Când lucrurile merg pe calea greşită, nu trebuie să mergi cu ele.

Am învăţat că e important să te înconjori cu oameni care îţi pot oferi puţină fericire, pentru că nu poţi trece prin viaţa asta decât o dată – nu te mai întorci pentru bis.

Adevărul e ca soarele: poţi să-l cerţi, dar el tot acolo sus va rămâne.

De când eram un copil, am ştiut întotdeauna că se va întâmpla ceva cu mine. Nu ştiam exact ce.

Fă ceea ce este corect pentru tine, atâta timp cât nu afectează pe nimeni.

Nu încerc să fiu sexy. E doar felul meu de a mă exprima, atunci când mă mişc.

Am fost instruit să devin electrician. Probabil că am încurcat firele undeva de-a lungul traseului.

Un concert live este emoţionant pentru mine datorită energiei care este generată de mulţime şi pe scenă. Este partea mea favorită din această afacere, concertele live.

Ritmul este ceva pe care îl ai sau nu-l ai, dar atunci cand îl ai, îl ai peste tot.

Încă de mic am fost un visător. Citeam poveşti şi deveneam un erou al lor. Mă uitam la filme şi deveneam un erou. Fiecare vis pe care l-am avut, l-am împlinit de sute de ori.

Uneori hainele spun despre tine lucruri pe care tu nu le poţi spune.

Eu cânt toate felurile de muzică.

A fi mare înseamnă a fi neînţeles.

Adevărul este asemeni soarelui; poţi să te răsteşti la el o vreme, dar el nu va pleca.

Talentul înseamnă să fii în stare să vinzi ceea ce simţi.

Câinii te iubesc oricât de mult sau puţin ai avea. Poţi conta pe ei mai mult decât poţi conta pe mulţi oameni – ei nu te părăsesc, cum fac unii oameni.

Bârfa este vorbă mică din minţi mici.

Fără muzică nu-ţi poţi face niciodată prieteni.

Oamenii care văd sex în muzica mea au minţi murdare.

Dacă urăşti o fiinţă umană din cauza rasei din care face parte, atunci urăşti o parte din tine însuţi.

Elvis Presley

Termenul „legendă” este prea sărac pentru a-l descrie pe Elvis Presley. Niciun alt artist nu a mai avut un asemenea impact asupra rock’n roll-ului ca în cazul său. Viaţa lui Elvis a fost un şir lung de întâmplări predestinate să îl ducă pe culmile cele mai înalte ale gloriei. Muzica sa a fost ascultată de generaţii întregi şi a inspirat zeci de artişti de-a lungul timpului. Elvis a fost inegalabil!
Cu un talent extraordinar muzical, actoricesc şi cu un şarm aparte, a atras dragostea a milioane de admiratori din întreaga lume. La 8 ianuarie 2016, „Regele” rock’n roll-ului ar fi împlinit 81 de ani. Elvis nu mai este printre noi, dar amintirea sa dăinuie în timp, iar fanii nu l-au uitat.
Elvis Aaron Presley, cel care avea să devină părintele unui stil muzical greu de copiat, dar frecvent interpretat de cei mai populari artişti în viaţă, s-a născut în Tupelo, Mississippi, un mic orăşel american, la 8 ianuarie 1935, într-o familie săracă.
Gladys Presley, mama artistului, aduce pe lume doi gemeni: primul, Jesse Garon s-a născut mort, dar ce de-al doilea, Elvis Aaron Presley, s-a născut fără probleme şi a devenit singurul copil al familiei.
Încă din primii ani de viaţă a luat contact cu muzica gospel în cadrul bisericii penticostale la care mergea familia sa. La doar 10 ani îşi face debutul muzical, cu melodia „Old Shep“, interpretată în cadrul unui concurs de tinere talente organizat în oraşul natal, cu ocazia unui târg. Se clasează pe locul al doilea, primind cinci dolari şi posibilitatea de a participa în mod gratuit la toate evenimentele din cadrul târgului. Tot atunci, părinţii îi dăruiesc prima lui chitară, aceştia neputându-şi permite bicicleta mult dorită de către Elvis. În 1948, părinţii săi s-au mutat în Memphis, loc în care el a descoperit muzica blues şi jazzul. „Oriunde mergea Elvis avea cu el chitara atârnată în spate. De câte ori mergea într-o cafenea sau într-un bar, erau oameni care spuneau: «să vedem cum ne cânţi, băiete!»“, afirma Johnny Burnette, un alt pionier rockabilly, citat de site-ul rockabilly.ro.
În ciuda talentului, Elvis era un băiat timid şi uneori refuza să cânte în public tocmai pentru că nu-şi putea învinge emoţiile. După absolvirea liceului, munceşte în diferite fabrici din oraş, o perioadă fiind şi şofer de camion.

Mai târziu a fost remarcat de patronul unei importante case de producţie, care l-a cooptat într-un trio alături de chitaristul Scooty Moore şi de basistul Bill Black. În iulie 1954, cei trei au lansat hiturile „That’s all right” şi „Blue Moon of Kentucky”, două cântece cu influenţe blues şi country, interpretate într-o manieră ce avea să readucă în atenţia tuturor muzica rock’n roll. După ce a lansat cinci hituri în această formulă, în 1955, Elvis a semnat un contract cu o altă casă de producţie, iar în 1956 era deja un fenomen muzical, cunoscut în întreaga lume.
Cântecele lui Elvis au combinat diverse stiluri muzicale, iar modul în care le-a interpretat şi apariţiile sale scenice au dărâmat multe dintre barierele sociale şi rasiale ale vremii. Elvis a reuşit să ducă muzica şi cultura pop într-o nouă eră.
În anii ce au urmat, Elvis Presley a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi artişti ai Americii şi nu numai. Spectacolele sale adunau mii de oameni, care îl idolatrizau. „Heartbreak Hotel”, lansat în ianuarie 1956, a devenit primul mare hit, transformat în primul său „Disc de Aur”, ocupând primul loc în topurile muzicale timp de opt săptămâni. Stilul de dans al lui Elvis a generat o adevărată isterie în rândul fanilor săi, dar şi o serie de controverse. Cu toate acestea, Elvis a reuşit să „elibereze” tinerii de corvoada unor reguli mult prea stricte impuse de societatea americană a acelor vremuri.
Anul 1956 a fost plin de succese, Elvis lansând hit după hit: „Don’t be cruel”, „Love me tender”, „All Shook up” şi „Jaillhouse Rock”. Acelaşi an i-a adus lui Elvis primul album, intitulat simplu „Elvis Presley”, pentru care a şi primit „Discul de Aur”.
Cu excepția câtorva concerte în Canada, Elvis a cântat doar în Statele Unite, în ciuda zecilor de invitații la turnee, venite din Europa, Australia sau Japonia. Motivul acestui „izolaționism” e unul incredibil: managerul lui, controversatul „colonel Parker”, imigrase ilegal în America, în tinerețe, deși pretindea că este originar din Virginia. Originea sa și faptul că se născuse în Olanda, în 1909, ca Andreas Cornelis van Kuijk, aveau sa fie cunoscute abia în 1984 și se temea ca nu cumva, în cazul unei ieșiri din țară, serviciile vamale să nu îi mai permită intrarea în SUA.
„Colonelul“ Parker vinde toate înregistrările lui Elvis contra sumei de 40.000 de dolari plus un vonus de 5.000 de dolari pentru artist. Un an mai târziu, înregistrează piesa „Heartbreak Hotel“, single vândut în peste 300.000 de exemplare numai în primele trei săptămâni şi prima piesă a lui Elvis ce a înregistrat vânzări de peste un milion de exemplare, aducându-i primul disc de aur. Anul 1956 a fost unul definitor pentru cariera lui Elvis Presley: apare primul său album, care îi poartă numele şi care a ajuns rapid pe prima poziţie în Billboard 200, unde a rămas timp de zece săptămâni, semnează un contract de şapte ani cu Paramount Pictures, apare frecvent în emisiuni televizate şi concertează în toată America.

Elvis și Trupa Mariachi interpretând melodia ”Guadalajara Guadalajara”

”Este venerat ca un zeu pentru că pe lângă faptul că a inventat rock and rollul, a fost cel mai mare interpret de balade, după Frank Sinatra; pentru că transluciditatea sa spirituală şi sexualitatea înfrânată din blues-urile pop încă impresionează milioane de femei din întreaga lume.” Robert Christgau, jurnalist

Pe 26 septembrie este proclamată Ziua Elvis Presley în oraşul său natal şi are loc premiera primului său film, „Love Me Tender“, un real succes, aplaudat de critici.

Începutul anului 1957 îl găseşte lucrând la cel de-al doilea film, „Loving You“. Urmează filmările pentru peliculele „Jailhouse Rock“ şi „King Creole“, iar un an mai târziu activitatea artistică îi este întreruptă de recrutarea în armata Statelor Unite. Colegii de armată l-au descris ca fiind un soldat capabil, modest în ciuda reputaţiei sale, dar şi generos. Acesta şi-a donat solda în scopuri caritabile şi a cumpărat aparate TV pentru tot personalul ce deservea baza militară, după cum se arată într-o biografie a artistului, elaborată de rockabilly.ro.

La începutul lui 1969, Presley revine în Memphis, unde înregistrează alte două albume „From Elvis in Memphis“ şi „From Memphis to Vegas, From Vegas to Memphis“ – ce conţin hiturile „In the Ghetto“, „Suspicious Minds“, „Don’t Cry Daddy“ şi „Kentucky Rain“. Tot în ’69, se întoarce pe platourile de filmare pentru ceea ce avea să fie ultimul său film : „It is a Change Of Habit“.
În perioada 1970-1977, viaţa „Regelui“ este o înşiruire de concerte, turnee, înregistrări, acestea culminând cu numeroase spitalizări din cauza stresului şi lipsei de odihnă. În iunie 1972 stabilește un record de audiență, reușind să susțină 4 show-uri consecutive sold-out la celebra arenă Madison Square Garden. În ianuarie 1973, în premieră, este transmis prin satelit, show-ul Aloha from Hawaii, fiind vizionat în direct în 36 de țări de pe toate continentele, audiența estimată fiind de 1,5 miliarde telespectatori. Stresul turneelor și lipsa de odihnă încep să-și spună cuvântul, Elvis având nevoie de mai multe spitalizări. Tot în această perioadă începe să ia diverse pastile energizante și tot felul de alte droguri. Pe 16 august 1977, întors la Graceland, Elvis pregătește ultimele detalii în legătură cu spectacolul ce avea să-l susțină în Portland (Maine) a doua zi și apoi se retrage pentru a se odihni. Este găsit mort a doua zi dimineața. Vestea se răspândește cu rapiditate, întreaga lume fiind în stare de șoc.

Dispariția lui prematură a fost pusă pe seama unui blestem: puritanii din statele sudiste, indignați de apariția sexy a lui Elvis, și temându-se ca el va corupe tineretul american, au spânzurat și ars, în cadrul unui ritual bizar, un manechin purtând chipul lui Presley, iar magia ar fi dat roade, în cele din urmă.
Medicul personal al Regelui muzicii rock’n’roll dezvăluie într-o carte cu caracter biografic lansată de curând în SUA, cauza principală a morţii lui Elvis Presley : o constipaţie cronică, şi nicidecum excesul de medicamente pentru artrită şi insomnie, informează NewsIn. „Până la autopsie, nu am realizat că problemele lui legate de constipaţie sunt atât de grave. Practic, colonul său era dublu decât unul normal, atât ca diametru, cât şi ca lungime. Până atunci, s-a presupus că principala cauză a fost supradoza de medicamente”, spune George ‘Nick’ Nichopoulos, care a fost unul dintre apropiaţii lui Presley.
Regele muzicii rock’n roll a încetat din viaţă la vârsta de 42 de ani pe 16 August 1977, în reşedinţa sa din Memphis. Decesul a survenit, potrivit informaţiilor comunicate oficial la acea vreme, ca urmare a unei aritmii cardiace provocate de medicamentele în exces, droguri şi obezitate.

Elvis a jucat în 33 de filme, a vândut mai mult de 1 miliard de discuri. Elvis a fost acompaniat de peste 30 dintre foștii săi colegi de turnee împreuna cu Orchestra Simfonica din Memphis. Sute de discuri de aur sau platină primite pentru numărul record de discuri vândute (peste un miliard), 14 nominalizări la premiile Grammy, dintre care trei câștigate (pentru albumul How Great Thou Art – 1967, albumul He Touched Me – 1972 și pentru înregistrarea live a cântecului How Great Thou Art – 1974), premiul pentru întreaga carieră decernat la vârsta de numai 36 de ani sau primirea din partea United States Junior Chamber of Commerce în 1971 a titlului de Unul dintre cei zece cei mai merituoși tineri ai națiunii sunt numai câteva din onorurile pe care le-a primit Elvis Presley.

Postmortem, în 1984 i s-a decernat de către Blues Fundation din Memphis premiul W.C. Handy pentru păstrarea în viață a blues-ului în muzica sa. În 1986 a fost în primul grup de cântăreți ce a intrat în Rock-and-Roll Hall of Fame, iar în 1998 a fost introdus în Country Music Hall of Fame. În 2001, odată cu intrarea sa în Gospel Music Hall of Fame, Presley a devenit singurul interpret membru al tuturor celor trei anuale. În 1992, Serviciul Poștal American a anunțat că imaginea lui Elvis va apărea pe un timbru poștal comemorativ. Acesta a fost lansat pe 8 ianuarie 1993 și îl înfățișează pe Regele Rock-and-Roll-ului în postura tânărului cântăreț de la mijlocul anilor 1950.
În final, dar nu și în ultimul rând, se poate vorbi despre ceea ce este mai puțin cunoscut vis-a-vis de omul Elvis. Este știut faptul că acesta avea obiceiul de a dărui Cadillac-uri, bani și bijuterii, de multe ori sub impulsul momentului. Ceea ce este mai puțin știut este faptul că pe lângă concertele de caritate pe care le dădea periodic, mai avea obiceiul de a-i întreține pe cei din jurul lui: prieteni, familie, chiar și oameni străini, plătindu-le facturile și datoriile, spitalizările, cumpărându-le case sau întreținându-le familiile. Mulți ani de zile acesta a dăruit mai mult de o mie de dolari pe an fiecăruia dintre chitariștii ce locuiau în Memphis, iar activitatea caritabilă a acestuia continuă și în zilele noastre prin intermediul Elvis Presley Charitable Foundation.
În 1964, Elvis a cumpărat iahtul Potomac, care îi servise drept birou fostului președinte Franklin Delano Roosevelt; cântărețul a donat însă nava unui spital de copii din St. Jude – acesta fiind doar unul dintre numeroasele lui acte caritabile. Elvis a fost nu doar unul dintre cei mai mari muzicieni contemporani, ci și un talentat luptător de arte marțiale, el deținând centura neagra la karate (kenpo). Deși considerat un sex-simbol, Presley era foarte conservator; în timpul unei întâlniri la Casa Albă cu Richard Nixon, el i-a denunțat pe membrii formației Beatles ca fiind „anti-americani” deoarece protestau împotriva războiului din Vietnam și încurajau tinerii să se drogheze.

Mare iubitor de animale, Elvis a adoptat un cimpanzeu pe nume Scatter, pe care fostul stapân îl învățase să ridice fustele femeilor. Una dintre distracțiile favorite ale lui Presley era să dea drumul cimpanzeului prin casă, la petrecerile unde invita zeci de tinere fane. Simpaticul maimuțoi dadea iama printre domnișoare, care fugeau, speriate, spre amuzamentul cântărețului și al prietenilor lui.

Elvis era un descendent direct al stră-străbunicului lui Abraham Lincoln, Isaiah Harrison, dar și rudă îndepărtată cu un alt președinte american, Jimmy Carter.
Printre cei mai mari fani ai lui Elvis s-au numărat membrii legendarei trupe britanice Led Zeppelin (care i-au și împrumutat, de altfel, numeroase melodii). În timpul turneelor susținute în Statele Unite, Robert Plant și colegii săi aveau întotdeauna locuri rezervate la concertele Regelui.
Elvis a fost un avid colecționar de artă, fiind de-a dreptul obsedat de picturile și sculpturile reprezentând două personaje: Ioana d’Arc și Venus din Milo.

„Fă ceea ce e corect pentru tine, atâta timp cât nu răneşti pe nimeni“, era deviza după care se ghida „Regele“. Cu toate acestea au existat şi voci care l-au contestat, astfel în 1956, un critic al publicaţiei „New York Daily News“ scria că muzica apreciată de public „a atins cele mai joase nivele din cele mai vechi timpuri până la acest Elvis Presley“. Chiar şi Frank Sinatra afirma: „Stilul lui muzical este deplorabil, este un zâmbet afrodisiac, dar rânced. Iau naştere în rândul tinerilor sentimente total negative şi distructive“.

„Îl admir. Are toate drepturile să afirme ceea ce doreşte. Este o adevărată celebritate şi un bun actor, dar cred că nu ar fi trebuit să spună acele lucruri. Acest stil pe care îl adopt este un curent, la fel cum a fost acela pe care l-a adoptat el la începuturi“, i-a răspuns Elvis, în stilul caracteristic.

Presley în schimb nu considera că show-urile lui sunt vulgare: „Unii oameni îşi mişcă picioarele, alţii pocnesc din degete şi alţii îşi balansează corpul. Eu pot însă să le fac pe toate acestea deodată. Aşa cred.“ În august 1956, un judecător din Florida l-a ameninţat că dacă îşi va mişca în felul respectiv corpul, cât timp va concerta în Jacksonville, va fi arestat, declarând că Elvis subminează tineretul american. (www.rockabilly.ro)

„A inventat rock and rollul, dar nu acesta este motivul pentru care este venerat ca un zeu“, a observat jurnalistul Robert Christgau. „Este venerat ca un zeu pentru că pe lângă faptul că a inventat rock and rollul, a fost cel mai mare interpret de balade, după Frank Sinatra; pentru că transluciditatea sa spirituală şi sexualitatea înfrânată din blues-urile pop încă impresionează milioane de femei din întreaga lume“, a analizat specialistul în muzică.

„Am înţeles devreme că «fără un cântec, ziua nu se va termina niciodată, fără un cântec, omul nu are prieten», deci am continuat să interpretez un cântec“ (aluzie la piesa „Without a Song“ a lui Frank Sinatra – n. r.).

Cântărețul purta întotdeauna la gât o cruciuliță, dar și steaua lui David. „Nu vreau să ratez intrarea în Rai din cauza unei probleme tehnice”, glumea el.

Surse :
adevarul.ro
taifasuri.ro
romanialibera.ro
dcnews.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com