Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Ceea ce ochii văd și urechile aud, mintea crede.

Ceea ce ochii văd și urechile aud, mintea crede.

Sunt un mare admirator al misterului și magiei. Uitați-vă la viața asta: toată este mister și magie.

Niciun executant nu merită să muște dintr-un fier înroșit, cu excepția cazului când acesta are un set bun de dinți.

Marea zi a Înghițitorului de Flăcări sau, aș putea spune, ziua Marelui Înghițitor de Flăcări, a trecut.

Pentru a face ca fața să apară într-o mare de flăcări, trebuie folosite următoarele: se amestecă bine împreună petrol, untură, seu de oaie și var nestins. Se distilează acest amestec pentru cărbuni aprinși, iar lichidul care rezultă poate fi pus pe față fără să o ardă.

Flăcările de pe buze se produc prin ținerea în gură a unui burete saturat cu cea mai pură benzină.

Un truc șmecher comun este ca operatorul să așeze un șal sau un palton pe brațul stâng și să stea pe partea dreaptă a persoanei pe care intenționează să o jefuiască într-un tramvai sau alt vehicul.

Nu trebuie să se creadă că eu spun asta din experiență personală: în anii numeroși cât am fost în fața publicului, metodele mele secrete erau protejate în mod constant de integritatea strictă a asistenților mei, dintre care majoritatea a fost cu mine ani.

Este încă o întrebare deschisă, cum și în ce măsură expunerea rănește într-adevăr un interpret.

Focul a fost și va rămâne aparent întotdeauna, cel mai teribil dintre toate elementele.

Consumul de pucioasă arsă este o falsă performanță.

Doar un singur om mi-a trădat vreodată încrederea, și asta a fost doar într-o chestiune minoră.

Este inutil să spunem că femeile sunt cele mai calme dar și cele mai periculoase hoațe de buzunare.

Viața mea profesională a fost un record constant de deziluzie și multe lucruri ce par minunate pentru cei mai mulți dintre oameni, sunt de fapt chestiuni comune zilnice ale afacerii mele.

O altă metodă de a mânca jăratic folosește bile mici de bumbac ars într-un vas cu alcool.

Consumul de cărbuni încinși a fost întotdeauna una dintre faptele de arme senzaționale ale regilor de foc, așa cum este bine cunoscut faptul că ei ard cu o căldură intensă.

Faptul că primii preoți au intrat în posesia acestor secrete timpurii nu se cunoaște, iar dacă a existat o înregistrare de acest fel, Biserica cu greu ar permite ca asta să devină publică.

Cred că într-un an m-aș putea pensiona. Nu pot lua banii cu mine când voi muri, dar doresc să mă bucur de ei, cu familia mea, în timp ce trăiesc. Prefer să trăiesc în Germania decât în oricare altă țară, deși eu sunt american și unul loial țării mele.

Hoțul de buzunare este de obicei bine îmbrăcat și are aspectul atrăgător.

Știu că până acum sunt singurul iluzionist care a promis asistenților săi de a păstra secretele, onoarea și loialitatea sub jurământ notarial.

Cred că fac bani mai mulți în Rusia și la Paris fiindcă oamenii acestor țări sunt dispuși să se amuze, atât de dornici să vadă ceva nou și ieșit din comun.

Hoții de buzunare lucrează singuri ori în doi, dar și în ceea ce se cheamă mulțime.

Harry Houdini

La 24 martie 1874, avea să se nască Harry Houdini, iluzionistul care a uimit o lume întreagă cu numerele sale de magie, demonstrând că nimic nu e imposibil și că moartea nu e decât “femeiușcă” ce poate fi înșelată.
La trei ani după moartea prestidigi­ta­t­orului francez Robert-Houdin, s-a născut Harry Houdini, confundat de multe ori cu predecesorul său. În realitate, Harry Houdini este doar un pseudonim, adoptat în onoarea celebrului maestru în ale magiei. Şi pasiunea acestuia pentru arta magiei friza patologicul, specialitatea lui fiind evadările din lăzi, cufere, cămăşi de forţă şi celule de închisoare, ferecat fiind în lanţuri şi cătuşe.
Pe numele adevărat Erik Weisz, Houdini a văzut lumina zilei la Budapesta, Ungaria, în familia rabinului Mayer Samuel Weisz și a Ceciliei Weisz, fiind unul din cei șapte copii pe care aceștia i-au avut. La vârsta de 4 ani părăsește Ungaria și se stabilește în SUA împreună cu părinții și patru dintre frații săi, (ceilalți doi se vor naște mai târziu, pe pământ american).
Odată ajunsă aici, familia își va schimba numele din germanul Weisz în Weiss, micuțul Erik, primind odată cu cetățenia americană, prenumele de Erich. Familia avea tot timpul nevoie de bani, așa că tânărul Eric a acceptat tot felul de slujbe ciudate pentru a o ajuta. A plecat de acasă la 12 ani să-și caute norocul, dar după nici doi ani s-a întors la New York, unde familia lui încă mai locuia.
Familia va locui pentru început în Appleton, Wisconsin, unde tatăl său va fi rabin al unei comunități de unguri din orașul respectiv.
Din pricina inadaptării, cei șapte se vor muta în Milwaukee, ajungând în cele din urmă la New York unde Harry , în vârstă de 9 ani va avea o serie de slujbe și va apărea în public pentru prima dată ca artist trapezist autointitulându-se “Erich, prințul aerului”.
La vârsta adolescenței, fascinat de biografia celebrului iluzionist francez Jean Eugene Robert-Houdin (1805 – 1871) și atras de trucurile și numerele de magie ale acestuia se hotărăște să intre în lumea spectacolului,  luându-și numele de scenă Houdini.
Al doilea nume și-l va alege în memoria unui alt magician de faimă (Harry Kellar), pentru care a avut o admirație deosebită.
Aducea carismă și magnetism spectacolelor sale, hipnotizând audiența care ajungea să creadă în miracole. La început se va face cunoscut prin trucurile sale cu cărți de joc prezentate de el și fratele său Theodore (Dash), care îi era asistent, prin bâlciuri și în fața muzeelor, dar în curând, spirit neliniștit și inventiv va concepe o serie de numere de magie dintre cele mai neobișnuite, pe care le va prezenta, în fața unui public din ce în ce mai numeros, în sălile de spectacol sau în aer liber. Un astfel de număr de iluzionism, realizat în 1895, a fost acela prin care a reușit să se elibereze de cătușele și din celula în care fusese închis, scenariu pus la cale cu polițiștii. Un alt număr faimos, ce a rămas în istorie, este cel în urma căruia a făcut să dispară un elefant și dresorul său.


Houdini a petrecut ani întregi învățând cum funcționează mecanismele lacătelor și cătușelor, până a ajuns unul dintre cei mai mari experți din lume în domeniu. Maestru în deschiderea dispozitivelor de securitate de orice tip, avea talentul de a-și prezenta numerele de iluzionism într-o manieră unică.
Cu o condiție fizică excelentă, controlâdu-și mintea și trupul, a conceput numere prin care se elibera din strânsoarea lanțurilor în timp ce se afla sub apă (deținea o tehnică specială prin care își controla respirația). În timpul unui spectacol realizat cu fratele său Theodore (Dash) o cunoaște pe viitoarea lui soție, Wilhelmina Beatrice Rahner (Bess) care-i va deveni și asistentă de scenă.
În 1900 întreprinde un lung turneu prin Europa alături de soția lui, unde a continuat să pună la cale trucuri de iluzionism prin care înșela moartea. Cu timpul, datorită publicității, au venit angajamente din Franța, Olanda, Germania și Rusia. El și Bess au petrecut următorii cinci ani bucurându-se de succesul european. Pe măsură ce faima îi creștea, Houdini depășea toate recordurile de audiență in fiecare oraș, devenind cel mai bine plătit artist pe continent și în insulele britanice.

Când vorbea desre președintele Abraham Lincoln spunea ”eroul meu dintre eroi”.

Houdini și Președintele Lincoln

În 1905 se reîntoarce în America, unde va înregistra cele  mai mari succese între 1907 și 1910. Notorietatea lui se datora faptul că mereu se reinventa și își schimba numerele, fapt ce surprindea și capta mereu publicul.
Din 1906, cu “Houdini defeats Hackenschmidt” (Hackenschmidt a fost un luptător în ring, celebru la vremea aceea), se lansează și în cinematografie. Va mai apărea în pelicule ca “Marvellous exploits of the famous Houdini în Paris” și “20.000 leagues under the sea”. Celebrul iluzionist a fost pasionat și de aviație (a pilotat propriul său avion cumpărat contra unei sume de 5000$). Datorită experienței căpătate ca magician, Houdini s-a aflat, de-a lungul carierei sale, într-o permanentă și deschisă luptă cu impostorii din lumea magiei și ai ședințelor de spiritism.
În 1912, crează numărul “Celula de tortură chinezească cu apă”. Houdini era scufundat cu capul în jos,  într-un vas cu apă, în timp ce picioarele îi erau blocate. O faţă a vasului era din sticlă, astfel că publicul putea să-l vadă pe Houdini. Dar evadarea nu putea fi urmărită de public, pentru că aşa cum se întâmpla în toate numerele lui, o cortină acoperea vasul. Alte numere memorabile au fost cele în care încerca să se elibereze dintr-o cămaşă de forţă, în timp ce era suspendat de glezne de la înălţimea unor macarale sau a unor clădiri înalte. Tot în acestă categorie se încadrează şi spectacolele în care a fost îngropat de viu sub pământ fără sicriu sau scufundat cu un sicriu într-o piscină, dar mai ales momentul în care a fost legat într-o cămaşă de forţă, închis într-un sicriu sigilat şi apoi îngropat într-un rezervor cu nisip.

Erik Weiss cu Mama și Sotia

În 1920, după decesul mamei sale, Houdini și-a canalizat întreaga energie în încercarea sa de a demasca falșii clarvăzători sau mediumi.
Vasta sa experiență în ceea ce privește numerele de magie i-a permis să demaște mulți escroci care reușiseră să păcălească până atunci oameni de știință și cercetători renumiți. Mai mult decât atât, el a fost un membru al comitetului American Științific care oferea un premiu în bani oricărui medium care își putea demonstra clar abilitățile paranormale. Până la moartea sa, comitetul nu dăduse nici un premiu. Pe măsură ce faima sa de “vânător de fantome” creștea, el chiar începuse să se deghizeze și să participe la ședințe de spiritism, împreună cu un reporter și cu un ofițer de poliție. Probabil că cel mai faimos medium pe care l-a demascat a fost Mina Crandon, din Boston, care era cunoscută ca “Margery”.
Aceste activități l-au costat pe Houdini prietenia sa cu Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. Doyle credea cu tărie în spiritism, deși Houdini insista asupra ideii ca mediile spiritiste că se folosesc de anumite trucuri. Acesta a fost convins că Houdini însuși poseda puteri supranaturale, o părere exprimată în cartea sa „Granița Necunoscutului”. Se pare că Houdini nu a reușit să-l convingă că folosea doar elemente de scamatorie, în fața un public insuficient de antrenat ca să-și dea seama că era tras pe sfoară. Din această cauză, din prieteni, cei doi au ajuns să fie adversari în mod public.


Houdini a murit în  ziua de Haloween (31 octombrie), a anului 1926, la vârsta de 52 de ani, ca urmare a unei apendicite acute declanșate în timpul unui spectacol, cu opt zile înainte, când un student pentru a-i testa duritatea mușchilor l-a lovit puternic în abdomen.
Evenimentul care a dus la moarte, se crede a fi o reprezentație la universitatea McGill, unde un student, J. Gordon Whitehead, l-a întrebat pe Houdini dacă poate suporta să fie lovit în abdomen fără a simți nici o durere. Primind răspuns afirmativ, acesta l-a lovit de repetate ori pe magician, cauzându-i ruptura de apendice. Cum Houdini suferea de apendicită de câtva timp, el a refuzat tratamentul medical, continuând să călătorească. Harry Houdini moare la spitalul Detroit’s Grace, la ora 1:26 pm, în camera 401.
A fost înmormântat, în prezența a peste 2000 de persoane, în cimitirul Machpelah din Brooklyn, cimitir ales de el însuși.
Înainte de moartea sa, Houdini a spus că îi va trimite soției sale un mesaj din lumea de dincolo, dacă va fi posibil. În fiecare an, de Halloween, soția sa organiza ședințe de spiritism, dar soțul ei nu a apărut niciodată. După zece ani, în 1936, după o ultimă încercare de a a lua legătura cu soțul ei defunct, ea a stins lumânarea pe care o ținea aprinsă încă de la moartea acestuia, spunând: “am așteptat destul. Zece ani e o perioadă de timp suficientă pentru a aștepta un bărbat”.
Chiar și în prezent, de Halloween, tradiția a rămas, organizânu-se ședințe de spiritism pentru Houdini, ținute de Sidney H. Radner, un magician care posedă cea mai mare colecție de obiecte care i-ar fi aparținut lui Houdini.
Potrivit unei biografii apărute în 2006, “The secret life of Houdini: The making of America’s first superhero”, marele magician s-ar părea că ar fi fost spion al serviciilor secrete britanice. Autorii cărții, William Kalush și Larry Sloman, indică faptul ca Houdini a lucrat ca spion pentru Scotland Yard, a monitorizat anarhiști ruși și a vânat răufăcători pentru serviciile secrete din Statele Unite și Marea Britanie. Aceștia au făcut legătura după ce au citit un jurnal aparținând lui William Melville, un spion britanic, ce-l menționa la un moment dat pe Houdini.
Melville, în timp ce lucra pentru Scotland Yard, la începutul secolului XX, l-a ajutat pe Houdini să devină celebru în Europa ca iluzionist, aranjându-i un contract cu Teatrul londonez și furnizându-i o pereche de cătușe. Biografia sugerează că în schimbul ajutorului lui Melville, Houdini a fost de acord să lucreze ca spion pentru serviciile secrete britanice.
Houdini va rămâne în istorie ca fiind unul dintre cei mai mari iluzioniști ai tuturor timpurilor. El a experimentat tot ce este posibil în viața unui om: a emigrat în America, a trebuit să muncească de la vârsta de opt ani, la 12 ani a fugit de acasă, iar la scurt timp a devenit unicul susținător al familiei sale.
Poate nu a știut multe din secretele de stat, dar un lucru e sigur, că nici un secret cunoscut de el nu a fost îndeajuns de mare pentru a nu putea fi descifrat de Harry Houdini.

Surse:
epoca.ro
ro.wikipedia.org
brainyquote.com
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

12 + eighteen =

− 6 = 1

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum este corect – “costum de haine” sau “costum”? Structura …
Corespondenta la redactie