Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puțină tandrețe. Când să facem și asta, murim.
Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puțină tandrețe. Când să facem și asta, murim.
Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată. Autoportret într-o oglindă spartă
Adevărata “măsură” a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin “lipsa de măsură”, dorind “fără măsură”, îndrăznind “fără măsură”, iubind “fără măsură”. Convorbiri cu Octavian Paler
Înţelepţii hinduşi pretind că există patru anotimpuri în viaţă. Unul pentru a studia şi a descoperi lumea. Al doilea pentru a întemeia un cămin. Al treilea pentru a reflecta. Şi, în sfârşit, al patrulea, în care eliberat de inhibiţii şi de obsesii devii un fel de călător fără bagaje. Caminante
Fetiţo, trenul a sosit, a tras la peron. Încotro doreşti să meargă? Spre care dintre visurile tale? Şi cine doreşti să fie pasageri? Viaţa pe un peron
Noi suntem ca un cântec, nu credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.
Vai de cel care după ce deschide uşa camerei seara nu are cui spune: “Bună seara”. Scrisori imaginare
Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate. Autoportret într-o oglindă spartă
Nimeni nu există pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. În clipa în care se opreşte, moare. Viaţa pe un peron
Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu.
În deşert, se zice, nu se duc decât îndrăgostiţii şi nebunii. Eu mai cunosc o categorie, în care mă includ. Cei care nu se descurcă prea bine în vacarm şi tânjesc după un loc de unde, speriindu-se de izolare, să se întoarcă pocăiţi în societate. Drumuri prin memorie
Începem să murim când nu mai avem puterea de a alege. Scrisori imaginare
Lângă o mare, în timp ce soarele domneşte singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorică pentru a da un înţeles vieţii. Trupul singur umple lacunele filosofiei. El găseşte o mângâiere într-un adevăr care pe filosofi nu-i satisface: ca există. Caminante
…există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns, ci pentru a auzi întrebarea.
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi.
Citeste mai mult: adev.ro/mpb9hi
Citeste mai mult: adev.ro/mpb9hi
Lasă un răspuns