Cea mai mare libertate a omului este aceea de a avea propriile gânduri, cel mai mare curaj este acela de a spune ceea ce gândeşti.
Cea mai mare libertate a omului este aceea de a avea propriile gânduri, cel mai mare curaj este acela de a spune ceea ce gândeşti.
Pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii întotdeauna diferit.
Există timp pentru muncă şi există timp pentru iubire. Nu mai există timp pentru nimic altceva…
O fată trebuie să fie două lucruri: clasică și fabuloasă.
Singurii ochi frumoşi sunt aceia care te privesc cu tandreţe.
Nu-ţi petrece timpul bătând într-un perete, sperând să-l transformi într-o uşă.
Ochi frumoşi sunt numai ochii care ne privesc cu dragoste.
Nimeni nu este tânăr după patruzeci de ani, dar poţi fi irezistibil la orice vârstă.
Natura îţi dă faţa pe care o ai la 20 de ani; depinde numai de tine, faţa pe care o ai la 50 de ani.
Nu sunt geloasă dacă îmi văd fostul iubit cu altă femeie. Mama m-a învăţat să împart jucăriile vechi copiilor mai puţin norocoşi.
Frumuseţea serveşte femeilor pentru ca să se facă iubite de bărbaţi, iar prostia, pentru a-i iubi.
Moda este în acelaşi timp fluture şi omidă. Fii o omidă supusă în lumina zilei şi un fluture bezmetic în întuneric. Nimic nu poate fi mai monoton decât un miriapod şi nimic mai adorabil decât un fluture. Există rochii care se târăsc şi rochii care flutură. Fluturele nu va zbura la cumpărături, aşa cum nici miriapodul nu se va târî alene la bal.
De câte griji nu scapi când te hotărăşti, nu să fii ceva, ci să fii cineva!
Fericirea nu bate în fiecare zi la uşa ta!
Poartă-te cu femeia ta ca şi cu o regină şi vei fi regele ei.
O femeie fără parfum nu are viitor.
Atâta vreme cât ştii că bărbaţii sunt asemenea copiilor, ştii totul.
Nu există modă dacă aceasta nu coboară în stradă.
Simplitatea este esenţa oricărei eleganţe adevărate.
Există oameni care au bani și oameni care sunt bogaţi.
Moda dispare, însă stilul este etern.
Femeile luptau pe vremuri pe teren propriu şi fiecare înfrângere era o victorie. Acum ele luptă pe teritoriul bărbaţilor, unde fiecare victorie e o înfrângere.
Nu vă mai îngrijoraţi pentru picioarele voastre, frumoase sau urâte! Nu ele vă poartă, ci dumneavoastră le purtaţi pe ele.
Acolo unde este o rochie este şi o femeie, dacă nu există femeie, nu există nici rochie.
Coco Chanel
A crescut într-un orfelinat franţuzesc. Simplitatea vestimentaţiei călugăriţelor şi a mediului şi-a pus amprenta asupra creaţiilor sale. A înţeles mai bine decât oricare alta nevoile femeii moderne de a iubi şi de a munci liber. Şi a creat haine care să o satisfacă.
Paris, 10 ianuarie. Gabrielle (Coco) Chanel a murit aseară în apartamentul său de la Hotelul Ritz, la vârsta de 87 de ani, titra ziarul „The New York Times“ în 1971. Coco Chanel rămâne una dintre cele mai mari creatoare de modă ale secolului XX, însă ea reprezintă mai mult de atât. Ea a rămas pentru femeile din lumea întreagă, un adevarat simbol: cel al femeii libere. În ciuda aparenţelor, Coco nu a respirat aerul rarefiat al înaltei societăţi. Potrivit biografilor săi, Gabrielle (Coco) Chanel s-a născut la 19 august 1883, la Saumur (Franța). Însă creatoarea a susţinut întotdeauna că a văzut lumina zilei zece ani mai târziu, în 1893, la Auvergne. La numai şase ani, Gabrielle îşi pierde mama. Tatăl rămâne cu cinci copii pe care îi abandonează curând în grija rudelor. Fetiţa află încă din copilărie că în viaţă trebuie să se descurce singură. Simplitatea vestimentaţiei călugăriţelor din orfelinatul unde soarta o aruncă până la urmă e decisivă pentru viitoarea creatoare care va rămâne fidelă crezului de a crea haine comode şi elegante. După ce îşi petrece 6 ani din copilărie la orfelinatul Aubazine, Gabrielle intră la colegiul Notre-Dame de la Maulins, unde învaţă
să coasă. La 18 ani se angajează la cafeneaua “Moulins La Rotonde” unde cântă. În aceleaşi timp lucra şi la magazinul de stofe Maison Grampayre. La cafenea primeşte porecla Coco. Porecla vine de la o melodie, pe care tânăra în vârstă acum de 25 de ani, obişnuia s-o cante acolo. Aici îl întâlneşte pe baronul Etienne Balsan. În scurt timp cei doi devin amanţi. În 1912 îl întâlneşte pe Arthur „Boy“ Capel care o ajută să-şi deschidă un magazin de haine la Paris. Adevărata lovitură vine însă la sfârşitul anilor 1920, în timpul Marii Crize, când, tot cu ajutorul lui Capel, deschide primul său butic celebru, pe 31 rue Cambon. Curând, ea se extinde şi la Deauville şi Biarritz.
Din 1912 şi până în 1920, Gabrielle „Coco“ Chanel a urcat podiumul designerilor parizieni treaptă cu treaptă. Stilul său vestimentar relaxat, cu rochii şi costume simple, ciorapi de damă, bijuterii, parfumuri şi textile cucereşte încet-încet piaţa. Coco Chanel devine prima creatoare care introduce jerseul în lumea modei.
În 1922 lansează celebrul parfum „Chanel nr. 5“, devenit şi rămas cel mai profitabil produs al firmei şi promovat de nu mai puţin celebra Marilyn Monroe, parfumul spune povestea unui succes care a transformat-o pe Coco în
milionară. Pierre Wertheimer îi devine partener în afacerile cu parfumuri în 1924 şi, după unii biografi, îi devine şi iubit. El deţine 70% din companie, Coco 10%, iar un amic, Bader, 20%. Familia Wertheimer continuă să aibă controlul companiei de parfumuri şi astăzi.
În paralel, în 1925, Coco îşi pune semnătura pe jacheta care devine un simbol al casei de modă şi, un an mai târziu, pe „micuţa rochie neagră“. Multe dintre piesele sale vestimentare nu s-au schimbat prea mult de la un an la altul sau de la o generaţie la alta.
Parfumul Chanel nr. 5 era unul tare pe bază de zahăr fermentat, iar sticluţa era simplă, dreptunghiulară şi transparentă. Într-un timp record a devenit cel mai vândut parfum din lume. Coco Chanel scoate pe piaţă şi alte parfumuri: Cuir de Russie, Gardenia și n° 22. De asemenea crează o întreagă linie de accesorii: curele, eşarfe, bijuterii,pantofi, genţi. În această perioadă a vieţii ei are şi o colaborare cu teatrul. Ea crează costume pentru spectacole ca “Le train blue” de Darius Milhaud sau “Apollon Musagete” de Igor Stravinsky.
Din anul 1932 scoate o linie de bijuterii cu diamante în colaborare cu contele Etienne de Beaumont şi ducele Fulco de Ventura.
Acesta este momentul apogelui carierei sale. Un moment în care atelierele ei aveau peste 4000 de angajaţi, iar hainele create de ea se vindeau într-un număr de 28 de mii de modele pe an.
În 1931, Chanel e angajată de Samuel Goldwin care-i oferă un milion de dolari pentru a îmbrăca starurile hollywoodiene printre care se numără Katherine Hepburn, Grace Kelly, Elizabeth Taylor şi Gloria Swanson. Dar Coco a creat, de asemenea, costumele pentru filmele lui Cocteau, „Antigona“ (1923) şi „Oedipus Rex“ (1937). Viaţa celebrei creatoare de modă a ajuns şi pe Broadway, unde Katherine Hepburn a dat viaţă personajului într-un musical, în 1969.
În cartea sa Coco Chanel, Innovator and Icon, Aime Joseph o consideră drept cea mai influentă şi inovatoare creatoare de modă de până acum. Despre Coco, Christian Dior spunea: „Cu un pulover negru şi câteva şiraguri de perle a revoluţionat moda“.
În anul 1939 izbucneşte cel de-Al Doilea Război Mondial. Acest lucru o face pe Coco să decidă, să închidă atelierul din Rue Cambon. După război lucrurile nu se îmbunătăţesc. Este acuzată de colaborare cu naziştii şi decide să se retragă în Elveţia. Însă în 1953 un suflu nou o cuprinde pe Coco. În vârstă de 70 de ani, Chanel reia afacerea. Iar în anul 1954 crează renumitul Tailleur.
Coco Chanel nu a creat doar haine sau parfumuri. A creat un adevarat stil de viaţă. Ea a fost o pionieră a femeii moderne din zilele noastre . Ca orice artist ideile ei despre viaţă şi viziunea ei asupra societăţii aşa cum ar trebui ea să fie s-au reflectat în creaţiile ei. Pălăriile, genţile supradimensionate, parfumurile tari, încălţămintea bicoloră, ceasurile unisex, tailleur-ul. Toate acestea înglobează filosofia ei de viaţă. Eleganţa şi rafinamentul pot fi foarte uşor combinate cu comfortul. Moda ei ne vorbeşte despre dualismul omului, despre conştientizarea propriului corp. Despre faptul că masculinitatea şi feminitatea sunt două elemente ce se împletesc în mod natural în fiecare dintre noi. Iar acest lucru îl poţi arăta prin hainele tale. O femeie nu-şi pierde feminitatea daca poarta pantaloni, iar un barbat nu-şi pierde masculinitatea dacă poartă o eşarfă. Iar simplitatea întotdeauna va arăta bunul gust. Cam acestea ar fi ideile care au modelat nu doar lumea modei dar şi întreaga societate a secolului XX.
Cumva, a purta un costum Chanel este ca şi cum ai purta o haină personalizată, făcută în aşa fel încât să se potrivească mişcărilor celei care o poartă, haina păstrându-şi perfect graţia şi eleganţa. Acest costum clasic nu poate fi purtat decât însoţit de şiraguri de perle şi aur, uneori complexe, alteori simple şi austere. O geantă clasică Chanel împodobită cu logo-ul CC va avea întotdeauna o baretă din aur care va atârna peste umăr, iar cea care o poartă trebuie să aibă în picioare clasicii pantofi cu toc înalt sau, pur şi simplu, nişte balerini.
Astăzi, costul mediu al unui costum Chanel este de aproximativ 5.000 de dolari şi poate fi cumpărat de la magazinele Chanel sau din alte magazine selecte. Detalii cum ar fi materialul folosit, croiala personalizată executată manual ar mai putea adăuga mulţi alţi bani
la acest cost estimativ. Chanel a fost şi a rămas o firmă care a considerat că preţul mare al produselor puse în vânzare va face ca design-ul perfect al hainelor să fie admirat la adevărata lui valoare.
Surse:
autori.citatepedia.ro
historia.ro





Lasă un răspuns