşeşte în timp îndelungat.

De aceea, există la noi, manifestată fie direct, fie disimulat, dar tenace, atâta ostilitate faţă de Caragiale, abisalul Caragiale, geniul inteligenţei radicale, cel mai eficient dintre marii români demascatori ai Prostiei.

Prietenia, ca şi dragostea, e de fapt cale împreună spre Dumnezeu.

Prostia este eternă şi invincibilă; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenţei, pentru a o ţine în şah; e tot ce se poate face contra ei.

Substanţa este ceea ce are consistenţă şi perenitate, dar nu ca un dat pur şi simplu, ci ca o creaţie perpetuă.

Cântăreţ sau vates, este fără obiect a ancheta un poet asupra filosofiei sau nefilosofiei sale, aplicându-i un test, oricare ar fi acesta.

Dispreţuiesc profund pe omul cu mare palmares în domeniul cuceririlor, omul care cucereşte orice femeie.

Nu cred deloc în aptitudinile de justiţie, corectitudine şi creaţie, ale omului care dispreţuieşte literatura.

O lume fără reprezentarea trecutului e o lume imbecilă, o lume fără onoare, o lume fără valoare. E o lume inexorabil sortită să dispară.

Cioran îmi place ca scriitor francez. El este un mare artist al prozei franceze şi un lamentabil publicist român scandalagiu. Asta este! Din fericire a plecat în Franţa şi s-a franţuzit. Altfel ar fi rămas un caraghios.

Prudenţa este arta de a controla riscul.

Contrariul prostiei nu este inteligenţa, ci bunul simţ.

E greşit a crede că proştii nu-şi dau seama că sunt proşti. Ştiu foarte bine că sunt şi au un instinct infailibil în a detecta inteligenţa şi în a se mobiliza împotriva ei, spontan şi organic, sistematic şi înverşunat.

Acela care nu cunoaşte suferinţa nu poate fi fericit niciodată.

Cred că adevărata frumuseţe stă în privire. O privire inteligentă, umană, feminină, n-are nevoie de cura de slăbire.

A fi liberal, în accepţia originară a termenului, înseamnă a fi înţelegător, deschis, realmente uman. Aşadar, nu în ultimul rând, politicos.

Ca să devii modelul altuia, prima condiţie este să n-o doreşti. Trebuie să ai tu un model bine ales, bine asimilat şi pe care să-l imiţi în mod propriu: a accede, prin inteligenţă şi imaginaţie, la ceea ce este esenţa acelui model. Modelele se iau mai puţin din lumea contemporană, chiar dacă sunt oameni pe care îi admiri şi cu care ai vrea să semeni. În mod clasic, modelele sunt luate din cultură. Modelul te ajută să te construieşti pe tine.

Pomadatul Adrian Năstase este un tip care nu-şi mai încape în case şi în piele.

Ion Ghica este un scriitor extraordinar şi foarte înrudit cu Caragiale, dacă le analizăm spiritul şi stilul.

Cel mai teribil şi adevărat tratat asupra fericirii e Cartea lui Iov. Un perfect apendice profan la Cartea lui Iov e Candide. De asemenea şi Jurnalul fericirii.

Farmecul existenţei este că nu te poţi baza pe nimic. Totuşi, cele mai importante lucruri în viaţa asta sunt, cred eu, cele pe care le-am decelat din trei spectacole regizate de Lucian Pintilie: iubirea, memoria (nu cea mecanică şi plictisitoare, ci aceea care îţi salvează conştiinţa, asa cum mi-a salvat-o mie în puşcărie) şi umorul. Dacă te naşti cu ele e foarte bine; dacă nu, se pot învăţa, gândindu-te foarte mult la ele, reprezentându-le în diverse circumstanţe. Ceea ce salvează cele mai proaste şi ingrate împrejurări, ceea ce este esenţial, este totuşi iubirea. Iată concluzia, după o viaţă de om: nimic nu contează în afara iubirii.

Alexandru Paleologu

Unul dintre cei mai rafinați intelectuali ai României, printre puținii care au supraviețuit în politica românească, Alexandru Palelogu a fost una dintre primele personalități care a mărturisit colaborarea sa cu fosta Securitate. În 1990, regimul Ion Iliescu, abia instaurat, a încercat să-l aducă de partea sa, numindu-l ambasador în Franța, la 31 decembrie 1989. Relația sa cu FSN-ul s-a încheiat repede: de la Paris, Alexandru Paleologu s-a declarat „ambasador al golanilor” și i-a sprijinit pe manifestanții anticomuniști din Piața Universității. În iunie 1990, Iliescu l-a destituit. A fost senator între 1992 și 2004.
Alexandru Paleologu face un gest cu totul neobișnuit: într-un interviu acordat scriitorului Stelian Tănase, recunoaște că a colaborat cu Securitatea, în perioada în care a fost deținut politic, fiind condamnat într-un lot de intelectuali din care făceau parte și Constantin Noica și Nicolae Steinhardt. „La închisoarea de la Botoșani mi s-a reînnoit propunerea refuzată cu 5 ani în urmă. A revenit și am acceptat- o. Am acceptat-o cu formele în regulă, cu pseudonim, cu toate alealalte”, mărturisește Paleologu. Dosarul său arată că fostul deținut politic a fost promovat de la rangul de simplu informator la cel de agent de influență. Alexandru Paleologu și-a cerut iertare pentru această colaborare, pe care a denumit- o „o obnubilare a inteligenței”. În perioada colaborării cu Securitatea, din 1963 în 1984, el a avut și dosar de urmărit, în domiciliul său fiind montată „tehnică operativă”.
S-a născut la 14 martie 1919 la București într-o veche familie boierească care își are probabil originile în Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat din Lesbos în Țările Române la începutul secolului al XVIII-lea. Strămoșul direct dovedit al lui Alexandru Paleologu este un medelnicer, Mihai Nicolae Paleologa, venit din insula Lesbos (Mitilini). Catagrafia oficială de toți boerii Țării Românești la 1829 îl menționează astfel: “Mihail Nicolae Paleologa,n. Mitilini, 58 ani, medelnicer, șade în Buc.,n-are nici o stare.”

Mihail, Elena și Alexandru Paleologu la începutul anilor 1920 (Foto Pagina de Politică)

După tradiția de familie, acesta venise împreună cu tatăl său în suita domnitorului Alexandru Ipsilanti. Medelnicerul Mihalache Paleologu a fost printre fondatorii Ordinului avocaților -pe la sfârșitul sec.18, începutul sec.19. Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Medelnicerul Mihalache (Mihai) Paleologu a avut, printre alți descendenți, un fiu Nicolae Paleologu, ajuns până la rangul de serdar (d. 1874). Fiul său Mihail (Mișu) Paleologu (1848 – 31 decembrie 1903) și-a susținut doctoratul în drept la Paris, în 1869, cu teza De curatoribus furiose et allis extra minores dandis. A fost consilier la Curtea de Casație și director al ziarului “Timpul”, în două perioade: 1883-1884, respectiv 1889-1890. Bunicul lui Al.Paleologu a avut două căsătorii, din cea de-a doua , cu Eugenia Haciulea (1850-1932; de origine macedoneană), rezultând doi copii, Mihail și Cleopatra. Mihail este tatăl scriitorului.
Tatăl său (Mihail Paleologu, n.1884, d.1956) a fost deputat PNL și apoi secretar general în Ministerul de Justiție (1930) și la Finanțe (1932). Mama lui Alexandru Paleologu a fost Elena Pennescu-Vidrașcu, cea de-a doua soție a lui Mihail Paleologu. După divorțul de Mihail Paleologu, Elena (fostă Pennescu-Vidrașcu) s-a recăsătorit cu inginerul Alexandru Zarifopol, nepot de văr primar al criticului Paul Zarifopol. Mihail Paleologu s-a recăsătorit cu Emilia Ștefănescu, iar cu această a treia soție a avut un al doilea fiu, Andrei, frate vitreg cu Alexandru.
Alexandru Paleologu a absolvit Liceul Spiru Haret din București și apoi a studiat la Universitatea București, unde este licențiat al Facultății de Drept.


Alexandru Paleologu nu a fost niciodată legionar și fascist. În autobiografia redactată în penitenciarul Botoșani, Al.Paleologu scrie: “În toamna anului 1940, după instaurarea dictaturii legionare am inițiat cu mai mulți prieteni și colegi organizarea clandestină a unui grup de tineret universitar cu vederi democratice, care urma să se manifeste prin publicații, conferințe etc.în spirit umanist, antilegionar și democratic, raționalist, critic și antimistic.” (Tudorel Urian, Viețile…p. 146, Op. cit.).
Urmărit de Securitate, se ascunde sub un nume fals (Ion Crăifăleanu) în orașul Câmpulung-Muscel până în ianuarie 1956, când fapta pentru care fusese urmărit se prescrisese și putea reintra în legalitate. În 1959 este arestat în lotul Noica-Pillat. Arestările în respectivul lot încep în decembrie 1958, cu Constantin Noica, iar ultimul arestat din lot, în ianuarie 1960, este Nicolae Steinhardt. Sunt arestați 23 de intelectuali de prestigiu, anchetați și condamnați la pedepse de la 6 ani până la 25 de ani muncă silnică. Paleologu este arestat pe 8 septembrie 1959 (la ora 2 noaptea este obligat să-și strângă câteva lucruri, fiind apoi urcat într-o dubă și dus la celebra închisoare „Malmaison” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (București) și condamnat la 14 ani de muncă silnică cu confiscarea averii și 7 ani degradare civică, pentru motivul “uneltire” contra regimului comunist. Prin Decizia nr. 24/1 martie 1960 a Tribunalului Militar al Reg. a II-a Militare București este condamnat “pentru săvârșirea infracțiunii de agitație contra ordinii sociale”. La interogatoriul lui Alexandru Paleologu în cadrul procesului C.Noica, C.Pilat…, Paleologu a declarat: “…eu mă situam pe poziții contrare cu legionarii.” (vezi: Prigoana. Documente ale procesului C .Noica…p.363). În timpul detenției a fost racolat de Securitate ca informator. Alexandru Paleologu a fost bun prieten cu Nicu Steinhardt. l. Paleologu a declarat (în Tudorel Urian, op. cit., p. 65): “Când i-am mărturisit [lui Steinhardt] prima oară – pentru că lui i-am mărturisit, înainte de apariția mărturiei mele publice din volumul Sfidarea memoriei-, mi-a replicat: “Eu eram sigur demult de lucrul acesta, mă așteptam, dar nu m-am ferit de tine nicio clipă…”


A fost grațiat în 1964 și iese din închisoare la 24 iunie 1964.
După ieșirea din închisoare urmează o perioadă de readaptare. Este reintegrat pe post de cercetător științific la Institutul Academiei Române pentru Istoria Artei, Secția Artă Veche. Devine secretar literar la Teatrul „C. I. Nottara” din București în 1967 și membru al Uniunii Scriitorilor, iar între 1970 și 1976 este redactor la Editura Cartea Românească.

A fost demis din funcția de Ambasador al României în Franța, nu doar pentru că și-a arătat simpatia față de ”golanii” din Piața Universității, dar și pentru faptul că avea vederi monarhiste.
În 1992, Alexandru Paleologu a fost ales senator pe listele Partidului Alianța Civică, în fruntea căruia era scriitorul Nicolae Manolescu.
Surse din preajma lui Paleologu spun că nici măcar cei mai brutali și vulgari senatori din tabăra Iliescu nu îndrăzneau să-l insulte. Erau anii în care Corneliu Vadim Tudor era în plină ascensiune, iar în banca PSD se aflau personaje de genul lui Gheorghe Dumitrașcu, demagogi care nu aveau nicio reținere. Când vorbea însă Alexandru Paleologu, cei din tabăra PSD-PSM-PRM tăceau, iar colegii din opoziție aplaudau.

Arbiter elegantiae
„Conu, Alecu” impresiona și prin ținuta sa vestimentară, între atât de mulți parlamentari îmbrăcați în stilul activistului superior de partid. „Costumelor impecabile, cu nelipsita batistă în buzunarul de la piept, cămășilor și cravatelor atent asortate, pantofilor strălucitori li s-au adăugat, în anii din urmă, faimosul baston cu cap de argint”, relatează publicistul Tudorel Urian, într-un articol publicat în România Literară.
Urian, care a scris o carte despre Alexandru Paleologu, descrie și stilul său „deschis, jovial, mereu bucuros să-și întâlnească prietenii” și amintește și de „nelipsita pipă – de multe ori, stinsă – ținută cu eleganță în mână și dusă cu știință în colțul gurii, totul în distonanță vizibilă cu lumea vulgară, rapace, prea grăbită, a îmbogățiților tranziției”.

Origini din insula Lesbos
Deși arborele genealogic nu este deplin cunoscut, se pare că familia sa a sosit în România venind din insula Lesbos.
„Esențial și ce e plauzibil e o idee a lui Iorga, care i-a spus-o tatălui meu: că descendența noastră e dintro familie genoveză, Gattilucci (Gatilusio), care prin sec. XIII a adus mari servicii restaurării Paleologilor. După un secol, o fiică a împăratului Andronic al III-lea s-a căsătorit cu un Gattilucci. De altfel, și mai târziu, ultimul împărat Constantin al XI-lea sau al XII-lea era însurat tot cu o Gattilucci. Acești Gattilucci s-au stabilit în Insula Mitilene (Lesbos)”, relata Alexandru Paleologu.

Eseistul s-a format la școala lui Paul Zarifopol, căruia i-a și îngrijit mai multe antologii, fiind cunoscut mai ales prin volumul Bunul simț ca paradox.
În antologia Spiritul și litera sunt adunate câteva dintre eseurile sale despre literatura română, precum Tema duelului la Camil Petrescu. Volumul Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu propune unica interpretare ezoterică din literatura critică românească a romanului Baltagul.

A publicat:

  • Spiritul și litera: încercări de pseudocritică, Editura Eminescu, 1970
  • Bunul-simț ca paradox , Editura Cartea Românească,1972
  • Simțul practic. Eseuri și polemici, 1974
  • Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, Editura Cartea Românească, 1978
  • Ipoteze de lucru. Studii și eseuri literare, Editura Cartea Românească,1980
  • Alchimia existenței. Editura Cartea Românească, București, 1983. Ed. a II-a, revizuită, Ed. Humanitas, Buc. 1997
  • Souvenirs merveilleux d’un ambassadeur des golans, , Éditions Balland, Paris, 1992
  • Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor, trad. de Alexandru Ciolan, Editura Humanitas 1991
  • Sfidarea memoriei (Convorbiri) 1995 (în dialog cu Stelian Tănase)
  • Despre lucruri cu adevărat importante, 1997; a doua ediție, 1998
  • Interlocuțiuni, 1997
  • Politețea ca armă. Convorbiri și articole mai mult sau mai puțin politice, 2000

    Decernarea Premiului pentru Excelență în Cultura Românească (București – Ateneul Român)
    În imagine : Alexandru Paleologu și Maia Morgenstern, Foto Mediafax

  • L’Occident est à l’Est, (Editura EST-Samuel Tastet Éditeur) 2001
  • Moștenirea creștină a Europei, 2003.
  • Breviar pentru păstrarea clipelor, in dialog cu Filip-Lucian Iorga 2005
  • Amicus Plato sau… Despărțirea de Noica, Editura LiterNet, 2006.
  • Strada Armenească. Convorbiri cu Fabian Anton, Editura Ararat, 2006

Volume colective

  • Dialoguri de seară, Constantin Galeriu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și Sorin Dumitrescu; Ed. Harisma, 1991;
  • După-amiezele cetății : caietele anului 2000, coord. de Gabriela Tabacu; Alexandru Paleologu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Prea Sfinția Sa Chrysostomos – arhiepiscop de Etna, Juan Francisco Ortiz, Nicu Alifantis și formația corală “Da Capo”; Editura Universitara Ion Mincu, 2001;
  • Epistolar, în colaborare cu Radu Bogdan, Emil Cioran, Petru Creția, Stefan Aug. Doinaș, Ion Ianoși, Thomas Kleininger, Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Andrei Pippidi, Andrei Pleșu, Mariana Sora, Marin Tarangul și Sorin Vieru), București, Cartea Românească, 1987, Ed. Humanitas, 1996, 2008;
  • Pot să vă mai enervez cu ceva? Interviuri între vehemență și emoție, coord. de Ovidiu Șimonca – Nicolae Manolescu, Matei Călinescu, Mihai Șora, Matei Vișniec, Antoaneta Ralian, Andrei Pleșu, Andrei Șerban, Livius Ciocârlie, Paul Cornea, Alexandru Paleologu, Gabriela Adameșteanu, Gheorghe Crăciun, Dumitru Țepeneag, Nora Iuga, Gabriel Liiceanu, Gabriela Melinescu, Ștefan Agopian, Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara, Gelu Ionescu, Petru Cimpoeșu, Bujor Nedelcovici, Mircea Horia Simionescu, Victor Rebengiuc, Marcel Iureș; Ed. Cartier, 2009;

Premii și distincții

  • 2000 – Premiul de Excelență în Cultura Română, acordat de Fundația Națională pentru Știintă și Arte și grupul de presă “Curentul”, sub patronajul Președintelui României

Surse:
evz.ro
ro.wikipedia.org
autori.citatepedia.ro
youtube.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

8 + 7 =

60 − = 53

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum este corect – “costum de haine” sau “costum”? Structura …
Corespondenta la redactie