Laura Suzeanu

Tiribombe, călușei, lanțuri, tornadă sau trenuleț se întind de o parte și de alta a maidanului din Bd. Republicii din Oltenița. De joi, 24 august, s-au întins cele mai multe dintre tarabe cu iconițe, genți, portofele, gablonțuri, bluze sau ii, lenjerii pe categorii, hăini din blană, pături din lână, oale de lut, etc. Peste toate acestea se așterne căldura de la kurtos kalacs, porumb fiert sau fumul de la grătarele cu mici., cârnați, hamsii, fripturi din carne de pui sau porc. Berea curge, dar igiena lasă de dorit în toată această pleașcă de atmosferă. Cei care răspund cum răspund de oraşul ăsta nu sunt în stare să ne ofere prea multe variante de distracție. Bâlciul este un obicei întipărit în fiecare vară pe obrazul deja pătat al orașului. Pentru doar câteva zile de zarvă și zgomote amestecate între manele cu muzică disco, țipete din utilajele de distracții, balamuc nedorit de mulți dintre oltenițeni care sunt obligați să suporte larma, problemele sunt destul de vizibile. Bâlcenii veniți din diferite zone ale țării critică slaba sau proasta organizare, mizeria din jur unde aceștia s-au instalat, se plâng pentru faptul că nu au condiții civilizate, sănătoase, pentru a putea sta cele câteva zile cât își oferă produsele și serviciile. Unul dintre bâlceni ne spune că abia așteaptă să plece și ne povestește despre condițiile civilizate de la Giurgiu și Călărași. Acolo nu se stă în praf, nu se cară apă sute de metri, nu ești nevoit să te zgâlțâi printre gropi și gropițe, nu se stă decât pe asfalt în locuri special amenajate.

Cât vezi cu ochii, de jur împrejurul utilajelor de distracție și mașinilor cu rulote parcate, o mizerie de nedescris, de parcă oltenițenii nu mai scapă de această pedeapsă a inconștienței, nesimțirii, iresponsabilității, primitivsmului din unii: tot felul de gunoaie aruncate pe pământul uscat de căldură sau prin iarbă și uscăciuni, totul într-o atmosferă terifiantă.

Stil de barosan: alegătorul să tacă iar alesul să scoată burta-n față

Este din ce în ce mai trist că nu putem să vedem și noi un progres. Primarul Țone a avut grijă să-și mărească salariul, lui și acoliților, să-și facă o rețea de mișcători serviabili lui care să-i îndeplinească ordinele îmbăiate în diverse avantaje, dar ca să încerce să facă schimbări în oraș, să mai servească și interesele cetățeanului, cel care îi plătește salariul ăla baban și care dă taxe și impozite ,pentru a avea condiții de trai normale, nu se încumetă. Acel loc se întinde pe o suprafață destul de mare până în digul vechi al Argeșului. Aici se puteau crea condiții onorabile și civilizate pentru desfășurarea diverselor activități de divertisment. Dacă spațiul ar fi fost asfaltat și amenajat special pentru organizare de evenimente, oltenițenii ar fi putut participa la multe manifestări culturale, la zile naționale sau zile ale orașului, bâlciul anual ar fi fost de asemenea organizat în condiții demne de un om. Dacă toată suprafața din maidanul amintit era curățată și amenajată frumos, tarabele ar fi avut loc acolo, iar acum șoferii nu mai erau nevoiți să aleagă rute ocolitoare ori să înjure autoritatea locală de proastă administrare.

Mai aflăm și că celor cu tarabele li s-a interzis să vină de la deschidere fiindcă se încurcă circulația pe străzi prea mult și să rămână din 10 zile doar 4 zile de comerț, de parcă oamenii erau de vină și nu proasta organizare într-o gândire lipsită de inițiativă și logică.

În loc să se profite de acest comerț venit din afara orașului pentru a se strânge bani la buget, Țone împrăștie comercianții cu atitudinea sa. Nu reușim să depășim un prag şi să vedem şi altceva în Oltenița. Primarul nu este în stare să le organizeze oltenițenilor zile de distracţie autentică.
Să amintim de concediile acestuia în străinătate, de croaziere prin Marea Nordului, de excursii în Ibiza, în timp ce oltenițenii nu au locuri de muncă sau fac naveta la București ori pleacă prin străinătate să slugărească? Să amintim politica social-democrată de îndobitocire a omului prin diverse farse, de la cele de mituire ca să tacă la mârlăniile aleșilor, la altele de minciună până la paralizarea adversarului, ori să amintim în ce locuri se distrează şi îşi fac vacanţele socialiştii care ne conduc şi care cică ”luptă” pentru popor? Liviu Dragnea, șeful clicii social-democrate a fost mai des in Brazilia decât prin țară, chiar și  în fiefurile lor roșii. Dar firește că sunt de preferat plajele braziliene, ca și plajele din Ibiza. Un bâlci sau alt eveniment local sunt pentru fraierii care votează, pentru ăia cu acţiuni la purtător soarele are doar parafă de Occident sau de călătorii peste Atlantic ori Pacific. Jupânii se distrează pe banii noștri, drept pentru care lipsa condiţiilor elementare de igienă din bâlciul oltenițean arată de fapt care-i respectul primarului față de oltenițeni.
„Adună toţi proştii de partea ta şi poţi fi ales în orice poziţie.” spunea actorul Frank Dane.

Se cară apă de la zeci de metri, iar tarifele sunt sub nivelul condiților de stat. Lângă cișmea o toaletă mizerabilă

Normele de igienă sunt la pământ, astfel că să nu mai avem pretenție de la vizitatorii din bâlci necivilizați cât timp nu există suficiente coșuri de gunoi, nu există utilități puse la punct, asfalt, wc-uri unde să nu-ți verși fierea doar văzându-le. Autoritățile erau obligate dacă nu prin lege, măcar moral să se îngrijească de bunul mers al lucrurilor și să vadă neregulile.
Pentru juniorii dornici de senzații tari au fost aduse tot felul de aparate, care să le ridice doza de adrenalină. Cât despre tarifele date, vânzătorii și grataragii veniți plătesc fie 7 lei/mp pe fiecare zi, fie între 250 și 270 de lei pe 4 zile pentru cei cu cortul, veniți să vândă diverse produse comerciale.
Cei din spatele barierei sunt nevoiți să care apă de la o singură cișmea aflată lângă un WC de zile negre.

Ce vom vedea luni, după bâlci ? Alte gunoaie probabil adunate la cele deja existete. Până la anul, când alt bâlci, cu aceleasi lumini colorate noaptea, zgomote și zarvă într-o atmosferă dușmănoasă, cu multe kitchuri, va veni la Oltenița. Vom vedea dacă până atunci se va schimba ceva în bine în acest spațiu. Parcă am fi ȋntr-o continuă orbecăire din care ne încăpățânăm să ieșim.